Smart Woman

Nota redactiei: Acest text este un colaj de comentarii preluate de la articolul "In spatele usilor inchise"

Si da, aveam tot ce se putea cumpara. Ce nu aveam era dreptul de a vorbi neintrebata. De a ma vedea cu ce prietene vreau eu. De a ma imbraca asa cum simteam. De a avea o slujba in domeniul in care ma pregatisem. Si multe altele. Deviza lui era "eu comand pe banii mei". Pentru ca eu nu eram sotia lui, eram jucaria, care trebuia sa stea acolo unde i se spune si sa faca ceea ce i se spune.

Stii cum e sa nu deschizi niciodata gura decat analizand inainte daca el ti-ar da voie sa spui banalitatea pe care urmeaza sa o spui? Cum e sa te duci la coafor si sa ai grija sa te tunda doar asa cum isi doreste el? Sa poti sa iti cumpeti orice haina pe lumea asta dar sa nu poti purta decat ce ii place lui? Sa renunti la cartile tale, la prietenele tale, la pasiunile tale. Sa se uite de sus la tine si sa iti spuna in fata ca nu valorezi nimic mai mult decat valoarea pe care ti-o da el?

Cam doi ani a fost Fat-Frumos, timp in care sugestiile erau mult mai subtile, iar eu chiar incercam sa evoluez putin si aveam impresia ca tot ceea ce zice si face, era cu intentie buna. Na, eram tinerica si naiva, ma simteam pe langa el ca fata de la tara care este cazul sa invete sa manance cu furculita dupa ce a folosit doar mana o viata intreaga.

Apoi a inceput sa "faca ordine" in viata mea. Dar, din nou, totul cu miscari strategice, line, chirurgicale. Ma convingea ca este spre binele meu... Cinci ani am fost deosebit de indragostita si de oarba. El imi sucea mintile iar lucrurile pe care mi le oferea imi spalau creierul. Apoi m-am trezit intr-o zi singura si pustie, ca o cochilie goala. Iar atunci a inceput sa isi arate chipul. Au urmat alti cinci ani de certuri, agresiuni fizice si verbale, de umiliri, de agresiune pe toate planurile.

Totul este bine cat zambesti frumos si accepti. Orice miscare in alta directie si iadul se deschide.

Cat timp a facut ce a vrut din mine iar eu am acceptat, s-a purtat intr-un fel (cu mici iesiri si scapari care ar fi trebuit sa ma puna serios pe ganduri). In momentul in care am vrut sa ma regasesc, s-a metamorfozat intr-un tortionar. Iar atunci cand eram prea zdrobita ca sa mai reactionez si ii faceam pe plac, ma mangaia pe cap ca pe un catel cuminte si imi spunea ca "uite, el este un om bun si iubitor, era numai si numai vina mea ca il scoteam din minti si il fortam sa fie agresiv pentru a ma pune la punct".

In momentele alea oscilam intre frica de el si sentimentul ca nu am nimic fara el, ca nu valorez nimic, ca nu o sa fiu niciodata in stare sa fac nimic pe cont propriu, ca nu pot avea prieteni decat datorita lui, ca eu nu traiesc decat prin el.

Stiu ca pare ireal, prostesc, cum vrei tu, insa cand este implicata intr-o relatie hipnotica atata timp, lucrurile nu par asa. Cand stai si le pui pe hartie dupa ceva ani, la rece, pare simplu, clar, dar atunci nu este asa. Timp de cinci ani am fost convinsa ca am de invatat de la el, ca e pentru binele meu sa il ascult si sa il urmez pas cu pas. Iar cand iese primul scandal, nu vrei decat sa se termine totul si sa revina la omul bun si iubitor pe care il stii. Si la al doilea la fel. Si cand ridica prima oara mana la tine spui ca a fost o scapare. Iar el iti spune acelasi lucru a doua zi, cand te ia in brate si iti spune ca te iubeste si iti sopteste dulce ca tu l-ai provocat si, printre lacrimi, ajungi sa il crezi si sa iti ceri tot tu scuze.

Partea materiala cantarea greu nu prin ceea ce el oferea, ci prin convingerea pe care ti-o dadea ca tu nu vei fi niciodata in stare sa ai fara el nici macar a o coaja de paine. Ca tu nu vei fi niciodata in stare sa stai pe picioarele tale. Inca inainte de a se fi ajuns la agresiune, imi turnase ani la rand in cap, cu vorbe dulci si soapte dragastoase, ca as fi pierduta fara el. Si cand nu mai ai apropiati care sa te sustina moral sau sa iti atraga atentia ca ceva e complet dezaxat la relatia ta, pur si simplu ajungi sa crezi. Omul ala ajunge centrul universului tau pe toate planurile: el este familia ta, el este cercul tau de prieteni, el este slujba ta, el este timpul tau liber, el este sursa ta de venit, el este sursa ta de fericire, el iti spune unde te situezi in viata asta.

Va spun sincer, ca am vazut destui oameni de genul asta in acei ani: majoritatea sunt animale de prada, nu niste prostalai pe care ii fraiereste orice blonda, asa cum are impresia lumea dupa ce se uita la emisiuni de cancan. Sunt afaceristi vicleni care isi aleg nevestele si amantele in functie de nevoile personale pe termen scurt si lung. Sunt oameni care au facut bani stiind cand sa fie dragurti, cand sa fie duri, cand sa puna presiune si cand sa riste o investitie. Sunt oameni care stiu cum sa isi aleaga partenerii si cum sa isi tina la punct subalternii. Nu sunt genul de oameni care sa mearga la filme Disney si apoi sa isi doreasca de la viata sa isi tina sotia ca pe o printesa.

Am stat 10 ani cu un asemenea om, pana cand mi-am luat lumea in cap. Iar acum nu mai am un barbat cu functie importanta langa mine si nu mai am yacht si nu mai am trei masini. Dar AM O VIATA. Am un barbat care ma iubeste, si o slujba solicitanta si din eforturile noastre tot calatorim putin, cateva zile pe an.

Doar pentru ca am fost cu un om prosper asta nu inseamna ca am ramas cu bani sau ca nu muncesc din greu pentru fiecare ban. Am ramas cu un apartament, e drept. Dar nu unul mare sau intr-o zona scumpa sau a carui intretinere se plateste de la sine. In rest, dupa cum am spus, am un barbat normal care munceste mult, la fel fac si eu. Ca o data pe an mergem in concediu o saptamana in Grecia sau cateva zile la Praga, este pentru ca punem bani deoparte tot anul si pentru ca inca nu avem copii.

Nota redactiei: Acest material este un colaj de comentarii preluate de la articolul "In spatele usilor inchise".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.