Acasa | Smart Story | Poeta Ioana Nicolaie, despre cum se preda romana in scoala: Copiii nu sunt învățați să citească literatura, să o înțeleagă și...

Interviu

Poeta Ioana Nicolaie, despre cum se preda romana in scoala: Copiii nu sunt învățați să citească literatura, să o înțeleagă și să o caute cu bucurie, ci să o disece chirurgical

 SHARE  

Adaugat in 15 aprilie 2015

Poeta Ioana Nicolaie, despre cum se preda romana in scoala: Copiii nu sunt învățați să citească literatura, să o înțeleagă și să o caute cu bucurie, ci să o disece chirurgical

Ioana Nicolaie. Foto: Arhiva personala

''Societatea romaneasca e complet ruptă. Pe insulele ei găsești orice, de la corupție și hoție, la prost gust, la agresivitate sau oroare, nepăsare, iresponsabilitate și tot mai puțin frumusețe, echilibru, bun simț'', spune poeta Iona Nicolaie intr-un interviu pentru SmartWoman.ro. Ce ar schimba Ioana Nicolaie in sistemul de invatamant? Cat de greu este sa fii femeie in Romania? Un interviu despre poezie, educație si societatea in care trăim si pe care dorim să o facem mai bună.

Cine este Ioana Nicolaie?

Acum câțiva ani m-am întâlnit într-un context anume, pe care nu-l detaliez, cu Edmond Baudoin, un artist francez care a făcut din banda desenată artă superioară. Cum purta la el mereu un carnețel pentru schițe, mi-a spus despre un fel de proiect pe care-l avea, cu diverși artiști pe care, întâlnindu-i, îi și desena din câteva linii, rugându-i să-i spună în același timp și ceva reprezentativ. ”Je ne sais pas!” am zis și asta a rămas pe portretul pe care mi l-a făcut în doar câteva minute.

Azi v-aș răspunde că sunt un conglomerat. Ca pietrele acelea, impure, cu un colorit amestecat, cu tonuri diverse. Prozopoeziafotografiajurnalul ar putea fi un cuvânt compus corespondent, copileducațiefamiliasocialul alt cuvânt, sensdramafricaviața alt cuvânt și așa mai departe.

Despre societatea românească.

Cred că e complet ruptă. Pe insulele ei găsești orice, de la corupție și hoție, la prost gust, la agresivitate sau oroare, nepăsare, iresponsabilitate și tot mai puțin frumusețe, echilibru, bun simț. Important e să cauți aceste ultime spații, tot mai rare și, din păcate, tot mai izolate.  Pentru asta trebuie să închizi televizorul și să te duci, pe cât posibil, printre oameni care îți seamănă și care se apără cât pot de continua agresiune exterioară.

Ce ati îmbunătăți? Este greu sa fii femeie în România? Sa ai o cariera? Sa cresti un copil? Ati fost discriminata pentru ca sunteti femeie?

Știm cu toții că femeile au câte două-trei slujbe simultan: cea pentru care sunt remunerate (statistic simțitor mai puțin decât bărbații), cea care e, de fapt, și mai solicitantă decât prima și se referă la creșterea copiilor și, apoi, cea care presupune menajul, bucătăria, adică administrarea micului spațiu privat. Dacă întâmplător mai ești și artistă, lucrurile se complică: când nu ai timp să le faci bine nici măcar pe celelalte, de unde să-ți mai procuri ceasuri complet libere în care să rămâi doar cu tine și cu tastatura (în cazul meu)? Este greu, da, să fii întotdeauna disciplinat, să nu pleci în vacanțe (fiindcă doar atunci ai puțin timp pentru scris), să te descurci rezonabil cu avalanșa de lucruri care trebuie făcute în fiecare zi, să nu-ți reproșezi apoi că se putea și mai bine, să nu te întrebi ce-ai făcut totuși în ultimele luni, să nu simți ca pe o durere continuă faptul că nici azi, și nici mâine n-o să te poți așeza la masa de scris. Legat de discriminare e o discuție prea lungă. Lucrez într-o școală germană, privată, și am fost întotdeauna respectată pentru ceea ce fac. Iar ca autoare, n-aș putea vorbi de ceva concertat, ci mai curând de ceva difuz care vine din dominanta ușor sexistă a multor critici literari. Am mai spus și altă dată că spiritul este perceput în continuare la noi ca un apanaj al masculinității. Mai trebuie să treacă niște decenii, poate niște generații, până când se vor nivela toate aceste devieri de gen.

