Acasa | Articolul tau | De cine tine omenia in spitale?

De cine tine omenia in spitale?

 SHARE  

Adaugat in 7 octombrie 2013

De cine tine omenia in spitale?

In spital. Foto: Photoxpress

Stateam tremurand in sala de asteptare a spitalului, urmarind atenta figurile medicilor. Eram plouata (la propriu) si ma lua frigul de cate ori se deschidea usa si mai intra cate cineva.

O prietena imi recomandase un doctor. Mi-a explicat cum arata, varsta, inaltimea. Aveam si numele lui notat, undeva, pe o foita uda din buzunar. Cand l-am vazut m-am dus direct la el, i-am cerut doua minute din timpul lui si i-am intins radiografiile.

S-a uitat pe ele acolo, in fata camerei de garda, si a stiut imediat ceea ce stiam si eu, ca trebuie operatie. Rapid.

M-am urcat si mai plouata in autobuz si, asteptand sa ajung la statia mea, m-am uitat distrata pe lista de analize si adeverinte necesare pentru internare. Ochii mi-au fugit pe parafa. Nu era numele doctorului recomandat. Incurcasem borcanele. Dar avea aceeasi specializare iar eu nu aveam de gand sa ma intorc. Nu vroiam decat un ceai fierbinte si un prosop.

Zilele urmatoare le-am petrecut intre spital, pentru a face analizele premergatoare, serviciu si medicul de familie, pentru a obtine toate actele, si incercand sa indepartez prietenii care au trecut prin tot felul de experiente traumatizante prin spitale si care simteau nevoia sa impartaseasca previziuni catastrofale.

In ziua operatiei eram de la ora 7 in sala de asteptare. Vreo doua asistente si un doctor rezident m-au intrebat daca "am vorbit cu seful". Stiam la ce se refera. Nimeni nu intra in operatie pana nu "vorbeste cu seful". Adica pana nu da cat i s-a cerut. Eu am scapat ieftin, cu doar jumatate din salariul (mediu pe economie) meu pe luna respectiva.

Se facuse ora 15 iar eu inca nu intrasem in operatie. Mi-era sete. Mi-era foame. Mi-era frica. Sotul meu refuza la randul lui sa bea sau sa manance ceva, ca sa imi fie alaturi. Alti pacienti erau luati si condusi catre sala de operatie. Devenise clar ca ne lua in ordinea dificultatii operatiei.

Am fost mutata dintr-un salon in altul. Infiermierele erau dragute iar corpul spitalului in care ma aflam era complet renovat de curand. Ma gandeam la policlinica din spate, unde am facut analizele, care arata de parca ar pica la urmatorul cutremur de 4 grade. Probabil fondurile spitalului s-au terminat pentru moment.

Spre ora 16 am fost dusa in sala de operatii. Medicii si ajutoarele lor erau deja obositi, dar calzi, glumeti si atenti.

Dupa ce auzi sute de povesti despre medici care isi trateaza pacientii ca pe o bucata de carne dusa la transat, nu poate sa nu te mire contrariul. Mai ales ca nu mai aveau nimic de castigat. In sala de operatii te duc in chiloti si cu un halat de spital fara buzunare.

Dupa ce m-au adus inapoi in salon, o buna perioada a stat aproape de mine o asistenta, pana dupa ce am inceput sa-mi simt picioarele si sa resimt durerea interventiei. A avut grija sa am permanent calmante, pentru ca operatia nu era una complicata, insa destul de dureroasa din cauza zonei pline de terminatii nervoase.

La fel, restul asistentelor au fost toate extrem de dragute, indiferent daca le ceream ajutorul in timpul zilei sau in miez de noapte. Auzisem destule povesti in care chiar si atunci cand le dai "atentii", te trateaza tot cu fundul. Dar aici nu a fost cazul.

Eu le-am mai dat din cand in cand cate 5 lei, insa colega mea de salon, pensionara care deja statuse mai bine de doua saptamani acolo, nu mai avea de unde sa le dea altceva decat buna ziua. Si tot au ramas amabile.

Desi nu ma asteptam, am plecat din spital foarte multumita ca nu am facut un efort supra-omenesc pentru a ma opera intr-unul privat. Dar nu pot sa nu ma intreb daca doar am avut noroc sau daca exista un cod nescris in spitale despre care este atitudinea general acceptata in modul in care te porti cu pacientii.

Tine oare de managerul spitalului sa impuna cat de amabili ar trebui sa fie medicii si asistentele cu pacientii? Ori poate nesimtirea generalizata dintr-un anumit spital tine tocmai de nepasarea lui?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Amelie
 


 SHARE :  Trimite pe mail

5908 citiri

24 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.