Smart Woman

M-am inscris pe listele sale vara, insa am apelat la el prima oara abia in iarna. Racisem putin dar nu m-am grabit sa iau medicamente. Am zis ca trece de la sine, mai cu un ceai fierbinte, mai cu o lamaie. De obicei racelile mele nu dureaza si nu se complica. Insa, intr-o dimineata, m-am trezit si am simtit ca nu pot respira fara sa ma doara in zona plamanului. Orice incercare de a trage aer in piept se termina cu o durere urata.

In aceeasi dupa-amiaza m-am prezentat la medic sa-i cer trimitere la pneumolog. Se uita la mine, ma vede mai copila si-mi spune ca nu este nevoie, ca daca vreau scutire pentru scoala imi scrie el. Insist ca durerea este reala, ca n-am nevoie de scutire si ca vreau trimitere la un specialist sa vad ce am. Imi cere sa ma dezbrac, ma consulta, ma intoarce pe toate partile si imi spune ca este o impresie falsa ca am ceva la plaman, de fapt durerea venea de la o coasta fisurata.

Avea dreptate, cazusem pe gheata insa, daca nu m-a durut imediat, nu facusem legatura. Bun, greseala mea, dati-mi trimitere pentru un medic ce poate sa-mi faca radiografie de confirmare si sa ma trateze. Nu este nevoie, insista medicul. N-are ce sa-ti faca, nu se pune nimic pentru coaste fisurate. Tot ce ai de facut este sa eviti alte lovituri si sa astepti sa se vindece. Si uite asa m-a trimis acasa.

Un an jumate mai tarziu, am un accident intr-o seara si imi intra ceva in ochi. M-a durut, dar am sperat ca-mi trece. Nicio sansa. N-am putut sa dorm toata noaptea, mi-a lacrimat ochiul de era jumatate de perna uda dimineata si ma durea de nu mai puteam. La prima ora, sotul m-a luat si m-a dus la prima policlinica oftalmologica iesita in cale. Aveam zgarietura pe retina, asa ca am primit antibiotice pe care sa mi le pun in ochi la fiecare 3-4 ore si indicatia sa port plasturi timp de o saptamana. N-am inteles prea bine fenomenul, insa intre timp nu mai reuseam sa deschid nici celalalt ochi si cu niciunul nu suportam lumina.

I-am cerut adeverinta pentru concediu medical, avand in vedere ca nu eram in stare nici sa vad unde pun piciorul, dar sa mai ajung la serviciu si sa-mi fac treaba. Oftalmologul mi-a zis ca trebuie sa apelez pentru asta la medicul de familie si uite asa am ajuns din nou la domnul cu pricina. M-a dus sora mea pana acolo, dar in cabinet am intrat singura, mai mult ghicind pe unde merg. Reactia doctorului a fost sa ma certe ca n-am venit intai la el sa cer trimitere catre oftalmologie. De parca mie imi mai ardea de trimitere in dimineata aia. Oricum, mi-a zis ca nu are el cum sa-mi dea adeverinta pentru concediul medical; doar medicul care s-a ocupat de ochi poate.

Cand m-am dus iar la oftalmologie, dupa cateva zile, pentru un al doilea control, cei de acolo au insistat din nou ca numai medicul de familie poate sa-mi dea ce am nevoie. Si, uite asa, mi-am luat pana la urma zile din concediul de odihna.

Alta data, mi-era cam rau si, ca sa nu mai am surprize neplacute, am procedat ca la carte si m-am dus sa cer trimitere de la medicul de familie. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-a spus ca cel mai probabil mi-e rau de la caldura si ca, daca ma simt in continuare rau peste cateva zile, sa revin si-mi da atunci trimitere. M-am dus pana la urma la Urgenta si bine am facut. Aveam o toxiinfectie alimentara de mai mare dragul.

De curand a fost ultima oara cand am pus piciorul in cabinetul acelui om. M-am dus sa-l anunt ca am decis, impreuna cu sotul, sa avem un copil si ca as dori trimiteri unde considera el necesar pentru analizele premergatoare sarcinii si ca sa stiu ce carente am, daca e cazul sa iau multivitamine. Deja nu m-a mai mirat raspunsul lui: "Nu are sens sa iei multivitamine, trebuie doar sa mananci mai multe fructe si legume, doar este vara". Bine, bine, dar analizele? "N-are sens sa faci inainte, ca oricum le refaci dupa ce ramai gravida, iar atunci vor fi gratis".

Eee, si atunci am zis multumesc, la revedere. Mi-am ales un alt medic de familie si consider ca prin asta mi-am facut un frumos si sanatos cadou, mie si copilului ce va veni.