Acasa | Articolul tau | Nu plec, nene, de la parfumuri la masini nici batuta. Contabilitate la suruburi n-am mai tinut pana acum

Cand iti schimbi meseria dupa 6 ani de munca

Nu plec, nene, de la parfumuri la masini nici batuta. Contabilitate la suruburi n-am mai tinut pana acum

 SHARE  

Adaugat in 15 septembrie 2011

Nu plec, nene, de la parfumuri la masini nici batuta. Contabilitate la suruburi n-am mai tinut pana acum

In cautarea unei cariere / Foto: Reuters

"Life is like a box of chocolates... you never know what you're gonna get!"

Asa zicea mama lu' Forest. Ce zicea si zice in continuare mama mea, nici nu vreau sa imi aduc aminte cateodata, ca prea are dreptate - aproape intotdeauna. Dar pentru ca insistati, imi aduc aminte totusi una: "Andreea mama, tie nu-ti iese niciodata ceva din prima, trebuie sa te duci de doua ori intr-un loc pentru un lucru". De ce imi aduc aminte tocmai pe asta oare? Sa incep de la Caiafa ca sa ajung la Ana si apoi iar la Caiafa....

Am fost deunazi in vizita de lucru la o tipografie care este in minunatul complex Faur, la Poarta 3. Am intrat pe la Poarta 4 si am avut ceva de mers pana la destinatie, pe o strada prafuita si cu amintiri de asfalt, printre hale cu geamuri sparte si cu cate un mosulet pe post de paznic, masini cu muncitori care ma salutau plini de voiosie desi nu ma cunosteau. Cum mergeam eu ca o doamna, ma trosneste revelatia. In fata mea aparuse o hala mare maaaaare unde ajunsesem acum patru-cinci ani de zile la un interviu de angajare. Doar ca atunci era o toamna tarzie, batea vantu', zburau frunzele, ratacisem drumul printre niste schele, eram inghetata si aveam o mapa uda pentru ca o scapasem intr-o balta. Veneam de la Poarta 2 sau 1 cred. Sperantele mi s-au dezumflat rapid la vederea viitorului loc de munca; daca nu ma insel trebuia sa pazesc niste muncitori la o fabrica de mobila si navigam destul de dezorientata printre niste picioare de scaune incercand sa tin pasul cu cel cu care dadeam interviul.

Asa am ajuns la vorba lu' mama cu facutul unui lucru de doua ori. De fapt au fost multe ori, nenumarate interviuri (le-am pierdut sirul pe la 30) pana sa imi gasesc eu menirea in lumea publicitatii...

De doua ori m-am dus la facultate sa ma inscriu pentru ca prima data uitasem buletinul acasa, la Adjud, si n-au vrut sa ma inscrie cei de la ASE fara act de identitate.... ce oameni. Dupa examene extenuante am intrat la doua facultati in cadrul ASE, la Contabilitate si la Marketing. Parintii m-au indemnat spre contabilitate dar am ales marketingul si cat m-am dus eu la scoala mi-a placut. Nu stiu cum, insa primul job a fost in domeniul dorit de parinti. Cu timpul, de la part time am ajuns la full time si tot asa pana la sase ani batuti pe muchie in domeniu financiar contabil.

A fost ok, carte de munca, experienta ca si angajat, banu' meu, colectiv super, daaaaar cu mana pe inima spun ca nu imi placea meseria deloc, iar riscul sa ajung o acritura la patruzeci de ani in biroul careia intrai cu veselie doar in ziua de salariu era foarte mare, fapt pentru care am decis ca trebuie sa iau masuri - renunt la contabilitate si o iau de la zero dupa sase ani de cifre si hartoage.

Usor de zis, greu de facut. La foarte multe interviuri nu eram crezuta ca vreau sa renunt la sase ani de contabilitate si la un salariu ok, oamenilor le era imposibil sa creada ca vreau sa o iau de la zero si pe un salariu mai mic. Intrebarile sunt standard la interviu, n-are nici un rost sa mi le aduc aminte... in schimb, situatiile neprevazute in care am fost pusa de-a lungul unui an de preumblat prin Bucuresti in cautare de angajatori sunt memorabile.

Am ajuns pe la o fabrica de medicamente, una de textile, una de mobila, un hypermarket, un importator de ciocolata si bauturi alcoolice, o fabrica de cosmetice, un distribuitor de articole de papetarie, o fabrica de biscuiti, o companie de telecomunicatii, doua agentii de publicitate, un salon de infrumusetare, doua-trei agentii de resurse umane, un dealer auto, un importator de hartie si altele... am depus cv-uri la cateva targuri de job-uri.

