Acasa | Articolul tau | Medic intr-un sat de romi, dincolo de prejudecati si stereotipuri

Medic intr-un sat de romi, dincolo de prejudecati si stereotipuri

 SHARE  

Adaugat in 15 iulie 2015

Medic intr-un sat de romi, dincolo de prejudecati si stereotipuri

Strada in Arad. Foto: Calin Crestin

Totul a inceput cu un telefon primit pe la inceputul acestui an de la o fosta angajatoare, administratora unei mici clinici private din mediul rural unde imi facusem "ucenicia" ca medic de familie.

Sunt specialist medicina de familie si am ales sa profesez in acest domeniu. Da, a fost o alegere pentru mine, spre deosebire de foarte multi colegi care fie au ratat specialitatile dorite la rezidentiat sau pur si simplu au primit drept de libera practica in acest domeniu dupa revolutie (fostii medici pediatri, absolventi ai facultatii de pediatrie din IMF) si care au ajuns medici de familie. Eu am ales sa fac asta, mi-am dorit din primul an de facultate sa fiu cel care sfatuieste, previne si educa mai degraba decat alte roluri in lumea medicala.

La tara, esti un fel de dr. Quinn. Oamenii nu vor sa mearga la specialist. E departe, costa bani, dureaza mult, nu au cu cine lasa animalele, copiii si isi pun sperantele in medicul de la dispensar sa le rezolve problemele. Asta mi-am si dorit cand am acceptat primul job de medic de familie la tara, am refuzat in acelasi timp unul intr-o clinica mare din Bucuresti unde as fi fost condamnat (ca era nevoie sau nu) la o viata de dispecer medical catre alti specialisti ai clinicii pentru a le maximiza profitul si daca nu as fi facut asta as fi fost dat afara instant (si as fi castigat foarte putin salariul de baza fiind 1800 de lei, restul fiind facut din bonusuri acordate in functie de numarul de trimiteri - deci da, nu va speriati. Cand medicul de familie dintr-o clinica mare privata va trimite la un specialist si acela mai departe la un RMN si apoi un CT si vreo 100 de analize - foarte posibil sa nu aveti cancer, vor doar sa-si ia salariile).

Am trimis poze cu afectiuni dermatologice prin whatsapp colegilor dermatologi pentru ca pacientii nu puteau sa ajunga la specialist, am pus copci si am scos fire, am facut vizite la domiciliu pe dealuri si campuri la batrani singuri si izolati, am dus pacienti acasa cu masina fiindca doreau sa se aventureze 5 km pana in satul lor prin arsita nemiloasa, am triat copiii de la scoala de paduchi, am tinut lectii in saptamana de "scoala altfel" despre microbi si virusi si toate astea mi-au placut si m-au motivat cum nu ar fi reusit nicio alta clinica din Bucuresti, cel putin nu cu mentalitatea angajatorilor si pacientilor de-aici.

Dupa ceva vreme insa, firma pe care o am in Bucuresti a inceput sa creasca vertiginos si ca un tata si sot responsabil ce sunt am decis sa renunt la acel post si sa revin in Bucuresti si sa ma ocup full time de ceea ce avea potential mai mare din punct de vedere financiar.

Iata insa ca a venit si telefonul cu pricina si am ales din nou sa ma intorc la tara... de data aceasta intr-un sat de tigani.

Fosta mea angajatoare reusise sa refaca un contract cu CJAS pierdut de un medic certat cu bunele practici medicale si cu etica in general si nu gasea medic. Toti fugeau de satul respectiv speriati fiind de romi. Preferau 2000 de lei in Bucuresti decat 3000 acolo, cu naveta platita. Stia ca sunt mai temerar si mai visator, asa ca m-a rugat sa o ajut macar sa puna pe picioare cabinetul, pana gaseste un medic permanent. Am facut un artificiu si lasand firma pe cele mai de incredere maini pe care le puteam gasi, m-am aventurat in acest nou proiect.

Comuna e la 27 de km de Bucuresti si e impartita in 3 sate, fiecare cu "tribul" sau foarte diferit ca obiceiuri si mod de viata. Va voi relata aici ce am observat in trei luni de lucrat zilnic printre ei, luni in care am reusit sa privesc obiectiv aceasta minoritate.

