Acasa | Articolul tau | Mi-as dori de Craciun un Sfant Iosif care sa aiba grija de mine si de copiii mei!
In asteptarea lui Mos Craciun / Foto: Photoxpress.com
Stateam de vorba cu prietena mea ce isi astepta copiii de la film. Era
prima data, dupa luni bune, cand copiii ei ieseau iar cu tatal lor.
Am
sondat amintirile legate de religie si nu imi aminteam prea mult de
Sfanta Familie, de Sfantul Iosif. In religia ortodoxa Sfanta Familie nu
este atat de evidenta ca si reprezentare. In religia catolica da.
La
primul Targ de Craciun la care am fost acum mai bine de 10 ani, undeva,
intr-o mica localitate din nordul Italiei, pe langa produsele
traditionale si canile le lut cu vin fiert, am admirat cu mare atentie
Presepele (nu stiu exact daca este denumirea corecta, nu am gasit
echivalent in limba romana). Aceeasi scena in diverse reprezentari,
mari, mici, stilizate, detaliate, alb-negru sau colorate. Erau toti
acolo: Mama, Copilul, Sfantul Iosif alaturi, protector, cei trei magi,
ieslea, oile, eventual pastorii. Nu am cumparat atunci o Presepe, am
considerat ca nu este o reprezentare ortodoxa. Noi nu avem icoane
detaliate cu Scena Nativitatii, doar colinde (cam triste). Acum mi-as
dori sa am o astfel de reprezentare, sa o pun sub brad sau pe masa in
zilele Craciunului. Nu e doar imaginea Nasterii lui Isus, este si
imaginea Familiei, a grijii parintilor fata de copii, a bucuriei de a
avea si creste copiii.
A trecut mai bine de 1 an de cand
impartasesc suferinta prietenei mele de care sotul ei divorteaza. Un soc
pentru ea si pentru cei doi copii, adolescenti. Imi amintesc de el ca
de un barbat aparent afectuos, implicat, credincios. Canta in strana
bisericii lui, tinea alaturi de familie posturile de peste an, imbraca
portul popular in zile de sarbatoare. Desigur, toate pana la o colega
mai tanara cu 15 ani, proaspata si deschisa!
"Imi doresc un Sfant
Iosif care sa aiba grija de mine si de copiii mei!" Vorbele ei
resemnate si triste m-au facut sa ma gandesc la imaginea barbatului in
religia ortodoxa. Barbatul este capul casei careia femeia trebuie sa i
se supuna, asa se spune in slujba de Cununie. Si, cam atat!
Noi nu
avem o reprezentare clara, traditionala, a "Sfintei Familii". Fecioara
Maria cu Pruncul in brate este reprezentata singura in iconografia
ortodoxa. Undeva, pe un perete al Bisericii, un Sfant Iosif aplecat
protector asupra familiei? Nu, nu imi amintesc sa fi vazut.
"Cand
am vorbit cu parintele de la Biserica noastra, el mi-a spus ca eu am
gresit, ca am fost prea sufocanta. L-a binecuvantat in noua relatie si
i-a dat dezlegare. De atunci nu am mai trecut pe la Biserica. Pur si
simplu nu pot!". Nu am spus, iar, nimic. Stiu ca pentru ea familia a
fost pe primul loc mereu. Si-a neglijat nevoile ori de cate ori a fost
nevoie de ea in familie. 2 copii sunt solicitanti, scoala, lectii,
mancare, curatenie, spalat, calcat, imbracat, activitati si nevoi extra
scolare.
"Religia catolica pune accent pe familie. Si pe
responsabilitatea barbatului in viata de familie. Stii ca ei nu accepta
divortul?" "Ihi" am raspuns din nou. Orice as spune, ea nu are nevoie de
vorbele mele. Vrea sa isi lase durerea sa curga putin, pentru a putea
merge mai departe cateva saptamani, luni.
Si iar ma gandesc la modul
in care barbatii sunt crescuti in religia ortodoxa. Ei sunt centrul,
alfa si omega, fara responsabilitati si fara obligatii. Sunt barbati si e
deajuns! Aproape totul este permis si ingaduit, scuzat, dezlegat! Lor
nu li se reproseaza nimic pentru ca responsabilitatea familiei cade
exclusiv in grija femeii. Ea creste copiii, ea are grija de barbat, ea
il cinsteste si il ingrijeste, ea este blamata si ei i se dau canoane
daca greseste. Barbatul ... nici macar muscatul marului nu si-l asuma!
"Si
daca imi voi gasi o Sfanta Iosifa, cum va fi atunci?" "Ha", inteleg
vorbele ei si scap usor cana din mana. Stiu ca e suparata si, cand omul
este suparat, nu gandeste prea rational. "Stii ca si noi am semnat
pentru familia traditionala? Eu chiar am crezut in familie si in
Biserica, intelegi?" Iar nu raspund. Vorbele ei nu au nevoie de
raspunsuri, ci doar au nevoie sa fie spuse.
Da, se face multa zarva
cu Constitutia si celelalte, dar despre viata de familie, despre
responsabilitatea barbatului in cadrul familiei nu se prea vorbeste in
Biserica. Nu se vorbeste despre responsabilitatea barbatului in actul
sexual, nu se vorbeste de responsabilitatea barbatului de a-si
recunoaste copiii. Nu se vorbeste despre responsabilitatea barbatului de
a fi alaturi de copiii lui si de mama copiilor lui. Sau da, probabil ca
se vorbeste, dar nu cu aceeasi vehementa. Nici macar reprezentarea
Sfintei Familii nu este prea evidenta. :|
"Ma simt atat de nesigura si de saraca!" mai spune prietena mea inainte de a pleca catre copii. O privesc, garbovita si albita, si inteleg tristetea ei. Viata de familie e o taina care s-a risipit pe undeva. Care nu se mai propovaduieste.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.
Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.