Acasa | Articolul tau | Neajutorarea invatata la romani – am putea scapa de “nu se poate”?

Neajutorarea invatata la romani – am putea scapa de “nu se poate”?

 SHARE  

Adaugat in 2 iulie 2014

Neajutorarea invatata la romani  – am putea scapa de “nu se poate”?

In Cehia se poate. In Romania nu se poate? Foto: sxc.hu

Nota autorului: Acest articol a fost inspirat de comentariile la articolul “De ce sa mai mergem la scoala?” Mai precis, de eforturile ciber-amicilor mei andrEEa, Mon, Glook,  Ela, Banana, Optim, Sascha, Bombonel, BlackCoffee,  Iasomia si Codruta.

Amici care se straduie in zadar sa explice mersul lucrurilor unei persoane cu o viziune extrema asupra educatiei si mai ales cu o viziune catastrofica asupra vietii si perspectivelor celor trecuti prin sistemul educational romanesc. Sunt idei pe care le rumeg de ceva vreme fara sa am senzatia ca ar gasi ecou – pana acum.  Datorita comentariilor lor, m-am gandit ca e timpul potrivit. Nu am nicio pretentie ca ar fi cine stie ce teza de doctorat, sper doar sa genereze o discutie interesanta...

Cand eram inca in Romania, tot auzeam “la noi nu se poate” cam la orice initiativa. Adica in alta parte se poate, dar la noi nu. Cine pleca sa invete afara pleca de obicei cu o bursa. Studenti care sa plece pe banii parintilor sau pe banii personali erau putini si oricum erau priviti de sus pentru ca bursa se acorda de obicei urmare a unui concurs, deci erai mai bun ca altii daca o obtineai. Daca plecai doar pe bani insemna ca ... aveai bani. Dar nu insemna neaparat ca erai si inteligent. Daca plecai cu bursa insa aparea suspiciunea ca esti “pilos”, ca doar multi copii destepti concurau pe cateva burse. Pana la urma ramaneai cu impresia ca pentru gurile rele din Romania studentii adevarati erau cei saraci, studiosi si care pierdeau la concursul de burse. Era rau sa invingi.

Si intr-un caz si in altul insa, daca te intorceai in tara la terminarea studiilor, ti se dadea peste nas. Studiile, oricat de pretioase, nu foloseau la nimic fiindca “la noi nu se poate” sa aplici ce-ai invatat. In plus, aparea suspiciunea “de ce te-ai intors”. Clar nu esti destul de bun, ca daca erai bun ramaneai acolo. Cei ramasi iar erau priviti aproape cu ura. “Adica statul roman te-a facut om si tu acum ramai sa imbogatesti pe altii”? Vorba americanilor: “damned if you do, damned if you don’t”.

Am cautat in zadar o logica in toata aceasta avalansa de negativitate. De ce nu e bine nicicum? Frazele negative erau vehiculate nu numai de persoane pe care le stiam rauvoitoare, ci si de oameni normali si chiar de unii dragi mei, altfel relativ pozitivi, care repetau “nu se poate” ca niste papagali spalati pe creier.

Studiile in strainatate nu te ajuta foarte mult pe plan sociologic – decat poate daca studiezi sociologia – fiindca este un mediu artificial – campusul cu oameni tineri, de varsta ta, care n-au alta grija decat sa petreaca si sa invete. Odata angajat insa, daca incerci ceva ce in Romania “nu se putea” si vezi ca se poate, incepi sa... cugeti.

Oare chiar “nu se poate” in Romania? Sau nu puteam noi? Cei care sustineau ca “nu se poate” chiar au incercat si n-au putut sau doar au aruncat prosopul? Sunt romanii de la natura spalati pe creier cu “nu se poate”? Daca da, de catre cine? Si cand? Si a fost intentionat sau doar un produs derivativ al societatii in care traiam?

Acum vreo cativa ani am fost invitata de o prietena de-a mea la o intalnire cu un grup de romani veniti din Bucuresti. Erau oameni de toate varstele si ocupatiile. A fost interesant si deprimant in acelasi timp sa aud expresiile folosite de cei maturi (cei tineri erau mai interesati de mall-urile din Praga decat de vreo discutie). Expresii de genul “cum ati scapat”, “acum sunteti libera”, “v-a tras sotul dupa el”. Parca Romania ar fi un urias lagar de concentrare unde oamenii se inghesuie la gardurile electrificate fara speranta de a putea fugi.

