Acasa | Articolul tau | Nasterea ca celebrare a vietii

Nasterea ca celebrare a vietii

 SHARE  

Adaugat in 8 aprilie 2014

Nasterea ca celebrare a vietii

Nasterea ca celebrare a vietii. Foto: Photoxpress

De mica am privit nasterea ca pe ceva traumatizant. Da, magnific, sublim, misterios, insa in esenta, pentru mama, traumatizant. Am si retinut, nu stiu de unde, ca atunci cand naste, o femeie experimenteaza gradul de durere echivalent cu a 42 de fracturi simultane. Brrr!

Am acceptat ideea asta ca pe un dat. Asta am vazut in toate filmele care contineau faze pe subiect, am citit in carti/reviste, am auzit in povestile femeilor din jurul meu. Si n-am pus niciodata sub semnul indoielii faptul ca a naste este ceva cumplit de dureros.

Bine, pana recent nici nu m-am gandit prea mult; am preferat sa tratez subiectul atunci cand va veni momentul. Si iata-ma, incercand sa traiesc nu prea traumatizant perioada asteptarii momentului traumatizant :).

Ceea ce observ la mine in ultimii ani este o tendinta din ce in ce mai accentuata de a pune sub semnul intrebarii sistemul in care traiesc si marile lui credinte. Cred cu adevarat ca traim intr-un sistem profund disfunctional si nesustenabil. Si prin ceea ce fac in fiecare zi, dar mai ales prin ceea ce sunt, imi aduc contributia la trecerea spre altceva.

Nu despre asta e postul, asa ca nu voi intra in subiect. Dar, in contextul asta, presupun ca era natural sa intru in contact cu Ditta Depner, un alt peste ce inoata puternic impotriva curentului. Prin ea am ajuns la "HypnoBirthing" de Marie F. Mongan, o carte care imi spune ca pot sa nasc si altfel. Pot sa am o nastere usoara, blanda, frumoasa si fara durere. Woooow!

Cartea are 3 zone mari: in prima trateaza un fel de istorie a fenomenului nasterii si a modului in care am ajuns ca societate la idee de chinurile facerii. In a doua explica tehnica HypnoBirthing, si in a 3-a trece pas cu pas prin momentul nasterii.

Partea din carte care m-a atins cel mai mult a fost istoria nasterii. Am vazut din nou ca doar pentru ca noi consideram ca un lucru este dat, nu inseamna ca asa e. Ca nu e nevoie decat de putina informare, putina privire de ansamblu pentru a-mi da seama ca pot sa aleg ce cred despre lucrurile care sunt privite ca si absolute in societatea in care traiesc.

Cu 3000 i.Hr. viata oamenilor era centrata pe natura si maternitate. Mama Pamant era onorata si femeile erau venerate ca fiind datatoare de viata. Statui ale zeitelor aratau femei cu sani plini si cu corpul unei femei insarcinate. Cand o femeie nastea, comunitatea se aduna in jurul ei in templu si celebra viata. Nasterea era un ritual religios si nu tortura in care s-a transformat mai tarziu. Era ceva natural, usor si fara disconfort.

Nici cand s-a trecut la patriarhat nu s-a produs vreo schimbare in atitudinea fata de nastere. Hippocrate, Aristotel, n-au mentionat durere in insemnarile lor referitoare la nasterea naturala, fara complicatii. Sa credem cumva ca pur si simplu durerea a scapat observatiei acestor invatati?

Ambii au scris despre importanta relaxarii in timpul nasterii si despre atitudinea de blandete si bunatate cu care erau tratate femeile care nasteau. Atitudinea asta a durat mii de ani.

A durat pana in secolul II d.Hr., cand niste barbati mici si profund ignoranti in religiozitatea lor, au raspandit un larg val de ura fata de femei. Au fost distruse altarele si statuile care venerau natura iar icoanele feminine au fost sfaramte si ingropate. In perioada aceea Sf. Clement Alexandrinul scria: “Fiecare femeie ar trebui sa se umple de rusine la gandul ca e femeie” (?!).

Femeile vindecatoare au fost arse pe rug si acum tot ce tinea de practici medicale era in mainile preotilor. Ei decideau daca un bolnav “era demn sa fie tratat”. Iar o femeie in travaliu nu era considerata demna de a fi tratata, deoarece sarcina era vazuta ca fiind produsul “pacatului carnal”.