In primul rand, ce mi-a placut cel mai tare cand am ajuns acolo a fost viata!

Comuna a crescut in populatie din 1990 incoace, fiind alaturi de alte 5 comune cu populatie majoritar de etnie roma, singura care a crescut. Restul, din intreg judetul sunt pe minus. Unele mai rau, altele mai putin rau, dar toate sunt pe minus si imbatranite. Aici nu. Aici strazile au viata. Copiii se joaca pe strada fotbal, adolescentii se strang in anumite puncte ale comunei si stau impreuna, asculta muzica, se cearta, se impaca... Da, sunt la fel ca ai nostri. Au frezele alea ciudate in cap, non-stop cu smartphone-ul in ochi si posteaza mereu pe facebook, dar sunt. Sunt multi si stau impreuna. Adultii stau in fata portii si discuta, altii isi vad de treburi, la anumite ore exista inclusiv "rush hour" cand toate carutele vin de la camp sau de la padure si se creeaza mici ambuteiaje pe strazile inguste, sunt magazine la tot pasul cu stocuri generoase de marfa, aprozare inclusiv cu fructe si legume de import, masini neinmatriculabile care circula doar pe raza comunei.

Spre deosebire de foarte multe alte comune si chiar orase mai mici ce par moarte si parasite, aceasta comunitate vibreaza de viata si doar asta iti da un sentiment pozitiv. Simti ca munca ta nu e in zadar ca participi la ceva ce creste si evolueaza, nu ca asisti pe ultimul drum o societate imbatranita, egoista si slabita.

Prejudecati demontate:

Tiganii sunt murdari. Nici vorba. Tiganii, indiferent de satul din care faceau parte, ca i-a luat ca din oala venind la domiciliu desi nu se asteptau (fostul meudic nu facuse asta niciodata), fie ca veneau la cabinet in hainele bune, nu pot spune ca sunt mai murdari decat oricare alti oameni pe care i-am tratat.

Atat adultii cat si copiii sunt curati (dupa standardele de la tara). Chestia asta m-a ajutat foarte tare fiindca dupa 2-3 ore de lucru intr-un puternic miros de transpiratie (asa cum se intampla cand faceam medicina muncii pe santiere in rezidentiat pentru un ban in plus) te cam saturi si incepi sa tanjesti dupa o gura de aer proaspat. Ei bine, nu a fost cazul. Oamenii astia se spala. Ceea ce ma duce cu gandul a a doua prejudecata demontata :

Tiganii nu muncesc. Muncesc pe rupte. Femeile spala toata ziua, intind rufe, fac curat in casa, spala copii, fac de mancare si spala vasele. Asta este munca. E drept, munca neplatita, dar este munca si o fac la fel ca oricare alta femeie, ba chiar cu mai multa placere decat cele din satul de romani pentru ca tigancilor nu li se pare ca statul acasa cu copii este ceva nedemn si ca au fost oprite dintr-o evolutie. Pentru ele casa si copiii sunt totul si chestia asta se vede in curatenie si munca pe care o depun ca sa fie asa.

Barbatii,vin functie de sat, au diverse indeletniciri. Intr-unul din sate au o filiera foarte bine stabilita cu Germania unde e stabilita aproape jumatate din comunitate si intermediaza tranzactii cu masini rulate intre cei de-acolo si tiganii din Bucurestii Noi, o buna parte proveniti tot din acest sat. Sunt toti "pocaiti" si imi pare ca folosesc aceasta chestie pentru a se recunoaste intre ei. Afacerile se fac doar in interiorul acestei comunitati si sunt foarte disciplinati.

In alt sat, al doilea ca bogatie dupa cel de pocaiti, exista deasemenea o filiera, dar de aceasta data pe munca. Sunt recunoscuti ca fiind foarte buni fierari betonisti si se duc unul pe altul pe santierele din Bucuresti. Au carte de munca si vin doar sambata si duminica acasa. Exista deasemenea o filiera si pentru femei. In gospodariile in care barbatii nu muncesc la fier beton femeile se duc in Bucuresti si lucreaza ca femei de serviciu in scari de bloc din Floreasca, Aviatiei si Baneasa. La fel ca in constructii se aduc unele pe altele si lasa munca din gospodarie in seama unei rude, facand pe rand una pentru cealalta, casele fiind de obicei mai multe in aceeasi curte.

