Smart Woman

In jurul ei, in miscare browniana, doi terieri de Yorkshire foarte mici, unul sfios, unul latrator. Eu cercetam imprejurimile inca straine si speram sa ma pot intoarce cu croissante si oua proaspete inainte sa se trezeasca restul tribului. I-am zambit crezand ca schimbam doua vorbe si aflu si eu de magazinele din preajma, dar a raspuns cu o grimasa si nu s-a oprit.

Isi plimba cainii mereu la aceeasi ora, asa ca ne-am intalnit frecvent, cu acelasi scenariu. Eu zambind si dand buna ziua, ea incruntandu-se la mine. Am schimbat prima vorba dupa vreo doua luni, in magazinul de legume si fructe, cu asistenta vanzatoarei guralive.

Odata gheata sparta, nu s-a mai strambat la mine, dar tot nu mi-a zambit. Dadea doar din cap cand o salutam. Uneori si raspundea, monosilabic.

Au mai trecut cateva luni pana cand am conversat, in fine. Era abatuta si obosita. Muncea cu jumatate de norma – punea marfuri pe raft in supermarket – ca sa-si permita intretinerea celor doua cateluse.

Erau batrane si una din ele – cea latratoare – era si bolnava, si tratamentul costa mult. Devenise putin mai expansiva, dar am observat ca politica ei “no smiling” era universala. Ai mei n-o pot suferi.  Au poreclit-o Mrs. Grump, Madam Morocanoasa.

Catelusa bolnava a latrat din ce in ce mai putin, apoi a iesit afara doar purtata pe brate, apoi ... n-a mai fost deloc.  Mrs. Grump, cu ochii rosii, nu s-a mai oprit la taifas, dand doar din mana in sensul de “Te-am vazut dar nu pot vorbi” in timp ce o urmarea pe catelusa supravietuitoare ca un uliu.

A mai trecut un an. Mrs. Grump, din ce in ce mai artritica, a incetat sa mai munceasca si s-a descurcat cum a putut cu catelusa ramasa. Din pacate, dupa ploile de toamna, a plecat si aceasta catre sora ei in raiul catelusilor, iar Mrs Grump, cu privirea lunatica, parul ciufulit si mersul ezitant, era intruchiparea durerii. 

Mi se facea rau cand o priveam. Devenise o naluca. In decembrie n-am intalnit-o, si ma asteptam la ce-i mai rau.

Azi dimineata insa, statea pe marginea trotuarului, discutand animat cu fiul ei care tocmai urca in masina. Mai sa n-o recunosc. Cu spinarea dreapta si fata relaxata, parea renascuta. Langa ea, cuminte in lesa, un pui de Beagle. Spre marea mea surpriza, pentru prima data in atatia ani de cand o stiu, Mrs Grump mi-a zambit cu gura pana la urechi.

Ce transformare! Intr-o secunda a intinerit cu cel putin 20 ani cand ridurile in loc sa i se accentueze, cum ar fi fost de asteptat, i s-au netezit.

Fara sa mai astepte sa o salut, a dat buna dimineata – alta premiera absoluta - si mi-a explicat cum ca Jessie este de fapt catelusa fiului, dar la ea sta in timpul zilei “la gradinita” sa o invete bunele maniere, ca ea are experienta si e – dupa propria caracterizare - mai severa.

“Jessie sezi, nu sari pe doamna”.  “N-o mangaiati pana nu se aseaza, va rog”. “Jessie, mergem in parc la pipi”.  A traversat strada sprintara. “Trebuie sa fii stricta cu puii, altfel nu invata disciplina” – imi striga de pe partea cealalta, inainte sa intre in parc, si zambi iar de jur imprejur.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.