Femeia aflata in travaliu era izolata, lipsita de sprijin si inspaimantata. Printr-o serie de decrete, nasterea care inainte era o celebrare a vietii a ajuns sa fie privita ca o tortura dureroasa, solitara si cumplit de temuta.

Povestea asta a tinut pana prin secolul al XVI-lea, cand a fost reintrodusa ideea de moasa. Insa asta era un job destinat femeilor, o ocupatie rusinoasa. Calugarul german Martin Luther scria “Daca femeile se istovesc sau chiar mor, nu conteaza. N-au decat sa moara la nastere. Pentru asta sunt pe pamant”. (I-as zice eu vreo doua calugarului asta si intregii lui tagme! – na, ca m-am enervat din nou, ca si prima oara cand am trecut prin partea asta).

Odata cu Renasterea a aparut cloroformul, care era folosit pe scara larga in toate procedurile medicale, insa refuzat femeilor aflate in travaliu. Cand s-a venit cu sugestia sa le fie oferit cloroform si lor, un preot din Noua Anglie a raspuns ca a proceda astfel inseamna a-i rapi lui Dumnezeu placerea “intenselor, arzatoarelor lor tipete dupa ajutor”.

Cand privesc in urma vad ca nu frica de nastere, ci frica de complicatii si moarte a fost ceea ce le-a determinat pe femei sa priveasca travaliul cu groaza. Si cu cat e mai mare frica, cu atat mai incordat si blocat e corpul si incapabil sa duca la bun sfarsit un eveniment atat de important precum nasterea. Femeile care supravietuiau chinului si cele care erau martore confirmau agonia traita in timpul nasterii.

La sfarsitul anilor 1800 Regina Victoria a insistat sa i se dea cloroform la nastere, iar ea a deschis drumul. Insa povestea asta a creat o alta buba. Nasterea a fost mutata de acasa in spital. Nu pentru ca era prea periculos de nascut acasa, ci era prea periculos de administrat acasa anestezicul. Administrarea proasta a anestezicului declansa tot felul de probleme, inclusiv fatalitati.

Insa maternitatile erau ingrozitor de murdare, neavand aceleasi standarde de igiena si curatenie ca ale celorlalte sectii din spitale. Infectiile au scapat de sub control. Multe femei care se duceau la spital pentru siguranta si un tratament medical bun mureau din cauza infectiei ce a ajuns sa poarte numele “febra lauziei”.

In 1913, un studiu realizat de Carnegie Trust arata ca in timp ce femeile si bebelusii mureau prin spitale, in randul femeilor din satele pescaresti si din munti, care nasteau acasa, nu se inregistrau mortalitate sau complicatii majore.

E imposibil sa ma gandesc ca o femeie ar fi putut sa abordeze in acele vremuri nasterea altfel decat cu cea mai mare groaza. Deoarece daca aparea vreo complicatie, in cel mai bun caz trecea printr-o suferinta atroce si in cel mai rau caz, murea. Nasterea nu mai era de mult o celebrare a vietii.

In ultimii zeci de ani medicamentele si anestezicele sunt larg raspandite si sunt primele care sunt oferite in travaliu. Cezariana este o operatie care nu se mai efectueaza doar in cazul unor complicatii majore, ci la cererea femeilor terifiate de gandul nasterii. Si cum ar putea fi altfel? Cand de mici crestem cu teama fata de momentul asta.

Dar daca se poate si altfel?

HypnoBirthing spune ca se poate. Si ma simt incurajata de marturiile femeilor care povestesc despre nasteri blande, frumoase si fara durere. Le privesc aproape ca pe niste specii exotice. Si la inceput timid, insa din ce in ce mai mult imi doresc sa fiu una dintre ele.

Ma pregatesc cum pot pentru asta. Fac cursuri, exercitiile recomandate, voi naste la Brasov, unde exista singura maternitate din tara care e asociata unui program international numit “Nastere cu blandete”, si mai ales citesc. Pentru ca stiu ca pentru a avea o nastere blanda, trebuie sa-mi schimb la un nivel foarte adanc parerea despre nastere.

Si nu stiu daca voi reusi sa fac asta. Voi vedea atunci… in momentul in care se va naste copilul meu. Daca esti mamica in devenire, iti recomand cartea cu drag si-ti doresc o nastere frumoasa si implinitoare.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Diana Luppa
 


 SHARE :  Trimite pe mail
nasteretraumadurererelaxareblandetehypno birthingmaternitate CITESTE MAI MULTE DESPRE

4989 citiri

25 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.