Smart Woman

De cand eram copil si imi petreceam vacantele la bunici. Ascultand discuri cu cantareti germani. De la folk, pop... pana la colinde de Craciun.

De cand bunica mea vorbea (foarte rar) in Germania. Sau scria scrisori fratilor si surorilor din Gemania. Care au lasat-o aici, in Romania, deoarece era cea mai mica si nu puteau avea grija de ea.

De cand m-a invatat ca pe lumea asta exista mai multe credinte, dar toate il au la baza tot pe Dumnezeu (era evanghelista).

De cand citeam povesti din literatura germana. De cand pleca in vizita, in ultimii ani de sub Ceausescu si se chinuia luni de zile sa obtina viza.

De cand ceilalti membri ai familiei aveau restrictie sa paraseasca Romania... sa nu fuga cumva. Mare pierdere ar fi fost pentru regimul comunist.

De cand pleca in vizita in primii ani de dupa Revolutie. Si de fiecare data venea cu nenumarate valize. Pentru "amaratii" de noi, care asteptam cu sufletul la gura povestile din Germania... si valizele pline. Nici nu realizam ca majoritatea lucrurilor erau de la second hand sau lichidari de stoc. Erau oricum mai bune decat ce se gasea in Romania.

De cand imparteam o valiza intreaga de dulciuri in trei gramezi egale, fiindca atatia veri primari suntem. De cand a adus prima data kiwi... iar eu am fost suparata ca ne-a adus "cartofi" din Germania.

De cand ma invidiau colegii de scoala/liceu fiindca aveam haine din Germania. Si o bunica care ne traducea articolele din revistele Bravo.

De cand am primit cadou de la rudele din Germania primul meu casetofon portabil. Pentru profesionisti, cu microfon incorporat pentru a putea inregistra. Si casete cu ce-mi doream... inregistrate, nu originale. Sunt cele mai de pret lucruri pe care le-am avut in viata. Casetele le am si acum.

De cand am inceput sa joc Wolfenstein pe calculator (in care, DA, omoram nazisti).

De cand am aflat ca unul din fratii bunicii a luptat in razboi... si a murit. Si nu l-am urat nici pe el si nu m-am urat nici pe mine ca sunt de origine germana.

De cand am aflat ca, cel putin in zona Brasovului, rusii s-au purtat mai urat decat germanii.

De cand a cazut zidul Berlinului si, astfel, am scapat de comunism.

De cand mi-am ales ca user pe internet nume inspirat din legendele germane, dupa neuitata Lorelei, care canta de pe o stanca de pe Rhin, ca sa-i inece pe cei ce indrazneau sa inoate spre ea.

De cand am mers in excursie (de la Baile Felix la Debrecen) cu un autocar plin de germani si, desi nu intelegeam prea mult din conversatie, m-am simtit ca acasa. Unde sper sa ajung macar o data in viata, chiar daca doar in excursie.

De cand ma uit la unica poza de familie si stiu ca acolo sunt radacinile mele.

De cand cineva mi-a spus sa ascult imnul Germaniei si sa nu uit niciodata ce si cum sunt.

De cand mi-am cumparat bilet la concertul Scorpions... pentru ca ma reprezinta.

De cand lumea are ceva cu Germania si cu Merkel. Iar eu nu am. Fiindca sunt mandra ca sunt germana. Indiferent de ce crede lumea.

Fiindca o am in gene si nimeni nu poate fi in locul meu, indiferent cat ar incerca, invatand cateva cuvinte in germana. Was, warum, ja, jawohl... nu vor transforma niciodata pe nimeni in ceva ce nu sunt!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.