Smart Woman

O prietena imi recomandase un doctor. Mi-a explicat cum arata, varsta, inaltimea. Aveam si numele lui notat, undeva, pe o foita uda din buzunar. Cand l-am vazut m-am dus direct la el, i-am cerut doua minute din timpul lui si i-am intins radiografiile.

S-a uitat pe ele acolo, in fata camerei de garda, si a stiut imediat ceea ce stiam si eu, ca trebuie operatie. Rapid.

M-am urcat si mai plouata in autobuz si, asteptand sa ajung la statia mea, m-am uitat distrata pe lista de analize si adeverinte necesare pentru internare. Ochii mi-au fugit pe parafa. Nu era numele doctorului recomandat. Incurcasem borcanele. Dar avea aceeasi specializare iar eu nu aveam de gand sa ma intorc. Nu vroiam decat un ceai fierbinte si un prosop.

Zilele urmatoare le-am petrecut intre spital, pentru a face analizele premergatoare, serviciu si medicul de familie, pentru a obtine toate actele, si incercand sa indepartez prietenii care au trecut prin tot felul de experiente traumatizante prin spitale si care simteau nevoia sa impartaseasca previziuni catastrofale.

In ziua operatiei eram de la ora 7 in sala de asteptare. Vreo doua asistente si un doctor rezident m-au intrebat daca "am vorbit cu seful". Stiam la ce se refera. Nimeni nu intra in operatie pana nu "vorbeste cu seful". Adica pana nu da cat i s-a cerut. Eu am scapat ieftin, cu doar jumatate din salariul (mediu pe economie) meu pe luna respectiva.

Se facuse ora 15 iar eu inca nu intrasem in operatie. Mi-era sete. Mi-era foame. Mi-era frica. Sotul meu refuza la randul lui sa bea sau sa manance ceva, ca sa imi fie alaturi. Alti pacienti erau luati si condusi catre sala de operatie. Devenise clar ca ne lua in ordinea dificultatii operatiei.

Am fost mutata dintr-un salon in altul. Infiermierele erau dragute iar corpul spitalului in care ma aflam era complet renovat de curand. Ma gandeam la policlinica din spate, unde am facut analizele, care arata de parca ar pica la urmatorul cutremur de 4 grade. Probabil fondurile spitalului s-au terminat pentru moment.

Spre ora 16 am fost dusa in sala de operatii. Medicii si ajutoarele lor erau deja obositi, dar calzi, glumeti si atenti.

Dupa ce auzi sute de povesti despre medici care isi trateaza pacientii ca pe o bucata de carne dusa la transat, nu poate sa nu te mire contrariul. Mai ales ca nu mai aveau nimic de castigat. In sala de operatii te duc in chiloti si cu un halat de spital fara buzunare.

Dupa ce m-au adus inapoi in salon, o buna perioada a stat aproape de mine o asistenta, pana dupa ce am inceput sa-mi simt picioarele si sa resimt durerea interventiei. A avut grija sa am permanent calmante, pentru ca operatia nu era una complicata, insa destul de dureroasa din cauza zonei pline de terminatii nervoase.

La fel, restul asistentelor au fost toate extrem de dragute, indiferent daca le ceream ajutorul in timpul zilei sau in miez de noapte. Auzisem destule povesti in care chiar si atunci cand le dai "atentii", te trateaza tot cu fundul. Dar aici nu a fost cazul.

Eu le-am mai dat din cand in cand cate 5 lei, insa colega mea de salon, pensionara care deja statuse mai bine de doua saptamani acolo, nu mai avea de unde sa le dea altceva decat buna ziua. Si tot au ramas amabile.

Desi nu ma asteptam, am plecat din spital foarte multumita ca nu am facut un efort supra-omenesc pentru a ma opera intr-unul privat. Dar nu pot sa nu ma intreb daca doar am avut noroc sau daca exista un cod nescris in spitale despre care este atitudinea general acceptata in modul in care te porti cu pacientii.

Tine oare de managerul spitalului sa impuna cat de amabili ar trebui sa fie medicii si asistentele cu pacientii? Ori poate nesimtirea generalizata dintr-un anumit spital tine tocmai de nepasarea lui?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.