Acasa | Articolul tau | Nu ma simteam vinovata de nimic, fata de niciunul

Nu ma simteam vinovata de nimic, fata de niciunul

 SHARE  

Adaugat in 21 februarie 2013

Nu ma simteam vinovata de nimic, fata de niciunul

Eram fericita! Foto: Photoxpress

Era joi si era foarte cald, incredibil de cald. Coafura nu rezista nicicum.

Parul se lipea de cap, fusta de piciodare si de fund, nici aerul conditionat nu mai facea fata. Ma gandeam doar ca vine iar week-end-ul ALA plicticos, stiam deja ce voi face minut cu minut. Eram tare plictisita si ma simteam tare singura. Si daca totusi.....

Nu, nici nu te gandi, potoleste-te, acum esti femeie maritata cu copii de crescut. Dar chiar in momentul in care ma convingeam singura, mi-a trecut prin creier gandul ca sotul meu nu mai stie sa ma faca sa vibrez de mult timp, iar prin fata ochilor el, colegul meu de munca. De mult timp zambeam in coltul gurii cand il vedeam si imi placea enorm ca nu prea ma baga in seama, cu toate ca stiam clar ca ii plac.

O singura data, la o petrecere, discutasem cu el despre problema reincarnarii si despre dilema daca intr-adevar iubim aceeasi persoana in fiecare viata. Traise o perioada in Orientul Indepartat iar eu chiar terminasem (a cata oara?) "Adam si Eva" a lui Rebreanu.

A trecut repede, m-a salutat cald si scurt, ca de obicei, iar eu am ramas cu fluturasii captivi in abdomen. Stiam ca e singur, stiam ca nu cauta pe nimeni. Ma enerva si ma atragea faptul ca nu prea ma baga in seama. Si totusi daca... pfffff, nu!

Acasa, sotul ma informeaza cu un suras mare pe buze ca duminica vom merge sa luam pranzul la mama lui. Si asta cu o bucurie pe el de ziceai ca e prima oara cand mergem duminica - la pranz - la mama lui, la masa. Am zambit prefacandu-ma ca sunt in pragul extazului.

M-am acuzat ca sunt usuratica, inainte sa ma gandesc la aventuri, oare am incercat si eu totul? De ce sa dau vina numai pe el? Oare nu cumva si eu am devenit plictisitoare in dormitorul conjugal?

Poate ca amandoi ne-am schimbat. Am incercat sa il scot la o plimbare pe jos dupa cina. Refuz. Am incercat sa il fac sa ne uitam impreuna la un film (pe vremuri ne uitam des impreuna la filme). Refuz. L-am asteptat sa vina in pat, aveam doar Chanel (parfum) pe mine. Pana a venit in pat, eu am adormit. Era normal sa intarzie, doar era un meci din liga a II-a la televizor. Si, de fapt, la ce ma asteptam?! Asta se intampla deja de cand nascusem primul copil.

M-am trezit dimineata (in ciudada refuzurilor din ajun) foarte bine dispusa si cu un cui in cap... daca totusi!

Si imi imaginam in timp ce stateam la birou si iar ma treceau caldurile toate. Si chiar daca ma hotarasc cum fac? Ma duc si ii spun in fata ca vreau o aventura cu el? O sa ma ia de nebuna. Exclus. Nu pot sa ma umilesc in halul asta. Sa ma umilesc? Umilesc? Hhhhhhmmmm, de ce sa o iau ca pe o umilinta?

Ne-am intalnit intamplator pe hol spre automatul de cafea. Mi-au sarit niste cuvinte din gat, nici eu nu stiu care creier le-a comandat:

- Mi-ai spus ca langa casa ta e un magazin cu specific oriental. Unde e asta?

Si chiar in secunda urmatoare am lasat ochii in jos, stiam clar ca se citeste altceva in loc de "condimente orientale"in ochii mei. Si mi-a fost rusine. Ce naiba? Am o varsta. Sunt o scolarita? Cica vreau sa gatesc ceva indian! Ppppffffff!

Am dreptul sa vibrez, am dreptul sa simt ca traiesc. Am dreptul sa simt pe propria-mi piele ca sunt o femeie. Am si alte intrebuintari decat sa vad de casa, de copii, de rude etc.

Am lasat ochii in jos prea tarziu. Citise in ei tot ce era de citit.

- Maine dimineata sunt acasa, daca vrei treci pe la mine sa bem o cafea si dupa aceea dam o raita pe la magazin. Pe la 10 ar fi ideal. Mi-a dat adresa si dus a fost.

Am ramas ca o proasta langa automat. Ma simteam super umilita, imi venea sa plang, sa urlu. Ce impresie disperata i-am facut oare?

Durerea de stomac din cauza nervilor a coborat dupa 5 minute intre picioare numai imaginandu-mi ce s-ar putea intampla in apartamentul lui.

Am transpirat, m-am chinuit, am suferit, am tremurat toata dupa-amiaza. Da! Il vroiam! Vroiam sa ma duc la el, sa fac exact ceea ce simteam, sa plec la fel de sigura pe mine cum a plecat el de langa automatul de cafea si sa nu il mai bag niciodata in seama. Da' oare am atata tupeu?

Si de fapt cine se crede el? Eu il intreb de magazin si el ma invita la el acasa la cafea??? Cum isi permite? Isi permite pentru ca te-a citit, imi spuse iar vocea din cap, voce pe care as fi strans-o de gat.

