Smart Woman

Mai mult decat atat, desi in ultimii zeci de ani femeile au castigat drepturi si libertati politice, sociale si economice, asteptarea ca acestea sa fie din ce in ce mai multumite de viata lor nu este indeplinita. "Paradoxul scaderii nivelului de fericire la femei" a fost observat si adus la cunostinta publicului larg de catre economistii Betsey Stevenson si Justin Wolfers, sot si sotie. Acestia au analizat tendintele de evolutie a nivelului de bunastare si fericire la cetatenii americani intre anii 1970 si 2005 si au ajuns la cateva concluzii surprinzatoare, scrie theguardian.co.uk.

Stevenson si Wolfers au descoperit, pe perioada cercetarii lor, ca in anii 1970 femeie au declarat un nivel de bunastare mai mare prin comparatie cu barbatii. Dupa aceea, treptat, pana in anii 1990 nivelul de bunastare declarat de acestea a scazut sub cel al barbatilor, in timp ce pentru acestia din urma a ramas constant.

Dupa anii 2000 nivelul de "nefericire relativa" a femeilor a scazut, insa barbatii au continuat sa se bucure de un nivel cel putin egal, daca nu chiar putin mai ridicat, de bunastare perceputa la nivel subiectiv.

Cei 35 de ani de studiu au avut in vedere progresele inregistrate pe subiectul drepturilor femeilor americane si a puterii financiare in randul acestora. Spre exemplu, in anul 1974 Congresul american a renuntat la discriminarea financiara care avea in vedere acordarea de credite bancare in functie de sex; 1975, statele americane au interzis excluderea femeilor din juriul alcatuit de cetateni in cadrul proceselor; iar in 1976 a fost instituita legea violului conjugal in apararea femeilor.

In toti cei 35 de ani salariile femeilor care lucrau cu norma intreaga au variat de la 60% din salariul mediu al unei persoane de sex masculin, pana la 76% din acesta, inca un punct slab pentru o tara care declara ca are un sistem de evaluare bazat, in primul rand, pe meritele angajatilor.

Desigur ca aceste lucruri au determinat femeile sa se declare mai putin fericite. Sa luam spre exemplu si faptul ca tot in aceasta perioada rata condamnarilor la inchisoare a crescut in randul potentialilor lor parteneri de viata, iar aceasta rata nu se reflecta in datele sondajelor de opinie realizate pe barbati, intrucat detinutii nu au fost inclusi in aceste cercetari de piata.

Din anii 1980 si pana in anii 2000 America a inregistrat o creste de 5 procente a numarului de afro-americani condamnati la inchisoare, ceea ce a insemnat ca numarul barbatilor de culoare de dupa gratii depasea numarul acelora care erau inscrisi in universitati si colegii. Iar statisticile arata ca aceste lucruri au avut un impact major in ceea ce priveste rata casatoriilor, ajungand sa inregistreze o scadere de 13 procente in tot acest timp.

Insa simplul fapt ca mai mult barbati au fost trimisi dupa gratii nu poate explica lipsa de fericire a femeilor americane, intrucat femeile din alte tari industrializate au raportat, de asemenea, un nivel la fel de scazul al bunastarii vietii lor in ultimele decenii.

Cercetatorii Stevenson si Wolfers au observat aceeasi diferenta intre nivelul de fericire raportat de barbati si cel raportat de femei si in Europa, pe aceeasi perioada de cercetare.

Asadar, de ce cum ar putea fi explicata aceasta scadere a nivelului de sfatisfactie in ceea ce priveste calitatea vietii oamenilor in special in randul persoanelor de sex feminin?

Exista dovezi care sprijina ideea ca drepturile si rolurile femeilor in ceea ce priveste viata de familie, atat din Statele Unite ale Americii, cat si din Europa, nu au evoluat in paralel cu schimbarile ce au avut loc pe piata muncii. Si pentru ca femeile care erau angajate se ocupau in acelasi timp si de treburile casnice, ce includ si ingrijirea copiilor, acestea duceau o povara dubla, care le facea sa renunte la timpul lor liber, relaxare si odihna.

Iar cand aceste responsabilitati din planul profesional si personal, ce apartin de vietii de familie, au fost masurate - asa cum au facut cercetatorii americani pe durata studiului de fata in toate tarile europene - rezultatele au aratat care a fost impactul acestora asupra nivelului de bunastare raportat de femei.

Spre exemplu, femeile din Suedia sunt mai putin fericite decat omoloagele lor din Grecia, probabil pentru ca asteptarile si pretentiile suedezilor in ceea ce priveste egalitatea de gen sunt mai mari, spun cercetatorii. Mai putin de 35% dintre femeile din Suedia fac trei sferturi din munca de gospodarie, prin comparatie cu 81% dintre femeile din Grecia, arata studiul.

Iar ceea ce sta in spatele acestor asteptari si pretentii din randul barbarilor suedezi are legatura cu faptul ca, asa cum arata datele studiului, efectuarea muncilor casnice de catre barbati ii ajuta pe acestia sa se simta mai folositori si, prin urmare, sa pice mai greu prada depresiei, in schimb aceasta contribuitie creste riscul de depresie in randul femeilor. Munca gospodareasca se pare ca ii ajuta pe barbati sa se simta mai atractivi si eficienti, in schimb, in cazul femeilor, efectuarea muncilor casnice lasa impresia ca acestea se simt exploatate.

Ceea ce conchid cercetatorii, insa, este ca femeile din societatile liberale sunt mai putin fericite si mai predispuse sa observe actele discriminatorii, intrucat acestea se compara in mod automat, atat la nivelul oportunitatilor de lucru, cat si din punct de vedere al venitului, cu toate persoanele din contextul social, inclusiv cu cele de sex masculin. Insa femeile care au fost crescute in societatile patriarhale isi definesc identitatea in functie de rolul pe care o femeile il are, conform conceptiei traditionale, in familie si in viata de cuplu, comparandu-se numai cu persoanele de sex feminin din viata lor sociala, in functie de care isi evalueaza privilegiile si oportunitatile.

Aceste diferente ar putea explica si de ce s-au inregistrat valori scazute ale nivelului de bunastare din randul femeilor americane. Drepturile si oportunitatile financiare ale femeilor au evoluat - la fel cum s-a petrecut in toate tarile industrializate - ceea ce le-a determinat pe acestea sa aiba asteptari din ce in ce mai mari si sa compare cu forta de munca si oportunitatile persoanelor de sex masculin.

Fiind intrebate cat de satisfacute sunt de viata lor, femeile gospodine din anii 1970 au raspuns in functie de calitatea vietii de familie, insa in zilele noastre aceeasi intrebare provoaca la analizarea mai multor aspecte ale vietii femeilor, atat pe plan personal, cat si pe plan profesional, si naste, dupa cum arata studiul de fata, un paradox al fericirii in randul acestora.