Smart Woman

M-am indragostit nebuneste si am simtit ca el este iubirea vietii mele. Pe el nu-l simteam la fel de atasat. Toate gesturile frumoase veneau pentru ca asa ii era firea, nu dintr-o iubire prea mare pentru mine. Am rezistat 4 ani. N-am mai putut sa suport. Putinele sentimente pe care le avea pentru mine la inceput s-au transformat in indiferenta.

Un an am suspinat dupa el.

Apoi l-am cunoscut pe cel ce avea sa devina, din nou, dragostea vietii mele. Gelos si ultraprotectiv, isi arata din plin sentimentele pasionale pentru mine. Ma iubea cum nu o facuse nimeni, niciodata. Nu era o viata usoara alaturi de un om posesiv. Dar cat timp nu faceam nimic care sa-l supere, ma simteam protejata si apreciata.

Culmea, si cu el tot 4 ani am stat. Povestea noastra s-a sfarsit tragic, atunci cand a avut un accident de masina. Dupa 7-8 luni mi-a aparut in cale al treilea barbat.

Se poarta frumos cu mine, e atent si darnic. In plus, ma face in fiecare zi sa simt cat de mult ma iubeste, fara sa aiba crize de gelozie. Am simtit ca in el s-au adunat cele mai bune calitati ale primelor mele iubiri. Si am stiut ca este dragostea vietii mele. Ne-am casatorit dupa un an jumate si in scurt timp dupa am adus pe lume o fata si un baiat.

Sarcina dificila, nopti nedormite, scutece de doua ori mai multe si totusi el a ramas alaturi de noi, la fel de iubitor. Eram in concediul de maternitate cand am descoperit ca este la fel de iubitor si cu alte femei. Nu stiu daca din cauza sarcinei a inceput sa se uite si in alte parti sau daca asa a fost mereu. Dar eu m-am amagit spunandu-mi ca o sa treaca dupa ce ma recuperez.

N-a fost asa. N-am nicio certitudine, dar o simt. Am suferit ca un caine, am plans, am urlat, am amenintat. Dar eu stiu ca in momentul asta, cu copiii mici iar eu trecuta de 30 de ani, nu ma simt pregatita sa o iau de la capat. Si, atata timp cat acasa se poarta inca impecabil, nu ma simt pregatita sa renunt la el.

Viata m-a invatat ca de fiecare data cand iubesti cu tot sufletul si corpul, simti ca e dragostea vietii tale. In acele momente chiar este. Insa nimeni nu este perfect. Sa caut altul in ideea ca o sa fie mai bun decat ultimul inseamna sa caut la nesfarsit. Nu am scris ca sa ma conving ca fac bine sau rau ramanand cu el. Nici ca sa ma compatimiti. Vreau sa va intreb: poate sa se laude cineva ca a gasit barbatul sau femeia perfecta?