Smart Woman

Acum două săptămâni am mers la o sindrofie. Începea destul de devreme, la ora 17 şi erau puţine persoane pe care le cunoşteam, deci plictisitor. Speram să scap repede, îmi făcusem deja alte planuri cu prietenele după ora 21. M-am îmbrăcat clasic, fără fiţe, cu o rochie neagră mulată pe corp, ciorapi Gatta, pantofi cu toc, perle. Am aruncat în aer un norişor de Poison de la Christian Dior şi am trecut de câteva ori prin el. M-am machiat discret, nu voiam să fac valuri.

La restaurant abia m-am atins de mâncare, am băut câteva pahare de apă plată şi mă uitam regulat la ceas. Pe la ora opt aveam să dau obişnuitul plic, mă scuzam cu eleganţă şi plecam. N-a fost să fie. S-a aşezat în faţa mea, cu un zâmbet stânjenit în colţul gurii marca Harrison Ford, înalt, şaten şi... cam asta a fost. Am băut foarte repede încă un pahar cu apă şi am realizat că ceva nu e în regulă. Probabil că se vedea pe faţa mea, în ochii mei, pentru că el m-a privit mai intens, curios.

S-a prezentat, Şteff. O glumiţă, încă un zâmbet. Se făcuse deja prea cald. M-a invitat la dans. Din momentul în care i-am simţit mâna pe şoldul meu, caldă şi mare şi mirosul lui de mosc mi-a inundat creierul am intrat într-un fel de transă. Nu ştiu dacă atunci când deschideam gura să vorbesc, în loc de cuvinte nu ieşeau afară, unul câte unul, fluturii care se zbenguiau în stomacul meu. Eram drogată, eram îndrăgostită iremediabil şi la prima vedere. Am uitat că trebuia să plec, am uitat de prietene, am uitat şi cum mă cheamă.

S-a făcut 10, apoi 11 şi m-am trezit într-o cameră de hotel. Am făcut pentru prima dată dragoste, cu adevărat, în viaţa mea. Fiecare atingere a lui mă ardea, fiecare sărut mă răcorea . Era foc şi gheaţă. Am murit şi am înviat de mai multe ori; am aflat atunci de ce m-am născut femeie, ce înseamnă să fii femeie. L-am muşcat, l-am zgâriat şi probabil am ţipat de bucurie. I-am vărsat în ureche şoapte pasionale, ancestrale, cuvinte pe care nu le rostisem niciodată în viaţă, cuvinte pe care nici nu eram conştientă că le ştiu, cuvinte care veneau din altă dimensiune. Am simţit cum începe şi se sfârşeşte lumea. Am fost martora Big-Bang-ului. Iubeam.

Fericirea mea a durat 10 ore. Seara m-a sunat şi mi-a spus că e însurat şi are 2 copii. Nevastă-sa l-a mirosit şi a primit un ultimatum. A ales.

Nu pot să spun că am murit, că s-a dărâmat lumea... aş fi dorit să se întâmple asta, ar fi fost mai simplu, mai uşor. Am devenit un zombie. M-au consultat doctori, am intrat în concediu medical, am luat pastile. După o săptămână am început să mănânc şi după încă una să vorbesc. Prietenele mele m-au scos din iadul în care intrasem, au reuşit să faca asta, puţin câte puţin în fiecare zi. Acum sunt normală. Mi-a rămas un spin adânc înfipt în inimă şi din când în când sângerează, dar e OK, se poate trăi.

Nu înţeleg cu ce-am greşit. Nu pot să pricep cum de fericirea şi dezastrul au ajuns la mine în acelaşi vagon. Nu am avut nici măcar şansa să fiu amantă, să-i cumpăr haine pe care să-mi culc obrazul, să râdem, să-i găsesc defecte... să-l urăsc. Mai rău decât atât nu se putea. Nu cred că voi putea scoate vreodată spinul acela din inimă. Nu ştiu dacă e posibil să mai iubesc. Nu e drept.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.