Smart Woman

De aici, a pornit a-mi suiera prin cap amintirea unei conversatii (pe Skype) cu parinitii pe marginea campionatului europen de fotbal. Taica-miu imi relata cu oarecare mindrie ca numai in echipa Romaniei, fotbalistii sint toti de origine romana si cu ambii parinti romani, fata de celelate echipe continind fie jucatori naturalizati, fie provenind din familii mixte. Informatia asta avea rolul de a sugera cum ca noi, selectionata nationala, ne luptam cu selectionate mondiale. Fireste ca in parte, cel putin in cazul naturalizarilor strict pe criteriul valorii atletice, are dreptate.

Conversatia insa mi-a lasat un gust foarte amar. Si asta fiindca eu nu ma mai simt de foarte mult timp romanca, asa cum nu m-am simtit in viata mea nemtoaica (am trait, am studiat si am lucrat in Germania timp de cinci ani) si cu atit mai putin m-am simtit vreodata englezoaica, macar ca sint aici de zece ani. Eu sint intre lumi. Pentru mine oamenii sint la fel peste tot. Am prieteni dintr-o gramada de nationalitati si cunosc oameni pe care nu ii pot suferi dintr-o gramada de nationalitati.

Eu nu mi-am facut in viata mea prieteni romani fiindca vorbesc romaneste asa cum in viata mea nu am evitat pe nimeni fiindca vorbeste o anumita limba, vine dintr-o anumita tara sau arata nu stiu cum. Si atunci, pe modelul national al Brexitului sau pe modelul fotbalistic al lui taica-miu, eu a cui sint? Cel putin pe modelul clasic apartin grupei de virsta medie, heteroxesuala, de clasa medie, etc. Pe modelul nationalitatii, insa, eu a cui sint?

Englezii simplii si sovini ma vad strainul responsabil de toate relele. Ai mei ma vad pervertita de "traznaile strainesti” si neavind habar de problemele lumii reale - care-o fi aia? Eu ma vad intre lumi. E irelevant, dar tin sa mentionez ca imi pastrez pasaportul romanesc asa cum imi pastrez infatisarea si culoarea de par cu care m-am nascut si care albeste partial - pure accidente ale istoriei pe care nu tin sa le schimb.

Alta intimplare, acelasi gind: tot cu Brexitul pe fundal, am dus copiii la tuns in Romania. Am avut parte de tirada cunoscuta: romanii super-isteti, super-pregatiti si care pe deasupra si muncesc de zece ori mai mult decit englezii, etc, etc, etc. Copilul cel mare (aproape 10 ani), asteapta politicos pina iesim din frizerie si explodeaza cu acea pasiune pe care numai nedreptatea o poate stirni intr-un copil: “dar cum poate sa zica asa ceva, cum? Ca in Anglia oamenii muncesc pe brinci. De ce spune asta?” Poftim de-i explica!

Copilul s-a nascut in Anglia, se simte englez, vorbeste englezeste, tine cu echipa Angliei. Taica-su e galez, maica-sa romanca. Vacantele le face in Romania, iubeste Romania, bunicii si mersul pe munte. Vorbeste romaneste (cu un accent englezesc super simpatic- s-ar putea sa fiu partinitoare in treaba asta :)). Poftim de-i explica cum un cetatean european adult, mai bun ca englezii lui - ca Romania n-a votat sa paraseasca UE pe cind Anglia da, desi mama si tata cred ca e o greseala foarte mare - poate sa emita astfel de consideratii.

Ii explicasem Brexitul ca pe o pierdere mare, ca pe renuntarea tembela la avantajele lumii care a facut posibila intilnirea dintre mama si tata si o receptionase cam ca pe o infringere a echipei engleze de fotbal. Acceptase in principiu sa ii facem pasaport romanesc daca politica o ia razna in Anglia si cind colo, cu cine s-ar face conational, cu aceiasi rasisti care se cred superiori tuturor natiilor? Care e rolul UE? Cine sint cetatenii europeni? Frizerita, categoric nu. Copilul meu e englez? E galez? E roman? E european? El al cui este? In nationala cui poate juca fara ce celelalte natii sa il invinovateasca ca e rasa mixta?

Deci despre ce vorbim? Cine e Europa? Cei care asteapta in Romania sa li se dea si sa li se faca? Lui Gheorghe-de-pe-strada bani si avantaje, celor mai evoluati, garantarea democratiei si apararea justitiei? Cei care s-au saturat in Anglia sa "tina in spinare” tarile sarace, corupte si lenese? Joe-public care vrea imperiul inapoi, nu mai vrea zidari romani si instalatori polonezi? Sau minoritatea care este si se simte europeana? Cei carora le plac meze, tapas, escargot, zacusca, haxe, falafel, etc, festivalurile de muzica de la Glastonbury, Szeget, etc, muntii din toata Europa de la Picos de Europa, la Zug Spitze, la Dolomites, la Tatra, la Carpati, traditiile de la carnavalul venetian la dansul croat cu sabii, city breaks, graffiti si arta stradala in general, arhitectura veche si moderna, muzeele, de la arta, la ciocolata si creioane si povesti, cinematografia europeana, nu ca opus ci ca complement al celei americane, marile centre universitare de la Heidelberg la Oxford si vestigiile antice de la Colosseum la Parthenon? Si, mult mai important decit bucuriile interculturale si splendorile de vizitat, locurile de pelerinaj: Aiud, Aushwitz, Remingen, Coventry, Somme si toate pe care nu le stiu eu desi ar trebui ca sa nu se mai repete!

Ce vrem de la natiunile noastre si ce vrem de la Europa? Trebuie sa raspundem tineri, batrini, albi, galbeni, negri, loclnici, straini, destepti, sau mai putin. In medie, sintem unii mai buni ca ceilalti? Pe ce criteriu? Si pina nu stabilim criteriul, n-ar fi mai productiv sa incetam lauda de sine si birfirea celorlalti si sa ne vedem de ale noastre (“ale noastre" includ si cum sa facem sa tragem barca la mal, tinind cont de faptul ca sintem toti in aceeasi barca)?

Cu un munte de exasperare si un minim de speranta.

[1] http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/generatia-dintre-lumi-421871

[2] http://smartwoman.hotnews.ro/Razboiul-generatiilor

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.