In ultimul sat si cel mai sarac oamenii sunt integrati in economia locala. Cara lemn cu caruta (am fost surprins sa vad ca au autorizatie), lucreaza cu ziua in agricultura sau pe domeniul public in schimbul ajutorului social (chestia asta chiar se face, de cand sunt eu au cosit iarba, au vopsit copacii si gardurile, au montat dale pe trotuarul din fata dispensarului, etc).

Cei care fura, beau si nu muncesc sunt dispretuiti de comunitate. Desi sunt sensibil mai multi decat intr-un sat de romani, nicicum nu pot spune ca prejudecata cu tiganii care doar stau si pazesc romanii sa ii fure este fondata.

Tiganii nu au grija de ei si de copiii lor. Nimic mai fals. Sunt cei mai constiinciosi pacienti pe care ii am. Am fost uimit sa vad ca peste jumatate dintre ei, mai ales cei care au banii obtinuti din filiera cu masini din Germania se asigura din buzunar si isi platesc lunar contributiile la CNAS (aveam o mare prejudecata aici ca ei ne paraziteaza sistemul de sanatate, insa o buna parte din ei chiar platesc!). Aproape toti sunt asigurati, peste 90%, proportie sub 70% intr-un sat de romani. Cunosc foarte bine legislatia si drepturile pe care le au si profita la maxim de chestia asta. Au ONG-uri care ii invata cum sa obtina ajutor social, cum sa se pensioneze si in general cum sa se foloseasca de legislatie si drepturile primite la maxim.

Nu discutam aici de statul social si necesitatea existentei acestor drepturi si indemnizatii, ci de faptul ca ele exista si oamenii astia profita de ele. Se organizeaza si invata cum sa o faca. Fonduri europene, guvernamentale, orice. Renoveaza scoli, gradinite, dispensare (al nostru a fost renovat anul trecut), iau ajutoare, se zbat pentru ei si comunitate.

Copiii sunt cel mai de pret lucru pe care il au si au grija de ei ca de ochii din cap. Vin la medic mereu, urmeaza tratamentele cu sfintenie si cumpara la nevoie ce medicamente consideram noi ca sunt necesare, dar nu sunt compensate. In satul de romani trebuia sa ma descurc cu posibilitatile foarte limitate ale listei de compensate fiindca era o problema si un cost suplimentar de 5 lei. La tigani nu este asa. Orice pentru copii.

Deasemenea bat drumul pana la specialist la oras ori de cate ori este nevoie. Pentru un medic de familie sunt de departe, repet - cei mai buni pacienti. Sunt asigurati, respecta tratamentul, isi cumpara retetele, vin la control, etc.

Tiganii nu merg la scoala. Scoala e plina. Au tot felul de organizatii si ONG-uri care ii ajuta sa mearga la scoala pe cei din familiile nevoiase. Merg si pentru ajutoarele sociale si alocatii, dar in principiu rata de scolarizare este la fel de ridicata ca in orice sat. Fetele invata mult mai bine decat baietii si de obicei merg mai departe la liceu, daca familia isi permite naveta. Baietii fac in general doar 8 clase si apoi intra in "afacerea familiei", indiferent care este aceasta.

Ca si mentiune interesanta, noi medicii de familie trebuie sa ii punem sa ne semneze in registru. De obicei avem o tusiera pregatita pentru cei care nu stiu sa tina un pix in mana. Am folosit-o de 3 ori in 3 luni.

Prejudecati confirmate:

Tiganii nu au disciplina. Da, asta este o problema, mai ales cand interactioneaza cu romanii, obisnuiti cu asteptatul si rutina.

La medic, astepti. Asta este. Mai ales de cand avem nevoie de : calculator, curent, internet, imprimanta, cititor de carduri, program platit cu abonament, ca sa dam o reteta se intampla mai mereu ca ceva sa nu functioneze bine si sa se prelungeasca consultatia. Ei nu pot astepta.

