Acasa | Articolul tau | Lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit

Lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit

 SHARE  

Adaugat in 18 septembrie 2014

Lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit

'Sfarsitul a venit fara de veste' Foto: Morguefile.com

Povestea mea cu G. a început acum 12 ani. Era (și este) o fată frumoasă pe care am agățat-o studențește la o discotecă. Mi-a plăcut tot la ea, mai puțin că se supăra ușor și nu ierta la fel de ușor.

M-am îndragostit de ea și viața mea de student a devenit mai frumoasă. Sexul devenise sportiv dar și pasional în același timp. Aveam maratoane sexuale în care dormeam 2-3 ore pe noapte și mă uitam la ea goală cât e de frumoasă și nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie una ca asta. Vecinul de la 3 care câștigase la loto un sac de bani, nu era la fel de fericit ca mine.

Anii au trecut, ne mai certam ne mai despărțeam temporar, mereu pe aceeași problemă: se supăra ușor și ținea mânie, uneori și o săptămână. Arma ei era ignorarea. Mă ignora complet, și ea știa că mă perpelesc așa. Vacanțele nu erau cum mi-aș fi dorit. Stătea închisă în cameră și nu socializa deloc. Aveam impresia că am făcut eu ceva rău. Așa au fost majoritatea concediilor. Varză.

Prin al 2-lea an de relație a început să lipsească seara după program (lucra la un magazin să-și termine facultatea). Venea târziu acasă și machiată destul de strident, ea care nu se machia deloc (era și este frumoasă fără machiaj), ba mai mult evita să ieșim împreună în oraș iar dacă ieșeam era foarte speriată. La ceva timp după aceste dispariții misterioase a aflat că este infectată cu un HPV. A zis că a luat-o de la toaletă. Chestia asta m-a năucit un pic. Creierul îmi spunea clar că m-a înșelat, inima o dădea pe-a ei. Am ascultat inima și am trecut mai departe.

Dupa 3 ani de relație am cerut-o de soție. Mă obișnuisem cu ea, o iubeam însă certurile deveneau urâte și mereu presărate cu aceeași poveste: ignorarea, iar nu știam ce să fac s-o mulțumesc să nu ajungem aici. Ne-am căsătorit. Primele 2 săptămâni au fost de fiere. S-a purtat execrabil cu mine. M-a **** (pe românește de mi-au mers fulgii). Nu știam ce se petrece. Dar o iubeam. În astea două săptămâni a sărit la bătaie la mine pe stradă. Mi-am luat vreo 3 pumni de la ea de față cu alți oameni în plină stradă. Ce să zic, ar fi trebuit atunci să pun stop. N-am pus și am mers mai departe. Uneori când ne certam îi spuneam că nu mai rezist cu ignoranța ei și ca vreau să se termine. Așa o mai aduceam la normal. Mai târziu nici asta nu mai mergea, așa că am renunțat și am strâns din dinți.

A apărut copilul. Într-o perioadă foarte urâtă pentru mine. Eșecurile profesionale m-au lovit sucesiv vreo 3 ani. Cu sechele din copilaria nefericită, nu reușeam să mă adaptez pe la joburi deși toată lumea mă aprecia ca pe un profesionist. Ea nu a fost alături de mine deloc. Exact când îmi era mai greu atunci ea imi punea piciorul pe cap. Fără excepție. Motiva ca se comportă urât pentru că și eu mă comport urât, însă prea o lua personal pt că eu daca mă manifestam din cauza stresului nu o făceam la adresa ei. Anyway... a fost clar. Nu puteam să mă bazez pe ea.

Anii au trecut, s-au facut 12. Contabilizând acești ani aș rezuma așa: mereu a jucat cartea indiferenței. A vrut să îmi arate că nu e dependentă de mine de loc, că nu are nevoie de nimic de la mine iar lucrurile ce le cerea voalat păreau ca oferte de-ale mele nici decum solicitările ei. Nu m-a apreciat niciodată. Nu a zis niciodată că ma admiră pentru ceea ce fac, deși familia a fost pe primul loc pentru mine și am muncit si zile si nopti ca sa ne platim masinile, excursiile in vestul Europei si stilul de viata. Mi se spunea: ”da' ti-am cerut eu astea?”. Nici statutul meu social sau aprecierile celor din jur la adresa mea, n-au contat pentru ea. Nici cercurile exclusiviste în care intrasem. Nimic. M-a emasculat sistemat. M-am transformat intr-o femeie cu ea jucand rolul de barbat.

