Smart Woman

O să fie, în schimb, o pledoarie a unui om (și a unui părinte) care și-a dat seama, ieri și astăzi mai mult decât în alte zile, poate, că ura face posibil orice comportament deviant și că-i poate închide definitiv ușa celui pe care îl aștepți acasă sau îți poate smulge copilul din brațe, mergând pe stradă, într-o zi banală de miercuri, în timp ce pășești pe același trotuar cu cele mai brute manifestări ale ei, în timp ce te afli la locul de muncă cel de toate zilele, în timp ce conduci pe o stradă oarecare, în drum spre casă.

Ura care nu are limite. Violența care se naște și se perpetuează în întuneric, în indiferență, în manipulare și în disprețul față de cel de lângă tine. Spuneam zilele trecute unor prieteni că e înfricoșătoare, într-o societate pe care o considerăm liberă de feudalismul moral și perfect capabilă să reacționeze cu promptitudine la orice demersuri totalitare, tendința tot mai pronunțată către extremism, în limbaj, în atitudine, în dorința de a impune cu obstinație părerea pe care o ai celui cu care porți un dialog, deși baza oricărui dialog este schimbul de opinii argumentat și există un respect minim pe care îl datorezi celui din fața ta, chiar dacă nu-i împărtășești părerea. Altfel totul se transformă într-un monolog interior care e asimilabil impulsurilor dictatoriale și disprețului față de natura umană.

Oare de ce și, mai ales, de unde? Avem identitate culturală, avem umor, avem o viteză de adaptare extraordinară, avem mijloace de informare și posibilități de comunicare aproape nelimitate. Mintea omenească e un miracol, capacitatea cerebrală e mult peste nivelul curent de utilizare, se poate exploata până la delir, nu-i va atinge nimeni limitele. De ce adevărul meu e mai adevăr și libertatea lui e mai puțin libertate, de ce săpăm văgăuni și scobim adânc în tot ce nu ne definește ca entități capabile să cugete, să aleagă? Liberul arbitru e un privilegiu, nu un instrument al terorii. Cât și ce trebuie să se mai întâmple ca să pricepem că tot ce e mai frumos, mai nobil și mai de preț în natura umană este exact capabilitatea ei asumată de a se delimita de instinctiv, de brutal, de pornirea primitivă de a ucide pentru a-și asigura poziția dominantă în haită? Animalele care ucid pentru a prelua conducerea grupului devin lideri care își asumă ulterior responsabilitatea de a-l proteja și de a-i asigura mijloace de hrană. Cei care înfăptuiesc sau ordonă crima și care adoptă violența drept unic răspuns sunt simpli ucigași. Ucigași de alți oameni dar și de speranță că toate eforturile de renaștere și de eliberare a minții omenești au fost în zadar.

Poate că astăzi dimineață, în redacția publicației franceze Charlie Hebdo n-a mai aprins nimeni luminile. Poate că se râde cu lacrimi. Țineți-le voi aprinse, în gând, ca să nu le pară, deodată, întuneric, frig, ca să alunge bezna din mințile celor pentru care viața lor n-a fost decât un ban de un cent pe tipsia răzbunării. Și să nu uităm despre iubire. Pentru că suntem oameni din carne, oase, gânduri, simțire și vise, indiferent cât de religioși sau de atei ne credem. Să nu uităm că în numele niciunui Dumnezeu nu se poate ucide. Să nu uitam despre  noi, aduși față în față cu cel de lângă noi, care poate avea altă culoare a pielii, altă cultură, altă credință și obiceiuri, dar nu poate fi plămădit din mai puțin decât suntem, la rândul nostru. Altfel, lumea asta întreagă o sa se prăbușească sub ură precum acei oameni sub gloanțe. Fiindcă au îndrăznit a muri de râs.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.