Acasa | Familie | Libertatea este cea mai înaltă concepție după care îmi cresc fiica

Libertatea este cea mai înaltă concepție după care îmi cresc fiica

 SHARE  

Adaugat in 2 septembrie 2013

Libertatea este cea mai înaltă concepție după care îmi cresc fiica

Libertatea copiilor este un moft? Foto: Photoxpress

Un cunoscut editorialist al unei nu mai puțin cunoscute publicații din România ironiza recent “înalta concepție despre libertatea copilului”.

Liberté, égalité, maternité

Pentru “tocilarii parentingului” (printre care mă număr), pasionați de teorii și studii, articole și cărți despre creșterea copiilor, editorialul cu pricina este dincolo de orice comentariu. Și trebuie să vă spun că expresia citată mai sus s-a agățat de un colțișor al minții și nu mi-a dat pace, pentru că și pentru mine, crescută în stil autoritar, într-un deceniu totalitarist, libertatea chiar este cea mai înaltă concepție după care îmi cresc fiica.

Da, recunosc: aș vrea să îi cultiv fiicei mele capacitatea de a gândi singură și nu de a prelua rețete livrate de mine sau de alții, dar și capacitatea de a-și rezolva singură problemele – de la faptul că un cub nu încape prin orificiul rotund al cilindrului pentru introdus forme (chit că va trebui să își dea singură seama, chiar dacă se va întâmpla în urma unor crize de plâns și de nervi, în care formele și cilindrul vor zbura în cele patru colțuri ale casei) până la conflictele și certurile pe jucării cu alți copii în parc.

Căciulă în zile caniculare?

La început, am stat și am cântărit libertatea asta pur logistic: e bine sau rău că o las să mănânce fix ce vrea? Este bine sau rău că îi permit să se îmbrace fix cu ce vrea, chiar dacă asta înseamnă uneori căciulă în zile caniculare? Este bine sau rău că nu mă sinchisesc dacă se umple de noroi din cap până în picioare? Trăgând linie, aș putea spune că per total ieșim pe plus când îi ofer libertate cât mai mare.

În primul rând, pentru că atunci când se face necesar un NU impus de circumstanțe, nu vine ca un refren tocit de sens. Simplu, aritmetic, dacă nu mă supăr că aruncă mâncare pe jos când suntem acasă, acceptă în general fără probleme interdicția aleatorie când suntem în vizită și îi spun pe îndelete și în multe cuvinte că aici nu putem testa gravitația pentru că mătușa are mochetă pe jos, și nu gresie.

Dacă o las de 10 ori sa meargă în ritmul ei pe stradă și să aleagă drumul în zigzagul dorit, acceptă mai ușor cele cinci momente în care nu îi permit sa sară în stradă în fața mașinilor sau în care îi spun că este necesar să ne grăbim și să meargă de mână cu mami.

Deci atâta vreme cât nu pune în pericol propria-i integritate fizică și cât nu îi deranjează pe ceilalți, practicăm libertate aproape absolută. Deși, am constat recent, când copila mea s-a umplut de noroi din cap până în picioare în fața publicului scandalizat de la concertele în aer liber din fața Ateneului, că oamenii pot fi deranjați și de acțiuni care nu îi vizează nici direct, nici indirect.

Presupun că un astfel de comportament al unui copil necunoscut le zdruncină, cu un termen la modă, “zona de confort” și de aceea îl taxează aproape ca anarhism periculos. Adevărul este, trebuie să recunosc deschis, că sper din tot sufletul ca astfel de gesturi din partea copiilor să anunțe compatrioților o generație care nu va asculta ordine fără să le discute, care nu va accepta ierarhii fără să le conteste, care va vota altfel decât contra mici și bere.

O convalescență neregulamentară

Dar să revenim la microuniversul personal. După câteva zile de gândire prilejuite din plin de enteroviroza luată de la fiica mea, am tras concluzia definitivă că libertatea copilului ne aduce numai avantaje. Și ei, și restului familiei. Cum spuneam, copila mi-a dus acasă de prin parc o enteroviroză furioasă. Oricine a avut o minimă toxiinfecție alimentară știe cât de paralizante sunt problemele gastrointestinale.

La noi au venit cu tot tacâmul: vărsături și diaree, temperatură și apatie în cel mai canicular moment al anului. Spre disperarea bunicii venite în ajutorul părinților nedormiți de trei zile, cât au stat la capul copilului cu teama de a nu vărsa în somn, copila mea a ales să nu își petreacă convalescența regulamentar la pat.

Nu, domnule, ea a preferat să zacă după-amiezi întregi întinsă pe parchet sau pe gresie cu fața în jos. Evident că acest comportament ieșit din tipare a iscat, pe fond de oboseală, discuții destul de aprinse în casă. Bunica insista pe lângă copil să meargă în pat, nu cumva să răcească la 40º C la umbră dacă stă întinsă pe jos.

La reacția mea iritată și argumentul că n-are cum să răcească, bunica a mai încercat de câteva ori să o mute în pat, justificând că nu e normal să las copilul așa întins pe jos.

Normal-nenormal, am sfârșit prin a accepta cu toții această toană, după care stăteam și o contemplam în timp ce eventual mâncam în jurul mesei din bucătărie, iar ea bolea pe gresia răcoroasă. “I-o face bine, mamă”, a zis bunica cu o ultimă încercare de a înțelege comportamentul de cățeluș al nepoată-sii.

Și, ce credeți? Chiar îi făcea bine! Știu pentru că în momentul în care s-au ameliorat simptomele la ea, m-a luat pe mine. Din plin! Așa că mi-am petrecut următoarele două zile întinsă cu fața în jos pe parchet, minunându-mă de cât de bine îmi face masajul delicat pe care respirația îl prilejuiește abdomenului presat de o suprafață dură și răcoroasă.

Momentele acestea au fost concurate numai de compasiunea cu care ghemul meu de om venea și se întindea solidar lângă mine, sau se oferea să îmi maseze burta cu ulei de arbore de ceai îndoit cu ulei de măsline, așa cum o masasem eu pe ea cu numai două zile în urmă.

Revenită din iadul enterovirozei, nu pot decât să mă felicit pentru libertatea cu care îmi cresc fiica și care îmi permite să învăț asemenea tips&tricks de la ea. N-aveți decât să încercați data viitoare când vă luptați cu entero-crocobauri. Dar, vă rog, nu vă forțați copiii să stea pe jos, dacă lor nu le place.

Vive la liberté!

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
libertatecopileducatiedezvoltareacceptarelimitenormecresteretotul despre mame CITESTE MAI MULTE DESPRE

8949 citiri

129 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.