A vrut mereu sa para puternica si indiferenta. Puteam lipsi de acasa cu zilele si nu o interesa. Plecam noaptea la bere cu baietii si nu imi zicea nimic. Începusem sa ma simt abandonat. Imi doream o scena de gelozie sa stiu ca mai contez pentru ea. Nimic. Simteam ca nu mai traiesc. Nu m-a văzut niciodată ca bărbatul vieții ei și nu a făcut un secret din asta. Au aflat chiar și cei din jurul nostru, iar bărbații ce-i dădeau târcoale mă priveau ca pe un luzăr.

I-am mai cerut să facem un copil, să mergem la psiholog, să mergem la popă, oriunde să ne salveze relația. A refuzat totul. I-am dat și cărți de dezvoltare personală. Am zis că poate-poate. Am forțat-o să facă sport, credeam că endorfinele o vor ajuta să fie altfel. Refuzam să văd ca de fapt ea nu mă mai iubea. Dacă a făcut-o vreodată... Trăiam într-o negare totală și credeam că eu sunt vinovat de toate relele și că relația nu merge din cauza mea. M-am schimbat mult pentru ea, am lucrat cu mine mult, am fost la psiholog și m-am debarasat de anumite sechele rămase din copilăria mea nefericită și lipsită de afecțiune maternă. Sunt un alt om azi, din iubire fata de ea. Am crezut ca asta va ajuta. A rămas la fel de indiferentă. Am vrut să sădim acum semințele unei iubiri cu năbădăi care apare invariabil pe la 50-60 de ani în orice cupu.

Anul 2014 s-a lăsat cu un eveniment urât. Am avut mari probleme în familie. Foarte urâte, doamna cu coasa survoland persoane dragi mie. Am clacat. Mă trezeam noapte țipând (eu care dorm buștean și aveam un somn super ok), eram dărâmat. Suport din partea ei? Nimic. Ba dimpotrivă, ca deobicei, m-a călcat pe cap iarăsi. Aici s-a umplut paharul. Am decis să pun capăt celor 12 ani. Încă o iubesc și-am s-o iubesc până am să mor, însă cred ca ca noi doi nu mai putem continua. Îmi doresc să fiu apreciat să nu mai fiu ignorat dar mai ales să mă simt bărbat (și nu mă refer la sex - am învățat să trăiesc și fără sex). Faptul că moartea a bătut în geam m-a făcut să prețuiesc viața mai mult, să nu mai trăiesc în compromis, să mă pun pe mine pe primul plan.

Acum vine invariabil afirmatia din partea unora: sigur ai facut tu ceva de se comporta asa. Da, am facut: am pus-o pe primul plan mereu, am sustinut-o in activitatea profesionala, i-am cumparat masina personala, am plimbat-o peste tot in Europa, i-am spus mereu ca ea e femeia vietii mele si ca mi-am pus mari sperante in ea mai ales ca eu am crescut lipsit de afectiune feminina. Rele, da, am fcăut si din alea: mi-am iesit din fire, am tipat am urlat și am ajuns chiar să ne imbrancim. Ne-am jignit unul pe altul. Aici recunosc, eu am fost cel care a inceput si nu sunt mandru de asta. Unul dintre motivele pentru care am decis sa pun punct a fost asta, alaturi de senzatia ca am esuat in misiunea mea de sot.

Nu vreau un sfat de la cineva, vreau doar sa stiti ca acum sunt fericit. Ma simt mai bine. Nu mai am acel conflict interior in care ma invinovateam mereu ca nu sunt in stare s-o fac fericita. Indiferenta ei la toate actiunile mele mi-a creat un puternic sentiment de culpabilizare. Era experta in asta. Ma culpabiliza din orice prostie si se victimiza sistematic. Acum mi-e indiferenta. Si sunt fericit. Si prioritatea mea actuala este fericirea mea si a copilului meu, cu care slava domnului am o legatura solida, desi in primii ani din viata nu prea am fost rabdator cu el... Dar i-am cerut iertare si m-a iertat.

Oameni buni, atata vreme cat sunteti sanatosi si puteti munci, nu se merita sa stati intr-o relatie toxica. Nu vreti sa ajungeti la 50-60 de ani sa va intrebati ce-ar fi fost daca... Nu sunt expert în cupluri dar vin după 12 ani în care am dat totul pentru familie și soție și înapoi n-a venit nimic decât de la fetița mea ce-mi umple inima atunci când ma vede trist zicându-mi: tati, eu te iubesc!

Acum, lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit.

Să fiți iubiți!

”Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.”

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Grigore
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

14785 citiri

55 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.