Smart Woman

Flicka spunea ca a ei copilarie a fost marcata, in afara de oameni, de "gusturi, mirosuri si texturi". Eu bine, eu sunt un om mai degraba al mirosurilor, decat al gusturilor si texturilor.

Sunt miresme care ma bantuie, precum mirosul parfumului dulceag, chimic si ieftin al fostei soacre. Si sunt arome care ma duc inapoi in timp si imi intiparesc un zambet larg pe fata, indiferent de locul in care ma aflu.

De pilda levantica ma duce inapoi in gradina bunicilor. La fel si mirosul de iarba proaspat taiata. Si, curios lucru, nici mirosul de balega nu ma deranjeaza, ci imi aduce aminte de caii si vacile si ulitele celorlalti bunici, la fel cum mirosul de naftalina ma duce cu gandul la sifonierul lor mare, in care adoram sa ma ascund.

Cand iau in mana o carte noua si o rasfoiesc, mirosul de cerneala ma transporta inapoi in diminetile de Craciun cand, copil fiind, am primit primele mele carti. Si de atunci nu m-am mai saturat de ele. Acum umblu dupa mine cu un Kindle, pentru ca ocupa mai putin spatiu si contine toate cartile incepute, pe care le citesc cu randul, in functie de dispozitia in care sunt. Dar niciodata nu o sa renunt la cartile adevarate si la mirosul lor.

Mirosul de rasina si cel al frunzelor ude de pe jos, dupa o ploaie de toamna, imi amintesc de zilele in care colindam padurile si muntii cu rucsacul si cortul in spate. Eram tineri si curajosi si inconstienti, asa ca aveam teama doar de mistreti si de nimic altceva pe lume. Aveam bocanci in picioare, echipamentul necesar de supravietuire, un borcan de Nutella la indemana iar lumea era a noastra!

Ar mai fi mirosul de cafea, cel adevarat, intens, care te face sa respiri adanc, pana il simti in plamani. Iar acela ma duce inapoi in bucataria parintilor, pe vremea cand cafeaua se gasea mai mult vrac, boabe, iar mama o punea in rasnita si umplea casa de o aroma ispititoare ca o cadana.

Ah, iar mirosul teilor in floare este ceva magic. Candva, prin clasele mici, am fost bolnava o vreme. Am cazut la pat cand copanii inca nu infrunzisera si am mai iesit din casa cand inflorisera teii. Cred ca a fost cea mai extraordinara transformare, pentru ca am uitat cu totul de zilele de boala. In mintea mea parca ar fi fost doua zile lipite, una de iarna mohorata si una plina de soare, de copaci plini de verde crud si acel miros hipnotizant de tei.

Si cred ca ar mai merita mentionata scortisoara, care ma poarta inapoi in perioada studentiei. Timp de doi ani am avut o colega care isi bea cafeaua cu lapte si scortisoara si, aproape in fiecare zi, manca orez cu lapte si scortisoara. Camera noastra mirosea mereu a scortisoara. De atunci am o relatie de dragoste si ura cu acest condiment.

Nu cred ca exista ceva pe lumea asta, nici macar fotografiile, care sa declanseze o avalansa de amintiri asa cum o face un miros anume. Dar, cine stie, poate asta doar in cazul meu :)

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau" ca reactie la "Zile si nopti de magie".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.