Acasa | Good to know | Paradoxul scaderii nivelului de fericire la femei
Fericirea femeilor. Foto: Photoxpress
Mai mult decat atat, desi in ultimii zeci de ani femeile au castigat
drepturi si libertati politice, sociale si economice, asteptarea ca
acestea sa fie din ce in ce mai multumite de viata lor nu este
indeplinita. "Paradoxul scaderii nivelului de fericire la femei" a fost
observat si adus la cunostinta publicului larg de catre economistii
Betsey Stevenson si Justin Wolfers, sot si sotie. Acestia au analizat
tendintele de evolutie a nivelului de bunastare si fericire la cetatenii
americani intre anii 1970 si 2005 si au ajuns la cateva concluzii
surprinzatoare, scrie theguardian.co.uk.
Stevenson
si Wolfers au descoperit, pe perioada cercetarii lor, ca in anii 1970
femeie au declarat un nivel de bunastare mai mare prin comparatie cu
barbatii. Dupa aceea, treptat, pana in anii 1990 nivelul de bunastare
declarat de acestea a scazut sub cel al barbatilor, in timp ce pentru
acestia din urma a ramas constant.
Dupa anii
2000 nivelul de "nefericire relativa" a femeilor a scazut, insa barbatii
au continuat sa se bucure de un nivel cel putin egal, daca nu chiar
putin mai ridicat, de bunastare perceputa la nivel subiectiv.
Cei
35 de ani de studiu au avut in vedere progresele inregistrate pe
subiectul drepturilor femeilor americane si a puterii financiare in
randul acestora. Spre exemplu, in anul 1974 Congresul american a
renuntat la discriminarea financiara care avea in vedere acordarea de
credite bancare in functie de sex; 1975, statele americane au interzis
excluderea femeilor din juriul alcatuit de cetateni in cadrul
proceselor; iar in 1976 a fost instituita legea violului conjugal in
apararea femeilor.
In toti cei 35 de ani
salariile femeilor care lucrau cu norma intreaga au variat de la 60% din
salariul mediu al unei persoane de sex masculin, pana la 76% din
acesta, inca un punct slab pentru o tara care declara ca are un sistem
de evaluare bazat, in primul rand, pe meritele angajatilor.
Desigur
ca aceste lucruri au determinat femeile sa se declare mai putin
fericite. Sa luam spre exemplu si faptul ca tot in aceasta perioada rata
condamnarilor la inchisoare a crescut in randul potentialilor lor
parteneri de viata, iar aceasta rata nu se reflecta in datele sondajelor
de opinie realizate pe barbati, intrucat detinutii nu au fost inclusi
in aceste cercetari de piata.
Din anii 1980 si
pana in anii 2000 America a inregistrat o creste de 5 procente a
numarului de afro-americani condamnati la inchisoare, ceea ce a insemnat
ca numarul barbatilor de culoare de dupa gratii depasea numarul acelora
care erau inscrisi in universitati si colegii. Iar statisticile arata
ca aceste lucruri au avut un impact major in ceea ce priveste rata
casatoriilor, ajungand sa inregistreze o scadere de 13 procente in tot
acest timp.
Insa simplul fapt ca mai
mult barbati au fost trimisi dupa gratii nu poate explica lipsa de
fericire a femeilor americane, intrucat femeile din alte tari
industrializate au raportat, de asemenea, un nivel la fel de scazul al
bunastarii vietii lor in ultimele decenii.
Cercetatorii
Stevenson si Wolfers au observat aceeasi diferenta intre nivelul de
fericire raportat de barbati si cel raportat de femei si in Europa, pe
aceeasi perioada de cercetare.
Asadar, de ce
cum ar putea fi explicata aceasta scadere a nivelului de sfatisfactie
in ceea ce priveste calitatea vietii oamenilor in special in randul
persoanelor de sex feminin?
Exista dovezi
care sprijina ideea ca drepturile si rolurile femeilor in ceea ce
priveste viata de familie, atat din Statele Unite ale Americii, cat si
din Europa, nu au evoluat in paralel cu schimbarile ce au avut loc pe
piata muncii. Si pentru ca femeile care erau angajate se ocupau in
acelasi timp si de treburile casnice, ce includ si ingrijirea copiilor,
acestea duceau o povara dubla, care le facea sa renunte la timpul lor
liber, relaxare si odihna.
Iar cand
aceste responsabilitati din planul profesional si personal, ce apartin
de vietii de familie, au fost masurate - asa cum au facut cercetatorii
americani pe durata studiului de fata in toate tarile europene -
rezultatele au aratat care a fost impactul acestora asupra nivelului de
bunastare raportat de femei.
Spre exemplu,
femeile din Suedia sunt mai putin fericite decat omoloagele lor din
Grecia, probabil pentru ca asteptarile si pretentiile suedezilor in ceea
ce priveste egalitatea de gen sunt mai mari, spun cercetatorii. Mai
putin de 35% dintre femeile din Suedia fac trei sferturi din munca de
gospodarie, prin comparatie cu 81% dintre femeile din Grecia, arata
studiul.
Iar ceea ce sta in spatele acestor
asteptari si pretentii din randul barbarilor suedezi are legatura cu
faptul ca, asa cum arata datele studiului, efectuarea muncilor casnice
de catre barbati ii ajuta pe acestia sa se simta mai folositori si, prin
urmare, sa pice mai greu prada depresiei, in schimb aceasta
contribuitie creste riscul de depresie in randul femeilor. Munca
gospodareasca se pare ca ii ajuta pe barbati sa se simta mai atractivi
si eficienti, in schimb, in cazul femeilor, efectuarea muncilor casnice
lasa impresia ca acestea se simt exploatate.
Ceea
ce conchid cercetatorii, insa, este ca femeile din societatile liberale
sunt mai putin fericite si mai predispuse sa observe actele
discriminatorii, intrucat acestea se compara in mod automat, atat la
nivelul oportunitatilor de lucru, cat si din punct de vedere al
venitului, cu toate persoanele din contextul social, inclusiv cu cele de
sex masculin. Insa femeile care au fost crescute in societatile
patriarhale isi definesc identitatea in functie de rolul pe care o
femeile il are, conform conceptiei traditionale, in familie si in viata
de cuplu, comparandu-se numai cu persoanele de sex feminin din viata lor
sociala, in functie de care isi evalueaza privilegiile si
oportunitatile.
Aceste diferente ar putea
explica si de ce s-au inregistrat valori scazute ale nivelului de
bunastare din randul femeilor americane. Drepturile si oportunitatile
financiare ale femeilor au evoluat - la fel cum s-a petrecut in toate
tarile industrializate - ceea ce le-a determinat pe acestea sa aiba
asteptari din ce in ce mai mari si sa compare cu forta de munca si oportunitatile persoanelor de sex masculin.
Fiind intrebate cat de satisfacute sunt de viata lor, femeile gospodine din anii 1970 au raspuns in functie de calitatea vietii de familie, insa in zilele noastre aceeasi intrebare provoaca la analizarea mai multor aspecte ale vietii femeilor, atat pe plan personal, cat si pe plan profesional, si naste, dupa cum arata studiul de fata, un paradox al fericirii in randul acestora.