Smart Woman

Probabil ca veti spune: super, cea mai fericita femeie! E, dragilor, nu e chiar asa, pentru ca linistea asta nu e sufleteasca. E o liniste la propriu, adica in toti acesti 10 ani nu am avut cu cine sa vorbesc. Sotul meu nu vorbeste cu mine niciodata: nici acasa, cand suntem doar noi, nici cand mergem in vizite, la prieteni, niciodata. A, gresesc, vorbeste cu mine doar la telefon si atunci ori ma roaga ceva, ori ma intreaba despre ceva anume.

E teribil de greu sa stai langa un om care nu comunica cu tine. Nu spune niciodata ce se intampla la serviciu, nu-mi povesteste cele mai neinsemnate intamplari din traficul bucurestean de zi cu zi, nu-mi spune ca mi-a reusit mancarea (atunci cand gatesc), nu zice nimic niciodata. E greu de crezut ca exista astfel de oameni, mai ales pentru mine, care sunt o vorbareata si o persoana extrem de deschisa. Pe el il preocupa doar meciurile de la televizor, pescuitul, telefoanele mobile si filmele pe DVD. Ceilalti din universul lui probabil ca nu exista pentru el. Sau nu sunt importanti.

Ma macin de mai mult timp din acest motiv si stau sa ma intreb daca are rost sa continui… Probabil ca e greu sa iei o astfel de decizie dupa 10 ani si cu un copil care isi iubeste foarte mult tatal. Dar si sa stai langa o persoana care nu are niciodata o opinie, care nu te intreaba daca ti-e bine sau nu, atunci cand esti bolnav, care nu dovedeste deloc interes fata de persoana ta - nici asta cred ca nu e benefic pentru psihicul meu.

M-am tot gandit si e clar ca nu am cum sa-l schimb. La 40 de ani e greu sa devii dintr-o data vorbaret, daca asta nu te-a caracterizat niciodata. Dar poti, totusi, sa devii grijuliu cu cei din jur si gesturile tale sa insemne pentru ceilalti mai mult decat niste simple vorbe.

Nu mi-am dorit niciodata declaratii de dragoste sau cadouri scumpe. Sunt o femeie simpla, pe care o bucura o floare, un gest facut atunci cand trebuie si mai ales un zambet. Probabil ca viata agitata pe care o ducem ne face sa uitam sa zambim, chiar si pentru cei dragi. Eu imi iubesc copilul, sotul si parintii mai presus de orice si chiar ma surprind ca si eu sunt rautacioasa cu ei uneori si, in loc sa le zambesc, privirea mea catre ei e usturatoare, fara niciun motiv.

Probabil ca in tot comportamentul nostru exista o explicatie, psihicul nostru lucreaza si e pregatit pentru orice. Insa, daca nu comunici si nu spui ce te doare, e greu ca cel de langa tine sa intuiasca in toate situatiile.

Asadar, dragi barbati, vorbiti cu sotiile voastre! Nu le dojeniti, incercati sa le intelegeti si sa va faceti intelesi! Vorbele voastre simple pot salva multe lacrimi!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.