Acasa | Familie | Le povestesc copiilor, cu lacrimi în ochi, Paștele copilăriei mele

Le povestesc copiilor, cu lacrimi în ochi, Paștele copilăriei mele

 SHARE  

Adaugat in 10 aprilie 2018

Le povestesc copiilor, cu lacrimi în ochi, Paștele copilăriei mele

Paste. Foto: pixabay.com

Paștele este a doua mare sărbătoare a anului după Crăciun care îmi amintește mereu de copilărie și de felul în care mă simțeam atunci, alături de mama și de restul familiei.

Este imposibil să nu-mi amintesc în fiecare an cele mai mici detalii care făceau din sărbătoarea Paștelui una extrem de importantă, pe care o așteptam cu atâta drag. Și este imposibil să nu încerc să reproduc acele momente, în familia mea de azi, povestindu-le de cele mai multe ori, cu ochii în lacrimi, copiilor mei despre cum era Paștele când eram eu mică.

Cu ouă roșii, cu mers la biserică, cu haine noi, cu miros de cozonaci și prăjituri cu nes și cu o masă în familie, mereu colorată în cele mai proaspete culori și cu atâta veselie de parcă mă copleșește și acum.

Paștele începea cu o săptămână înainte

Îmi amintesc primii ani ai copilăriei mele când, după sărbătorile de iarnă, începeam să aștept Paștele și îi înnebuneam pe părinți cu întrebări: ”Cât mai e până la Paște?, Ce o să facem de Paște? (deși în fiecare an făceam același lucru), Dar dacă o să plouă de Paște? O să avem suficiente ouă să ciocnim?”.

Iar când mai erau două, trei săptămâni până la Paște, parcă intram în vrie. Emoțiile începeau de obicei din duminica Floriilor. Când vecina venea și ne aducea salcie de la biserică, știam că se apropie marea sărbătoare. În acea zi mâncam obligatoriu pește, iar mama ne făcea programul pentru săptămâna următoare. Programul era până la ora 17.00, când începeau deniile la biserică. În miercurea de dinaintea Paștelui ne împărtășeam, iar în Joia Mare, mama ne ducea la cumpărături să ia haine noi. Nu ne cumpăra de fiecare dată o ținută completă, ne cumpăra ce ne trebuia. Aveam 25 de ani, eram de mult la casa mea, când mama a mers cu mine în Joia Mare în oraș să-mi cumpere ceva. Nu aveam nevoie de nimic și cu greu am convins-o să-i cumpăr eu ei ceva, căci ea o făcuse pentru mine atâta timp.

Tot joia, vopseam ouăle de Paște. Tot împreună cu mama, făceam tot felul de culori și modele și eram extrem de fericite când ieșeau bine. Le puneam în coșulețe de răchită ornate cu iarbă și ne apucam de restul pregătirilor. În fiecare an, mama pregătea mielul în cele mai gustoase mâncăruri și făcea pe lângă cozonaci tot felul de prăjituri gustoase, preferata mea rămânând o prăjitură cu cremă de ness și bezea pe care, ce-i drept, nu am mai mâncat-o de foarte mulți ani, de când mama nu se mai poate ocupa de pregătirile de Paște.

Sâmbătă seara, de obicei mergeam la biserică, nu să asistăm la toată slujba, ci doar să luăm lumină. Până la 12 noaptea pregăteam aproape tot, astfel încât în momentul în care ne întorceam de la biserică să ne putem așeza la masa. Gustam noaptea din toate bunătățile și lăsam festinul pentru a doua zi. În ziua de Paște eram mereu toți împreună, ciocneam ouă, mâncam și râdeam mereu la aceleași glume pe care le auzeam aproape de fiecare dată din gura tatei.

Ceea ce nu-mi plăcea era că Paștele se termina mai repede decât Crăciunul, sau cel puțin aceasta era senzația mea. Am amintiri atât de plăcute din copilărie legate de sărbătorile în familie, amintiri pe care încerc să le păstrez vii repetând toate acele activități în familia mea.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

3628 citiri

0 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.