Nu se revolta impotriva medicului pe care il respecta din oficiu, ci intre ei. Nu pot respecta un rand, o coada, si vor mereu sa o sara. Avem frecvent certuri in sala de asteptare care sa intre urmatorul pe diverse criterii de la gravitatea bolii pana la faptul ca unul e mai bogat ca altul si are treburi mai importante de facut decat sa astepte la medic.

Stau foarte prost cu rabdarea si disciplina. Se trezesc cand vor, se apuca de munca cand vor, stau pana noaptea tarziu... intr-un fel imi par adolescenti rebeli, desi asta se intampla inclusiv in randul celor trecuti de 60 de ani!

Tiganii sunt smecheri. Da, e o chestie nativa aici. Glumele lor (glumesc mereu) sunt cu talc si in general iti lasa impresia ca "stiu ei mai bine".

"Umiliti si obiditi"?, nu la ei.

Tin minte ca la prima vizita la domiciliu in curtea in care era bolnava erau mai multi copii care se jucau. Cand am intrat noi, si am inceput sa povestim cu apartinatorul, una din fetite s-a uitat la mine (nu cred ca avea mai mult de 8 ani) si mi-a facut cu ochiul si apoi mi-a ras in fata, probabil de mutra mea mirata. Au chestia asta care ii sperie ingrozitor pe romani. Par imprevizibili si pusi pe sotii. Nu sunt "seriosi". Rad mult, cu pofta si parca rad de tine :). Mi-a luat multa vreme sa inteleg ca asa sunt ei si nu ma vad pe mine ca pe vreun papagal de roman. Ma respecta si ma trateaza corect dar "fac misto" si se "tin de smecherii". Ma bucur, mi-au adus si mie aminte cum sa fac asta, prea devenisem sobru in ultima perioada.

Danseaza, canta, glumesc, rad... pare mereu ca acolo pluteste o usoara anarhie si toti sunt pusi sa te jefuiasca si sa iti dea teapa. Pare. Dar pare suficient de mult incat sa sperie pe majoritatea oamenilor, mi-am dat seama de asta.

Tiganii nu respecta legea. Derivat din ce am spus mai sus. Da, muncesc. O fac legal? de cele mai multe ori nu. Evaziunea fiscala nu exista pentru ca nu exista entitati fiscale care sa inregistreze evaziune. Pur si simplu tot ce fac, fac in legea lor si nu ii deranjeaza nimeni. Nu se casatoresc legal, nu conduc masina cu carnet, trimit copiii la munca, se rafuiesc intre ei, se bat ,se cearta, si totul se intampla dupa un cod penal paralel cu al nostru doar de ei stiut. Nu cred ca vreun contract sau vreo intelegere are mare importanta pentru ei... Stiu ca avea Shakira o melodie cu "i'm a gipsy......i dont make agreements"

Sunt foarte multe aspecte despre care as mai putea scrie, dar am vrut sa subliniez faptul ca... exista speranta. Mie aceasta comunitate nu mi-a dat impresia ca ma aflu la marginea civilizatiei intr-o tara africana populata de puscariasi si irecuperabili. Este o cultura diferita, clar inapoiata in majoritatea aspectelor ei care insa functineaza destul de bine si membrii comunitatii lor sunt oameni destul de ok cu ei insisi si viata lor. 

Cred ca sunt destule motive pentru care se ezita o reala integrare a lor si de parte noastra (nu ii vrem) si de partea lor (nu ne vor) insa... vrem sau nu, peste cativa ani copiii lor vor fi printre putinii tineri disponibili pentru angajare si probabil vom fi nevoiti sa ne incercam norocul si cu ei. Eu cred ca exista speranta si loc sub soare pentru toti. De bine de rau ne cunosc limba (apropo, majoritatea nu stiu tiganeste), obiceiurile si felul de a fi, capacitatea de a excela la scoala cu siguranta au, disciplina poate sa apara pe masura ce nevoia de ei ne va face sa ii angajam si, in general, dracul nu e chiar asa de negru. 

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Suciu Cristian
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

18073 citiri

19 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.