Acasa | Carte si Film | Maksim T. Ermakov

Maksim T. Ermakov

 SHARE  

Adaugat in 28 august 2014

Maksim T. Ermakov

Olga Slavnikova, Duşmanul poporului Foto: LuciaT

Dacă ar putea, furioşii ar interzice ploaia, ar scoate în afara legii erupţiile vulcanice, ar extermina bacteriile, ar tortura tornadele. Ar distruge şi ultima condiţie favorabilă vieţii, pentru că tot ce favorizează viaţa o şi pune în pericol. Să vrei să elimini pericolele înseamnă să elimini posibilitatea vieţii, asta e perversitatea.

Olga Slavnikova, Duşmanul poporului, trad. Antoaneta Olteanu, ed. ALLFA, col. Strada Ficţiunii, 2014

 Citeam zilele trecute, nu mai ştiu pe unde, despre un tratament cu viermi intestinali pentru nu ştiu ce boală – am înţeles că, din cauza masivei deparazitări interne a omenirii (LOL, ştiu, dar suntem deparazitaţi în ultimul hal, nici un viermişor nu mai poate trăi în noi că-i venim repede de hac), se produc şi nişte dezechilibre care devin periculoase la un moment dat. E culmea ironiei, nu? Să fii nevoit, ca medic, să infestezi o persoană cu viermi intestinali, ca să-şi recapete sănătatea! Nu mai e cazul să spun câte probleme apar din cauza folosirii pe scară largă a antibioticelor. Sau a pesticidelor. Sau a campaniilor de vaccinare intensivă a populaţiilor foarte sărace, la care sporul natural e imens. În obsesia noastră de a proteja cu orice preţ viaţa umană, riscăm să distrugem nişte condiţii de bază ale vieţii, în general. Bineînţeles că e o exagerare, noroc că nu putem, oricât ne-am da peste cap, să interzicem ploaia şi să torturăm tornadele :) (Nu vă impacientaţi, nu sunt pro-viermi şi nici contra antibioticelor şi a vaccinării.)

E ceva care ne scoate din minţi, ceva care nu merge, ceva care ne împiedică să trăim fericiţi. Toţi o simţim, forţa asta misterioasă care se opune cu înverşunare planurilor şi dorinţelor noastre. Toţi protestăm – protestul devine chiar, pentru unii, cea mai nobilă activitate umană. Toţi dăm din copite, furioşi, facem spume la gură, ne repezim cu coarnele înainte împotriva… fill in the blanks.

Ei, în romanul Olgăi Slavnikova forţa asta misterioasă care ucide zeci de oameni sub dărâmături la un cutremur, care face avioanele să se prăbuşească, trenurile să deraieze, copiii să moară de cancer capătă un nume: Maksim T. Ermakov.

Ce-ai face dacă ţi-ar spune cineva că vecinul tău de alături, corporatistul ăla enervant care nu se gândeşte decât la bani şi căruia nu-i pasă nici cât negru sub unghie de soarta altora e diavolul întruchipat? Ce-ai face dacă te-ar convinge cumva cineva că tocmai el, Maksim T. Ermakov, e vinovat pentru avioanele prăbuşite şi copiii suferinzi de cancer? În carte, micul demon banal nu poate fi ucis, desigur, decât cu preţul unui sacrificiu. Spre deosebire de alte sacrificii, ăsta e unul cu totul şi cu totul ieşit din comun. Negativul însuşi trebuie să-l facă, pentru salvarea omenirii. Maksim T. Ermakov însuşi trebuie să se suprime de dragul celorlalţi. Acum: ce-ai face dacă te-ar convinge cumva cineva că tocmai tu eşti sursa tuturor relelor, că tocmai în tine s-a întrupat diavolul, că tocmai din cauza ta mor copii de cancer şi deraiază trenuri? Şi tot ce trebuie tu să faci ca să salvezi omenirea e să-ţi tragi un glonţ în cap?

Ideea e priceless, absolutely priceless, zic eu. Realizarea e cel puţin onorabilă, chiar dacă-i poţi găsi, dacă ţii neapărat, câte-o hibă pe ici pe colo (paralela cu bunicul stahanovist fără voie mie mi s-a părut forţată şi uşor boring, de exemplu). Probabil că 99,99% dintre cititori s-ar referi la paralela între „duşmanul poporului”, sintagma aia comunistă, şi lozincile consumeriste de azi – şi ar merita, cartea e perfect exploatabilă din punctul ăsta de vedere. Numai că pe mine mă atrage mult mai mult nevoia asta eternă a omului de a da vina pe altcineva, de a pune un nume şi o faţă pe necunoscuta aia teribilă a ecuaţiei viaţă-moarte. Nu putem rezista dacă acceptăm ideea că nu e vina nimănui când moare un copil de cancer şi când se prăbuşeşte un avion (nu ăla, fraţilor, celelalte). Cineva e vinovat, cineva trebuie să plătească, altfel înnebunim.

Nu? Nu.

Anyway: să presupunem că existenţa ta e marcată printr-un câmp magnetico-nu-ştiu­-cum bizar şi provoacă anomalii foarte grave în câmpul magnetico-nu-ştiu-cum al omenirii. Ţi-ai trage un glonţ în cap? Bonus: noi ţi-am face statuie după aia :)

.



Autor: LuciaT
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

4336 citiri

3 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.