Smart Woman

Apoi ajunge într-un punct când fie pleacă, fie se mută cu iubita altundeva dar revine după o vreme că s-au despărţit, fie îţi cumpără apartamentul definitiv.

De înţeles, sper, şi comparaţia.

Iubim ca nebunii şi suntem orbiţi până şi de cele mai mici gesturi pe care le face celălalt. Nici că ne pasă că îi miroase gura după ce mănâncă usturoi sau ceapă, ne îndrăgostim de mirosul de somn pe care îl are dimineaţa şi de fiecare dată când face glume proaste îi spunem în faţă, fără jenă, cât de idioţel este.

Nu că suntem orbiţi ci efectiv nu putem fără căcăţuşurile astea!

Să vorbim la persoana-ntâi, eu îs îndrăgostită (inconştientă închipuită) până peste cap de vreo 10 ani de zile de acelaşi om.

Nu mi-e jenă, nu mi-e milă, nu mi-e frică şi nu mă feresc de nimic.

Dacă mâine mor, măcar am trăit. Dacă mâine pleacă, măcar am locuit. Dacă mâine mă-nşel în privinţa lui măcar am simţit că am iubit cum nu am mai iubit. Dacă mâine plec, dar eu nu plec, nu cred că mă lasă. Dacă mâine s-a terminat măcar am scris ce-am simţit. Dacă mâine înşeală, l-am ucis!

Bineînţeles, nu e singurul om pe care l-am întâlnit şi nici primul despre care am crezut că-mi unge sufletul cu miere. Şi Doamne-ţi mulţumesc că nu a fost singurul pentru că altfel uitam să-l preţuiesc aşa cum merită şi cu siguranţa greşeam mult în faţa lui.

M-am iubit, m-am răziubit, m-am despărţit, m-am împăcat, m-am întors înapoi unde nu mai era loc de aşa ceva, am iertat cu ochii închişi, am probat tot ce am simţit că trebuie să probez, am uitat, am rănit, am spus că iubesc dar nu am chiar simţit, am fost şi n-am fost eu când a trebuit. Îmi cer scuze.

Dar cu el e altceva. Cu el e ce trebuie, când trebuie, dacă vreau, dacă vrea.

Eu demult ştiam că supa reîncălzită nu mai are acelaşi gust şi asta pentru că am gustat-o eu, aşa mică cum alţii îmi spun că sunt la 24 de ani. Dar! Dar dacă foloseşti oala care trebuie supa devine şi mai bună!

Lucrurile sunt dulci la început, te bucuri că ai reuşit să pătrunzi iar în mintea unui om, eşti a lui, e al tău, dar îţi dai seama într-un punct cât de egoistă eşti. Eşti un nimeni şi tu-ţi confirmi asta dar sentimentul ăla ce-ţi abundă capul şi vederea cum că tu ai mai fost acolo şi acum te-ai întors e greu de oprit.

Vrei ca tu să fii prima, pusă undeva pe o sticlă înaltă, să-ţi sufle cineva-n cur ca apoi să-ţi dai seama că nu-ţi suflă cine trebuie. Idioato!

Rămâi singură.

Te transformi într-un bulgăre de frustrări şi lipsă de încredere combinate cu interes sporit pentru orice entitate care-ţi spune că vorbeşti frumos. Îţi închipui tu, doar tu, că lucrurile duc înspre ceva mai mult dar defapt totul se rezumă la lenjeria ta, fie ea de pe pat sau de pe tine. Tot idioată!

Tata are o vorbă: "Andreea, ia-ţi pe cine trebuie, că de p*** te saturi până peste cap!"

Cum să crezi că tot ce zboară se mănâncă? De ce să fii tu bila neagra când poţi fi tacul la o masă de biliard?

Nu ştiu, dar nu e de bine.

Eh, şi-n momentul ăla te loveşti grozav de-un toc de uşă invizibil dar dureros.

Femeie, eşti femeie şi nu cârpă!

Te gândeşti tu aşa lucid şi-ţi dai seama că toate încercările astea au fost de probă; de probă pentru ce vei deveni. Observi că dacă tu vezi lucrurile altfel şi oamenii se schimbă. Dacă tu pui piciorul în prag şi laşi naibii conversaţiile amuzante care duc înspre nicăieri convingerile tale sunt altele.

Tu eşti ceea ce trebuie şi vrei tu să fii şi nu ce credeai că societatea-ţi cere.

Îţi aminteşti de oamenii ăia sinceri care te merită şi pe care i-ai desconsiderat total. I-ai băgat şi i-ai scos din p**** mă-sii şi apoi tot tu i-ai îmbrăţişat. Sau mai bine, gândeşte-te că nu i-ai întâlnit încă şi te aşteaptă să-i descoperi. Şi ce?

Ce-ţi mai pasă de X care crede că defapt tu scrii minciuni şi că viaţa ta e o problemă? Mai bagi în seama domnişoarele care şi-ar scuipa monitorul doar că tu exişti din nou? Apleci urechea la diverşi fără o altă ocupaţie decât disputarea vieţilor altora? Mai vrei să ştii că, undeva, cândva, ai sădit regrete?

Nu, mulţumesc!

Care va să zică, dacă vrei să fluieri, flueieră. Dacă tu vrei să poţi a, când defapt tu ştii doar b, păi tu poţi a şi punct!

… apare când trebuie, se întoarce când îi e dor, dispare când vrea, ştie să te-ncerce şi îi şade bine-aşa.

Cu linişte-n suflet,
Andreea.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.