La fabrica de medicamente mi-au dat teste pe calculator de atentie, logica, perspicacitate etc. pe care le-am rezolvat chiar de placere (era frig afara si acolo caldurica, imi dadusera si o cafea...), de unde tipul a ajuns la concluzia ca sunt geniala da' a uitat sa ma sune sa imi spuna daca trec la tura urmatoare de interviuri.

La dealerul auto unde eu aplicasem pentru un post de asistent marketing, m-au chemat de fapt pentru asistent contabil pentru ca au crezut ca am trimis gresit cv-ul. I-am trimis si eu in gand undeva, l-am ascultat pe nenea cum povestea extaziat despre masini si dusa am fost. Nu plec, nene, de la parfumuri la masini nici batuta. Contabilitate la suruburi n-am mai tinut pana acu'.

La salonul de infrumusetare asteptam alaturi de clientele salonului si pana sa intru era sa ma aranjez cu o sedinta de coafat deoarece nu venise o clienta. Nu au avut prea mare succes, parul meu nedorind sa fie coafat asa de oricine...

La fabrica de textile mi-au dat sa traduc in engleza un text desprins parca dintr-o carte dedicata tehnicilor de tricotat; ma simteam deja regina masinilor de cusut si a bobinelor de matase.

La compania de telecomunicatii a fost cel mai obositor interviu, am stat si am asteptat doua ore si apoi mi-au dat un formular la care am completat putin pana mi-am dat seama ca era, de fapt, pentru centralista sau ceva de genul asta. Eram oarecum incuiata intr-o sala, ca, daca nu, plecam demult.

La importatorul de ciocolata am ajuns asa de obosita incat m-a lasat 10-15 minute sa imi revin pana sa ma intervieveze insasi domnu' director, care era un tip cam isteric dar cred ca i-a placut de mine pentru ca eram perseverenta. Fabrica este situata undeva inainte de un pod aflat si el inainte de aeroportul Baneasa. Mi s-a explicat ca e putin cam departe de o statie de transport in comun si sa iau taxiul. Cum nu prea mai aveam bani, am decis sa renunt la taxi si sa urmez indicatiile care erau ceva de genul... cobori in statia de dinainte de pod, apoi urci podul si traversezi... mergi pe sosea, faci stanga si ai ajuns. Eh, da' de la trecut podul pana la facut stanga, nu mi s-a precizat ca sunt vreo doi kilometri pe care nu e bine sa ii parcurgi pe tocuri, pe o caldura infernala, cu avioane care trec aproape de capul tau (aeroportul fiind langa), cu tiruri care trec mai suparate decat avioanele de era sa zbor de pe sosea si, daca nu au viteza, claxoneaza cand sunt langa tine ca sa te sperie si tot asa....

Cred ca a fost primul interviu la care au fost intrebari la obiect si probabil era un loc de munca la care as fi avut multe de invatat, dar nu a fost sa fie... La sfarsit, am rugat frumos sa imi cheme un taxi deoarece nu mai voiam sa repet experienta. Mi s-a explicat ca nu prea vin taxiurile acolo, dar sa stau linistita ca ma duc cu "masina lu' dom' director" si asa am ajuns eu acasa ca o doamna, intr-o masina cu tapiterie de piele si aer conditionat. :)

Am avut si o experienta neplacuta la o agentie de publicitate, la care depusesem CV-ul cu ocazia unui targ de job-uri. Cand m-au sunat pentru a programa interviul, mi-au explicat ca este pentru o pozitie ce necesita experienta de doi trei ani intr-o agentie de publicitate. Cum nu aveam asa ceva, le-am explicat ca ne pierdem timpul de ambele parti si nu doresc sa ma prezint. A insistat foarte mult persoana care m-a sunat, astfel incat m-am dus la interviu. Precizez ca interviul l-am dat cu aceeasi persoana care m-a sunat iar aceasta stia de lipsa mea de experienta. Cert este ca pe toata durata interviului am fost intrebata diverse lucruri pe care nu le stiam (acum, dupa patru ani intr-o agentie imi dau seama ca nu aveam cum sa le stiu) iar expresia interlocutoarei era ceva de genul: "Vai, dar nu stii asta? Dar de ce ai mai venit la interviu...?".

La sfarsit eram nervoasa si constienta ca acest interviu nu se va finaliza cu o angajare ci mai degraba cu un atac violent asupra doamnei din fata mea. Intrebarea care a pus capac a fost:
- Domnisoara Popescu, dumneavoastra gresiti vreodata?
- Nu, nu gresesc. Nu mi s-a intamplat pana acum.
- Cum asa? Toti oamenii mai gresesc.
- Doamna, eu nu gresesc. Eu sunt perfecta! La revedere!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.



Autor: Andreea Popescu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
muncacontabilitatemarketingloc de muncajobcvdirectorasistentagentie de publicitate CITESTE MAI MULTE DESPRE

11058 citiri

68 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.