Acasa | Familie | Nu sunt o mamă ca la carte!

Nu sunt o mamă ca la carte!

 SHARE  

Adaugat in 4 decembrie 2014

Nu sunt o mamă ca la carte!

Ce inseamna sa fii mama. Foto: Photoxpress

Treaba asta mi-e clară. După ani de zile pe nişa presei de parenting, am citit atât de multe teorii şi cărți, încât pot fi, cel mult, o mamă ca la cărți. Din toate am furat sau împrumutat sau adoptat sau negat câte ceva.

Aşa am ajuns la rețeta mea personală de parenting, personalizată la firea copilului meu şi la vibe-ul familiei. Cea mai dificilă jonglerie e să combin starea de prietenă a copilului meu cu cea de părinte. Să trec granița, la nevoie. Nu pot fi mama perpetuu duioasă şi serioasă, cu un zâmbet reținut dar cald în colțul gurii. Uneori sunt exuberantă şi mă implic în joc până acolo unde chiar îmi doresc să câştig în fața copilului, alteori mă scoate din sărite şi cu greu mă abțin să nu-l pocnesc, alteori îmi vine să-l țin în brațe ca pe un bebeluş şi el se revoltă că-i mare.

Unde e zen-ul de altă dată?

Într-un cuvânt, sunt un om normal, obişnuit, nu mama superzen care croşetează la gura sobei, pe care o vedem prin cărțile de română. Aşa că fi-miu s-a obişnuit să mă vadă în toate ipostazele, la fel cum îl vedem şi noi pe el. O parte importantă a relației noastre o constituie comunicarea. Una deschisă tuturor subiectelor, inclusiv bârfei sau prostiilor. Mi se pare periculos să-i spui copilului (aşa cum mi s-a spus mie) că toți oamenii sunt buni, că lumea e complet dreaptă, pictată în alb şi negru sau că binele învinge no matter what. Am crescut  cu aceste convingeri şi m-am dumirit cum stau lucrurile foarte târziu. Nu aveam voie să înjur, să spun nimic rău despre nimeni – nici măcar despre copiii care mă băteau sau cu care mă certam. Nuuuu, realitatea era prezentată ca o savarină în ambalaj de lux, pufos, cu praf de îngeri. Şi totuşi, ceea ce “înghițeam” eu zi de zi semăna mai mult cu un borcan de murături alternat cu unul de Nutella.

Liber la prostii!

Aşa că pe “masa” subiectelor servite alături de copilul meu sunt tot felul de topicuri. Îl încurajez să spună onest ce crede sau simte despre alți oameni (copii sau adulți), îi spun şi eu. Ne contrazicem când e cazul, dar tocăm mărunt când suntem pe aceeaşi lungime de undă. Râdem la prostiile debitate de el şi mă pot lăuda cu un copil care a învățat precoce despărțirea cuvintelor în silabe pentru că l-am provocat să despartă cuvinte care ascund în ele o mare de promisiuni pline de umor: curmale, concursuri, curcan, curtoazie.

Subiecte tabu

Un alt moment magic este cel al filmelor interzise. Filme de groază cu extratereştri, de exemplu. Stăm în brațe, ne e frică, mâncăm popcorn şi ne descătuşăm împreună emoțiile. Cred că e de mare folos să îți asumi alături de copilul tău nişte premiere, la care oricum va ajunge. Aşa, măcar aleg eu cât de “de groază” poate fi filmul, în loc să-i spun că “Dumbrava minunată” e cel mai aprig thriller şi să descopere cu vreun prieten “Chucky”. O altă prostie pe care o facem este să încălcăm legea mall-urilor şi la fiecare film strecurăm în rucsac chipsuri sau ciocolată ca să nu cumpărăm de acolo, la suprapreț. E secretul nostru şi un bun prilej de a înțelege marketingul sau conceptul de bani pentru că am făcut comparație între cât costă o sticlă de suc la hipermarket şi una la cinematograf. De asemenea, ne permitem luxul de a lua peste picior, fără remuşcări, textele stupide din manualele şi culegerile de la şcoală. Sau greşelile. Şi ne mai place să ascultăm uneori hip hop, în maşină, în secret.

Bune şi rele

Ce am obținut prin stilul ăsta degajat este un mix de bune şi rele. Relele sunt că atunci când trebuie să pun piciorul în prag e nevoie de un timp ca să se prindă copilul că sunt serioasă şi nu marşez la glume. Uneori e tare enervant. Bunele sunt că am un copil dispus să vorbească sincer despre ceea ce simte sau îl doare, fără să simtă că va dezamăgi pe cineva că nu-i perfect. (Sentimentul ăsta mi-l amintesc puternic. Vorbele frumoase ale mamei mele şi imposibilitatea mea de a vedea lumea la fel, căci lumea copiilor e deseori crudă, iar când eu mă simțeam rănită, mi se spunea că trebuie să iert şi să iubesc. Cuuuuum?!) Mai văd un lucru bun: când mama recunoaşte că are ea însăşi defecte, nici copilul nu se mai culpabilizează pentru ale lui şi e mult mai dispus să încerce să se corecteze.

În plus, una peste alta, ştim amândoi că-n lumea asta mare există câteva persoane care te vor iubi de tot aşa imperfect cum eşti.

Text de Ruxandra Rusan

.




Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

10355 citiri

3 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.