Acasa | Familie | O poveste vindecătoare între un tată şi fiica sa

O poveste vindecătoare între un tată şi fiica sa

 SHARE  

Adaugat in 11 februarie 2016

O poveste vindecătoare între un tată şi fiica sa

Tata. Foto: Photoxpress

Tatăl meu este omul cuvintelor puține. Ştie să tacă ceasuri întregi, cu un calm care a devenit “semnătura” personalităţii sale. Când eram mică, noi puteam petrece ore în şir în acelaşi compartiment de tren într-o tăcere aproape totală. În spatele acestui calm sălăşluieşte însă o sensibilitate deosebită.

Cât am fost copil, tatăl meu mi s-a părut rece şi distant. Privind în urmă, nu cred că era aşa, sau cel puţin, nu şi-a propus să fie. În felul lui tăcut a încercat să ne fie alături, să ne disciplineze şi să ne călăuzească. În copilărie, îl percepeam că prea autoritar: probabil că sistemul militar în care lucra şi-a spus şi el cuvântul. În adolescenţă, m-am răzvrătit în faţa autorităţii sale.

Tatăl meu nu spunea “te iubesc”.

Nu mă lua în braţe, nu mă săruta, nu mă lăuda pentru faptele sau notele bune mai mult decât cu un “bine”. Nu purtam conversaţii lungi, dialogul era rar, iar ceea ce se cerea de la noi, copiii, era în primul rând ascultarea. De multe ori ne-am contrazis pe această temă când am crescut mai mare. El îmi spunea că nu îl ascult, adică îmi reproşa lipsa de obedienţă, iar eu îi spuneam că nu mă ascultă, că nu aude sau nu înţelege ceea ce vreau să îi transmit când vorbesc cu el.

Totuşi, rândurile de faţă spun o poveste vindecătoare.

Aveam douăzeci şi ceva de ani, in my early twenties, cum spune englezul. Eram implicată într-un proiect cu copii, care îmi era foarte drag şi în care mă dăruisem total. Tocmai se terminase o  serbare complicată, ce a ieşit, să spunem, cel puţin… şifonată: copii de doi–trei ani care au preferat să stea la mine în braţe în loc să cânte cântecelele, fetiţe care profitaseră de faptul că m-am pus în genunchi în faţa corului şi ieşiseră din rând cu scopul precis de a-mi face codiţe, o colegă care nu prea m-a ajutat, deşi ar fi putut să o facă, şi altele de felul acesta.

Mai târziu, am eliberat prin plâns frustrarea, stresul și tensiunea pe care le strânsesem în suflet. Eram doar eu şi tatăl meu în încăpere și eu plângeam în hohote. El se uita neputincios la mine şi nu ştia ce să spună ca să “repare” situaţia.
-Poţi să renunţi oricând, mi-a zis el.
-Dar nu vreau să renunţ! Iubesc ceea ce fac!
-Atunci nu mai pune la suflet, şi mai ales, nu mai plânge!
– Dar trebuie să plâng, aşa mă descarc, i-am răspuns eu. Doar că tu nu faci ceea ce ar trebui să faci în aceste momente!
– Şi ce ar trebui să fac eu? a întrebat el, cu totul încurcat.
– Când cineva plânge, trebuie să-l  laşi să stea cu capul în poala ta şi să-l mângâi pe par.

Atunci s-a întâmplat ceva minunat: tatăl meu s-a ridicat de pe scaunul lui, a traversat încăperea, s-a aşezat pe canapea lângă mine, mi-a pus capul pe genunchii lui şi a început să mă mângâie, stângaci, pe păr.

Această este cea mai frumoasă amintire pe care o am cu tatăl meu.

În acel moment, m-am simţit ascultată.

Am primit încă o lecţie foarte importantă în seara aceea: omul nu încetează niciodată să crească şi să înveţe.

Ca părinte, tatăl meu nu şi-a terminat de învăţat lecţiile în momentul în care eu am împlinit 18 ani. A recunoscut că e perfectibil şi după ce noi, copiii săi, am devenit adulţi. E o atitudine care mă smereşte pe mine, ca mamă, şi în acelaşi timp îmi da speranţa. Dacă azi nu sunt o mamă extraordinară, nu înseamnă că voi rămâne blocată în poziţia aceasta pentru totdeauna: există loc de creştere, iar cele mai frumoase amintiri ale copilului meu cu mine nu s-au întâmplat încă.

Tatăl meu nu îmi spune nici acum “te iubesc”. A început, târziu, după ce am plecat la facultate, să îmi scrie uneori scrisori pe care le semnează “Tatăl tău, care te iubeşte”. Pentru mine, ele sunt comori, iar tatăl meu, o binecuvântare.

Text de Raluca Manea

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

10732 citiri

27 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.