Acasa | Opinii | O altfel de serbare

O altfel de serbare

 SHARE  

Adaugat in 21 iunie 2016

O altfel de serbare

Copilarie.

Nu am fost niciodată adepta serbărilor şcolare şi asta din cauză că eu am fost chinuită cu multă presiune pusă din partea educatoarelor şi mai târziu a învăţătoarelor, dar şi din partea părinţilor.

Pentru ei, era o motiv de mândrie, de spectacol, să prestezi în faţa publicului la cerere şi asta doar pentru că lor li se părea important. Nu m-am descurcat niciodată pe măsura aşteptărilor şi asta i-a făcut pe toţi din jurul meu să se ambiţioneze şi mai tare cu repetiţii şi cu şi mai multe solicitări.

Ei nu au înţeles că unii copii nu sunt făcuţi să presteze la comandă orice le este impus.

Aceşti copii au propriul ritm, ei trebuie să se simtă confortabil înainte de a se expune publicului,  trebuie să fie lăsaţi să-şi aleagă singuri momentul în care se simt în stare să cânte sau să spună poezii în faţa altor persoane. Ei trebuie susţinuţi necondiţionat atunci când decid că nu pot să evolueze pe scenă, trebuie acceptată decizia lor şi nu trebuie să primeze dorinţa părintelui sau a educatorului.

Încurajările de tipul: „Hai că poţi!”, „Zi mai departe, hai că ştii!”, „Întoarce-te pe scenă!” nu îi ajută câtuşi de puţin. Dar erau alte vremuri, alte principii, altfel de oamenii, chiar viaţa era cu totul altfel atunci.

Un eveniment încărcat de emoţii, care ar dura mult şi care i-ar face pe copii anxioşi şi neliniştiţi.

Acum lucrurile au evoluat în bine. Părinţii şi educatorii au acces la infomaţii care să îi ajute să relaţioneze într-un mod mai natural, ca să nu spun mai uman, cu copiii pe care îi au în grijă.
Şi, astfel, am ajuns la finalul anului şcolar. S-a terminat şi grupa mijlocie! Cresc repede copii noştri şi cresc frumos.
Evident, am avut serbarea de sfârşit de an.
A fost o surpriză minunată când am auzit-o pe una din educatoarele copilului meu, care a spus că au decis ca această serbare, dar şi evenimentele următoare să nu dureze mai mult de o jumătate de oră, astfel încât copii să nu fie stresaţi cu multe repetiţii, care se traduc într-o lună de muncă în clasă, înaintea oricărei serbări. Şi a mai spus că nu îşi mai doresc un eveniment încărcat de emoţii, care ar dura mult şi care i-ar face pe copii anxioşi şi neliniştiţi.

Nota 10 pentru decizia educatoarelor!

Decizia lor a fost primită cu un ropot de aplauze din partea părinţilor, iar rezultatul a fost o serbare caldă, normală, în care copiii s-au simţit în largul lor relaxaţi, susţinuţi şi fericiţi.
Mare, dar mare diferenţă faţă de serbarea de anul trecut! Bine, e adevărat şi copii au crescut, mai bine zis, au evoluat şi au putut să-şi gestioneze mai uşor emoţiile.
Fiecare copil a avut cam o strofă de spus, în cadrul unei mici scenete cu tema Scufiţa Roşie, iar apoi au cântat cu doamna de engleză, în cor, două mici cântecele, urmate de două dansuri scurte, în grup, dirijate de profesorul de dans.

Scurt şi la obiect!

Bineînţeles că au existat şi momente amuzante în care o fetiţă a uitat că era îmbrăcată în rochiţă şi şi-a ridicat ambele picioare pe scăunel, expunăndu-şi desuurile cu cireşe în faţa întregii audienţe sau un moment în care blondul meu a decis să iasă din rând, în timpul dansului şi să se înceapă să danseze pe un ritm de rock imaginar, iar apoi ar fi vrut să se dea şi peste cap. L-a oprit doar aglomeraţia de pe mica scenă improvizată din clasă sau momentul în băieţelul care avea rolul greierului a uitat că trebuie să cânte la vioară… Dar toate astea s-au întâmplat natural, pentru că toţi copii au fost relaxaţi, la fel ca părinţii şi educatoarele.

Educatoare minunate şi dedicate = copii fericiţi şi părinţi mulţumiţi.

Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care educatoarele au reuşit să integreze în serbare şi în clasă un băieţel minunat, care este special. Băieţelul a reuşit să-şi spună strofa fără emoţii. Educatoarele şi mămica lui i-au oferit suportul de care el avea nevoie şi rezultatul este minunat.
La sfârşitul serbării, toţi copiii au primit diplome de „absolvire”, însă primul copil care a primit diploma şi care a fost felicitat din suflet de ambele educatoare a fost acest băieţel special.
Felicitări!
Sunt fericită pentru că observ că se poate! Într-o grădiniţă de stat se poate: educatoare minunate şi dedicate = copii fericiţi şi părinţi mulţumiţi.

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

12136 citiri

7 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.