Bineinteles ca nu am sa ma duc in vecii vecilor la el la cafea. Dar ce crede el? Sunt femeie maritata. Ce crede el, ca am sa imi insel sotul?

Niciodata. Si am sa mor de plictiseala??? Da, mai bine! Dar macar am sa fiu curata, nu voi avea nicio pata pe suflet. Mi-am facut datoria de mama si de sotie. Ok! Si atunci de ce i-am spus sotului seara la cina ca a doua zi ma intalnesc cu o prietena sa dam o raita prin oras... sunt reduceri. (Cum le iei, reducerile pica bine oricum, si daca este vorba de adulter, observ.)

E! Si ce? Parca trebuie sa ma duc? Chiar as putea sa ma duc la cumparaturi maine iar luni nici sa nu il mai bag in seama. Iar daca ma intreaba luni de ce nu am fost am sa ii spun verde in fata ca eu nu sunt o tarfa care merge dimineata acasa la cineva sa bea cafea, eu chiar am vrut sa vad magazinul. Punct. Noapte buna.

A doua zi nu stiu de ce m-am aranjat asa, puteam sa jur ca nu am sa ajung la el. Si totusi, eram foarte excitata numai gandindu-ma la ce ar putea iesi daca as merge. Dar, bineinteles ca nu am sa ma duc. Eu sunt o femeie maritata care isi vede de treaba ei. Auzi tupeu. Cat de sigur a fost el cand mi-a dat adresa, chiar a crezut ca are de-a face cu o adultera.

Dar as putea sa merg oricum sa vad magazinul. Poate imi iau niste condimente si il surprind pe sotul meu gatind din bucataria indiana! Bine!

                                                                     ***

Pasii insa m-au dus exact la usa lui si nu stiu de ce dar incepusem sa nu mai fiu atata de bine dispusa. Eram chiar deprimata. Simteam ceva atunci cand ni se incrucisau privirile si stiu sigur ca si el simtea. Era un sentiment unic, cald si foarte placut. Da! Imi placea mult de el si simteam o nevoie crunta sa il am si sa ma aiba. Parca ma durea si gandul ca m-am gandit sa nu vin. Trebuia sa simt, trebuia sa traiesc.

Sa-i ia naiba pe cei ca sotul meu care cred ca daca te-au luat de nevasta si ti-au facut copii, platesc chiria casei si rata la masina iti ajunge. Dumnezeule, putem si noi sa ne platim chiria, rata si chiar sa ne crestem copiii singure. N-am nevoie de cineva care ma intreaba inainte de a veni acasa daca trebuie sa cumpere ceva pentru casa. Chiar nu am nevoie. Pot sa ma ocup singura de asta. Si chiar stiu sa vanez mai bine ofertele decat el, na!

Am nevoie de cineva care sa ma mangaie cu ochii cand se uita la mine, sa vada pana si urma unei lacrimi care nu a curs niciodata. Am nevoie de cineva care sa ma intrebe ce-i in sufletul meu si nu in frigider. Doamne de ce ne coboram in halul asta in loc sa ne urcam in alte sfere intr-o relatie? De ce (dupa ce la inceput mergi pe nori de fericire) nu mai stii decat sa vorbesti de impozite, copii, mancare, pretul benzinei etc?

Oare casnicia chiar distruge sentimentele???

Era in fata mea. Nici nu mi-am dat seama ca am urcat scarile cat am filosofat si m-am adancit mai rau in depresie.

Nu era nicio cafea. Erau doua pahare de sampanie. Mi-a intins un pahar. Am ciocnit si am baut cu sete. Chiar imi era sete. Ne-am uitat unul la celalalt foarte adanc. Mi-a spus cu o voce gatuita parca: Esti atat de frumoasa! L-am rugat cu o voce ragusita, apropiindu-ma de urechea lui si atingand foarte usor obrazul lui cu obrazul meu. "Hai sa nu mai vorbim!" Si n-am mai vorbit pentru o lunga perioada de timp.

Nu stiu daca ne-am "iubit ca doi nebuni" dar am simtit, am visat, am vibrat, am facut sex, dragoste de parca ar fi fost prima si ultima oara in viata mea. Nici eu nu am stiut ca pot face ceea ce am facut in acea dimineata pentru ca nu facusem niciodata. Am simtit ca a intrat in mine si ca nu va mai iesi. Ii simteam toata fiinta in mine de parca acolo ar fi stat de la inceputuri. M-a certat de parca eram iubita lui de mult timp

"Cat mai vroiai sa astepti? Chiar nu ai simtit mesajele mele? Chiar nu ai stiut din prima clipa ca vei fii a mea?" Dar eu nu eram acolo sa ii raspund, eram undeva printre nori, eram un fluturas unic, frumos, fericit care zburam cat mai sus pentru ca aveam constiinta ca voi zbura numai azi.

Eram fericita! Chiar fericita, nu povesti. M-am ridicat, imi tremurau picioarele. Voiam sa plec cat mai repede. M-a speriat cu viziunea lui ca voi fi a lui. Noroc ca suna si mobilul. Am ingaimat ceva si m-am imbracat urgent. Am plecat.

L-am lasat asa cum m-a lasat si el langa automatul de cafea. Confuz la maxim. Nu simteam nici un sentiment de vina. Intotdeauna am crezut ca daca voi insela voi avea sentimentul de vina deasupra capului. Nimic. Nu ma simteam vinovata de nimic, fata de niciunul.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: D.M.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
relatie extraconjugalaflirtcasniciealegere CITESTE MAI MULTE DESPRE

34513 citiri

307 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.