Acasa | Familie | Nu le putem spune copiilor ORICE

Nu le putem spune copiilor ORICE

 SHARE  

Adaugat in 3 decembrie 2014

Nu le putem spune copiilor ORICE

Ce le spunem copiilor Foto: Photoxpress

Se ştie că unele lucruri nu se spun decât în anumite momente, într-un anumit context şi cu o anumită inflexiune a vocii. Alte lucruri, în schimb, nu se spun deloc. Nu pentru că ar fi niște secrete definitive, ci pentru că cei care le primesc nu sunt capabili să digere conţinutul lor. Aici se înscriu acele lucruri de coşmar pe care unii părinţi le spun copiilor lor ca şi cum le-ar spune unui adult ce ştie mai multe despre viaţă decât o mogâldeaţă curioasă.

Sau acele lucruri menite să creeze spaimă şi care se rostesc înainte de culcare, când unii părinţi sunt enervaţi până peste poate că odraslele nu adorm odată şi speră că teama inculcată le va aduce instant şi somnul.
Un astfel de exemplu nefericit este propria-mi poveste, poveste care mi-a marcat în cel mai profund mod şi pe termen lung momentul mersului la somnul de seară. De la ce-a pornit totul? De la un imobil cu nume nefast.

Coşmarul de pe strada Şerban Vodă

Pe când aveam aproximativ 8 ani, am făcut împreună cu ai mei o ieşire în Parcul Tineretului din capitală. Alei mari, zone multe cu verdeaţă, zeci de copii, părinţi şi bunici, dar şi o clădire semeaţă, cu aspect vetust şi oarecum misterios. „Ce e acolo?”, l-am întrebat pe tata, arătând cu degetul către clădirea de culoare bej-gălbuie, aflată pe o colină a parcului şi din care ieşea un fum subţire. „Un crematoriu”, a venit răspunsul sec al lui taică-meu. Cre-ma-to-riu, am silabisit eu, gândindu-mă că e un cuvânt din seria „râu-răţuşcă-rămurică”. „Şi ce e înăuntru?”, am mai întrebat candid. „Ce să fie”, mi s-a răspuns la fel de sec, oarecum impasibil, „un cuptor în care se ard trupurile oamenilor care au murit”. Acela a fost momentul în care m-am blocat. Văzusem doar de la distanţă coşciuge acoperite de flori şi de oameni sfâşiaţi de durere, intrasem de câteva ori în cimitir, să pun o lumânare la mormântul străbunicii, dar nu mă gândisem niciodată prea mult la acest aspect al morţii şi nici nu aveam de ce s-o fac. Toţi oamenii dragi mie erau bine-mersi, sănătoşi şi în putere, şi aşa trebuia să rămână.

Din acea clipă s-a declanşat coşmarul. În prima noapte am adormit cu imaginea crematoriului în minte, clădirea gălbioară de pe strada Şerban Vodă bântuindu-mă câteva săptămâni de-atunci încolo. Mai apoi, teama s-a amplificat din pricina zgomotului surd, dar constant, al furnalelor de la IMBG, faimoasa fabrică bucureşteană în apropierea căreia era şi blocul nostru. Zgomotul se suprapunea peste imaginea din parc şi nu mă puteam gândi la altceva decât la faptul că el era o prelungire a ceea ce se întâmplă în crematoriu, un ultim urlet al cutiilor de lemn care, cu sau fără voia lor, ajungeau să fie mistuite de flăcările unui prezent concret, aflat la câţiva kilometri distanţă de propriul meu dormitor.

Visele urâte, în moda vremii

Sufocată de povara acestei poveşti creată involuntar de al meu tată, i-am mărturisit într-o pauză colegei mele de bancă ceea ce mă obseda de atâta timp. M-a ascultat cu mare atenţie şi mi-a spus că şi ea avusese o problemă cât de cât asemănătoare. Nu reuşise luni la rând să adoarmă din pricină că unul dintre părinţi o ameninţase mult timp, completamente intenţionat, că dacă nu se culcă mai repede n-o s-o mai primească în casă. Asta era cea mai bună variantă, pentru că altă dată taică-său o speriase cu asmuţitul câinilor de lângă bloc pe ea sau cu abandonul la ţară, unde mergeau în fiecare sfârşit de săptămână. Acolo era o casă goală, cu camere reci, în care pereţii erau atât de crăpaţi, încât modelul argintiu, imprimat odinioară pe ei cu ajutorul unei role de zugrăvit, părea ca recompune chipurile schimonosite ale bunicilor care muriseră demult.

Din când în când, atunci când nu prea avea chef de teme sau de citit şi dacă părintele era mai bine dispus, interveneau şi alte ameninţări: „o să te dau pe mâna ţiganilor”, „stai că sun eu la miliţie să te ia” sau „n-o să-ţi mai dau nimic de mâncare şi o să te las să mănânci din gunoaiele de la ghenă”. Cumva ştia că nimic din ceea ce i se spunea n-avea cum să fie adevărat, dar tatăl era un personaj violent care recurgea adesea la forţă pentru a-şi confirma statutul de cap al familiei, aşa că nu îndrăznea să se opună cu nimic.
După atâţia ani de la episoadele acestea dezgustătoare, mi-e şi mai clar că unele lucruri nu trebuie spuse decât în anumite momente, într-un anumit context şi cu o anumită inflexiune a vocii. Alte lucruri, în schimb, nu trebuie să fie spuse deloc. Dacă le dai glas, tot ce rămâne în urma lor sunt zile şi nopţi deloc netede, ci găunoase ca o felie aparent fină de şvaiţer, ce te seduce întâi cu luciul ei, că mai apoi să te descumpănească definitiv cu golurile presărate aleatoriu pe ea.

Text de Raluca Dumitrica

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

10906 citiri

16 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.