Intre timp am cunoscut si romani care locuiesc in Praga pentru ca au gasit de lucru – de obicei in IT – si chiar si romani care si-au deschis propria afacere “pentru ca aici se poate”. Si am continuat sa cunosc multi, prea multi romani pentru care nimic nu se poate.

Oamenii scapati din Coreea de Nord si ajunsi in Coreea de Sud trec prin sase luni pregatitoare pentru a da fata cu societatea avansata sud-coreeana. In Romania ne tot pregatim de cei aproape 25 de ani de la revolutie. Am fost intr-adevar conditionati de mici sa nu incercam? Mai trebuie sa treaca o generatie ca sa apara romani pentru care “se poate”?

De curand m-am intors de la Bucuresti cu cartea Sandrei Pralong “Mai romani decat romanii”. Am citit prima poveste, cea a lui Raed Arafat. Stiu ca sunt straini care vin in Romania, se lupta cu birocratia si reusesc.  Deci, si la noi, “se poate”. Stiu si romani care s-au intors incarcati de energie pozitiva din afara, si care odata in Romania au cazut din nou in bratele lui “nu se poate”. Va trebui oare sa devina Romania o tara de straini ca sa “se poata”? Oare de vina sa fie mentalitatea noastra?

Incercarile mele de a da un sens acestei situatii m-au condus la studiile efectuate de Martin Seligman si Steve Maier si la teoria “Neajutorarii invatate”. Dupa ei, daca expui repetat un animal unui stimul advers de care nu poate scapa, eventual renunta sa mai incerce chiar daca ulterior bariera dispare si animalul ar putea usor scapa de durere. De la experimentele pe animale au trecut la experimente umane, si gata teoria: daca incercam in repetate randuri si “nu se poate” pana la urma renuntam.

Teoria lor s-a extrapolat rapid si s-a ajuns si la aplicatii socio-politice. De la lagarele de concentrare la comunism si chiar la capitalism, avand variatiuni cu grade diferite de perversitate. In timp ce comunistii iti spun clar ca nu se poate, capitalistii iti ofera posibilitatea de a alege – doar ca este vorba de o alegere controlata intre variante predeterminate de ei.

Oare asa sa fie? Inginerii lui Henry Ford au avut nevoie de aproape un an pana au descoperit motorul turnat dintr-o singura bucata, la Fordul Model T. Edison a avut nevoie de peste 1000 de incercari pana cand a descoperit un bec functional. Exista, se pare, si oameni care nu se dau inapoi pana nu reusesc, indiferent de numarul de incercari necesare.

Unde ma incadrez eu? Hmm. Sambata dimineata ma duc adormita la baie, aprind lumina si ... becul lui Edison explodeaza in mii de bucati. Nu-i o situatie ideala cand inca nu te-ai trezit si trebuie sa mergi urgent la baie, dar am reusit sa strang numeroasele bucati, bucatele si aschii de sticla fara sa ma tai, sa scot ciotul de bec din fasung cu o manusa veche de cuptor, si sa pun un bec nou. Care nu s-a aprins. Aha, deci s-a ars fasungul. Cred. Sa chemam un electrician la preturi de sambata, sa mutam o veioza in baie, sau sa ne descurcam pe intuneric?

Apare intre timp si sotul cu croissante si capsuni, sa ne sarbatorim libertatea – copiii plecati in tabere inca de vineri. “A explodat becul si s-a ars fasungul” zic eu. “ Vad ca lumina merge, in casa. Ai incercat cu alt bec?” intreaba el. “Pai daca ala nou nu se aprinde”. “L-ai pus in alta veioza sa stii sigur ca-i de vina becul?” insista el. “Nu” recunosc eu. Trebuia sa-mi fi dat prin cap, dar o sa-mi dea data viitoare.

S-a suit pe scara cu alt bec, l-a inlocuit pe cel pus de mine si la o apasare de buton, avem iar lumina in baie. Evrika! Si ... quod erat demonstrandum. In Romania sau afara ei, mai am de luptat cu neajutorarea invatata, bat-o vina! Si voi?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Artemis
 


 SHARE :  Trimite pe mail
romaniastrainatatesocietateobiceiuriasteptarievolutie CITESTE MAI MULTE DESPRE

5383 citiri

129 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.