Acasa | Carte si Film | A lost letter. I.L.Caragiale

FOTOGALERIE

A lost letter. I.L.Caragiale

 SHARE  

Adaugat in 23 aprilie 2012

A lost letter. I.L.Caragiale

O scrisoare pierdută. Foto: lupulalb.ro

Cum anul acesta și o parte din anul trecut m-am axat pe evenimente culturale, nu m-am mirat când mi s-a propus să-mi adaug in portofoliu și un spectacol de teatru.

Cu plăcere, am gândit. Cu plăcerea dată de atmosfera sălii de spectacol. Cu cea mai mare plăcere.
Mai apoi mi s-a spus că va fi… un pic cam departe. Ei, merge și Timișoara, m-am repezit eu.
Nu, nu Timișoara.
Luxembourg.
Adică?
Adică.

Este vorba de grupul, trupa de teatru l’Avant-scène. Grup al comunității române din Luxembourg. Înființat în martie 2009 și afiliat Asociației Culturale a Instituțiilor Europene din Luxembourg. Grup format aproape în exclusivitate din românii aflați în Luxembourg. Locul unde se juca piesa era deasemeni special. În centrul orașului vechi, Orașul de jos.

Abbaye de Neumünster. Sau mai precis, Le Centre Culturel de Rencontre Abbaye de Neumünster. Un centru cultural de 12 000 mp, sit istoric restaurat dupa 10 ani de muncă intensă, intrat în patrimoniul cultural UNESCO. Istoria sa este destul de zbuciumată. Abație a călugărilor benedictini, a fost  în primul rând loc de reculegere și loc de învățătură. Încă din sec XVII-lea, călugării predau aici în trei limbi. Mai apoi, în cel de-al doilea război mondial a devenit închisoare, funcție păstrată până la mijlocul anilor ’80.

Recuperarea acestui sit (vechi de 400 de ani) ca centru cultural nu face decât să confirme vocația avută încă de la nașterea sa, loc de întâlnire a trei culturi – luxemburgeză, germană și franceză.

Să revenim la grupul l’Avant-scene.
În primul an, proaspăt înființați, au pregătit și jucat "O noapte furtunoasă". Clasic, ați putea spune. Da, pentru noi, cei care stăm în fotolii și ne uităm.
Pentru ei însă, au fost zile de învățare.
Învățare a stării de actor, în primul rând.
Învățare a celui de lângă tine, cu plusurile și minusurile lui.
Învățarea mimicii, intonației și trimiterea suflului până în spatele sălii.
Învățarea concentrării și a peretelui de sticlă.
Învățarea unui joc de oameni mari, luat în serios. La cea mai mare putere.
Și apoi a venit învățarea manufacturării decorurilor.
A venit învățarea locurilor de unde se pot închiria costume ( sau cumpăra ), a anticariatelor de unde se pot face rost, ca recuzită, de antichități din perioada respectivă sau apropiată….
Și a venit și rândul prietenilor… Să ajute la machiaj. Să pună umărul la pictatul decorurilor. Să proiecteze traducerea în franceză a piesei ( Monica Lovinescu ) pe un ecran deasupra scenei, ca fiecare spectator să guste savoarea textului .
Un puzzle din piese mari și mici, imense sau insignifiante. Piese care trebuiau asamblate perfect. Dar perfect.
Din câte mi s-a spus, au trecut examenul cu bine.

Și anul acesta au luat-o de la capăt. De data asta cu "O scrisoare pierdută".
Bucată grea, ar spune cunoscătorii.
Actorii o știu, este un univers de nuanțe fine pe care trebuie să le acopere.
O  țară de mentalități, gesturi, obiceiuri și atitudini care trebuie sugerate și șoptite doar… În așa fel încât până și ultimul spectator din sală să ia parte, înăuntrul lui, la această comedie grotescă.

Daca aș fi întrebat cum a fost piesa, cum au jucat… Ar trebui să fiu critic de teatru să pot spune. Nu sunt critic de teatru.

Tot ce vă pot spune este că inițial am ajuns acolo cu un scop clar: să surprind personae (măști). Și că la un moment dat, oamenii aceștia cu măști m-au făcut să uit că am camera in mână. M-au atras pur și simplu în spectacolul lor și în trăirea lor. Am fost acolo, cu ei pe scenă. Am dat nas în nas cu Prima Doamnă a județului. Cu politicianul bătrân și versat, mimând naivitatea, numai pentru a rămâne eminența cenușie județeană. Am tresarit la indignările bătăioase și pline de hormoni ale craiului prefect. Am râs cu mulțumire de "ghinionul" parvenitului perfect, ziarist-avocat-politician-progresist Cațavencu. M-am implicat în număratul steagurilor cu Ghiță, jandarmul viclean; în demascarea trădării de partid, anonim, la telegraf, cu Brânzovenescu și Farfuridi; am fost in sală la discursul "…de la 1821" al amicului avocat găunos Tache Farfuridi. Am avut o tresărire de gest în a-l susține din balans pe blândul, pe cinstitul, pe neștiutorul, pe mult-prea-beatul Alegător Turmentat. M-am amuzat superior de "senilitatea" catindatului de la București, mult mai versat în matrapazlâcuri cu scrisori decât provincialul Cațavencu….

Și am râs de năzbâtia de horă de la sfârșit, cea cu porcul învârtit de nimeni altul decât de Cetateanul Turmentat.

Când am reușit să mă smulg din stare, m-am învinovățit. Eu pentru altceva venisem acolo și se pare că mă lăsasem distras. Uitându-mă în jur, mi-am dat seama că n-aș fi avut nici o șansă să fi făcut altfel. Toți cei din jurul meu erau în picioare. Înclinați un pic spre scenă, cu ochii larg deschiși, zâmbet pe toată fața… Și mâinile în sus, aplaudau. Bravo.
Iar mai apoi, spre ieșire: Ți-a plăcut? Măi, da. Și la sfârșit, mi s-a făcut, măi, un dor de casăăăă…….

Se spune că oamenii de artă sunt devotați artei lor. Dar ce îi face pe unii amatori și pe alții profesioniști? Ce îi desparte, unde se trage linia? Profesioniști sunt doar cei care câștigă bani de pe urma artei lor? Banii să fie limita de demarcație?
Sau limita de demarcație este o sală întreagă în picioare, aplaudând  si scandând "Bravo!!!"?
Ori poate această linie este dată de doi luxemburgezi în vârstă care te salută . La doua zile după spectacol și la câțiva zeci de kilometri de Luxembourg. Într-un hipermarket aglomerat.

"Monsieur Branzovenesco? Vous étiez …. Bravo, monsieur, bravo!"

Galerie imagini

 
 
 
 
 
 
 


Autor: Bogdan Manea
 


 SHARE :  Trimite pe mail
teatruo scrisoare pierdutacaragialecatavenculuxembourgl avant scenebogdan manealupulalb ro CITESTE MAI MULTE DESPRE

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.