Despre sistemul educațional din România.

Îl cunosc din interior și, exceptând școlile private (la care totuși nu au acces decât foarte puțini copii), nu pot spune multe lucruri bune despre el. Programele sunt o calamitate, la fiecare disciplină în parte. Româna se predă extrem de tehnic și de înalt teoretic începând din clasa a cincea. Dacă socotim disciplina aceasta ca pe un corp, minunat și fascinant în sine, ceea ce ajunge să li se dea copiilor e o porțiune jupuită de piele care nu doar că nu înseamnă nimic în sine, ci este și respingătoare. Foarte puțini profesori și numai cei dăruiți, care se îndepărtează cât pot de hârtia tipărită, reușesc să mai păstreze ceva din senzația de viu. Copiii nu sunt învățați să citească literatura, să o înțeleagă și să o caute cu bucurie, ci să o disece chirurgical.

Un lucru important pe care l-ati schimba (sau mai multe) legat de educatie.

Aș modifica substanțial programele. La română, de pildă, până la liceu i-aș învăța pe copii doar literatură (multă, complexă, incorporând cărțile canonice ale copilăriei, dar și multe titluri recente) și aș mai insista pe vocabular, câteva noțiuni elementare de gramatică, comunicare, ortografie și ortoepie. Sunt convinsă că așa am crește oameni mai cultivați, mai empatici, mai etici, mai elocvenți, mai buni consumatori culturali. Fiindcă cei mai mulți adulți de azi – care, se știe, nu citesc și nu cumpără nicio carte, aflându-ne, noi, pe ultimul loc din Europa în ceea ce privește barometrele consumului cultural – sunt produsul dezastruos al acestui învățământ.

Despre temele copiilor. Despre cum sa-i motivam.

Oricine are puțin habar de didactică știe cât de importante sunt temele. Acestea trebuie să existe, fiindcă ajută la fixarea noțiunilor noi. Problema apare când cantitatea lor depășește cu mult rezonabilul. Sau când n-au legătură cu ceea ce s-a predat în clasă. Dar dacă nu e vorba de niciun exces, copiii ar trebui să se raporteze la teme ca la o datorie obișnuită care nu necesită vreo motivare suplimentară. Important este ca ei să aibă un program bine controlat, în care jocurile pe computer sau televizorul să nu le consume timpul pentru învățat, pentru teme și pentru lectură.

Despre povestile pe care le spunem copiilor si importanta cititului.

Totul începe, da, în copilăria mică. Adică atunci când copilul nu este abandonat în fața vreunui ecran (care are, printre altele, păcatul de a produce doar o anumită categorie de conexiuni neuronale), și este antrenat cât mai divers. Cartea este în continuare fascinantă pentru orice micuț și, dacă i se arată și i se deschide la timp, o să-i stea mereu în preajmă. Serile în care mama sau tata citesc sunt de neprețuit pentru orice copil și ele nu trebuie să dispară încă din clasa întâi, când micuțul a învățat să citească, ci spre finalul clasei a doua, când se poate descurca și cu volumele puțin mai complicate. În ceea ce mă privește, parcurgerea acestei etape m-a făcut să scriu eu însămi cărți pentru copii. Am imaginat Aventurile lui Arik pentru că vedeam piața sufocată de traduceri minunat colorate, dar irelevante în ceea ce privește textul. Apoi am continuat cu Arik și mercenarii și ca să compensez absența literaturii originale pentru cei mici. Cum m-am simțit extrem de liberă și de nebornată de vreo modă culturală în cărțile pentru copii, tocmai am terminat un volum nou, un fantasy cu publicul țintă până în 13-14 ani, Ferbonia, care va apărea în curând la Editura Arthur. Deocamdată se lucrează la ilustrație și sunt uluită de forma concretă pe care o pot lua eroii mei, de cum au parcurs ei un drum nesfârșit până să ajungă în mintea mea, ca apoi să iasă încetul cu încetul pe hârtie.

Ce se intampla la Campionatul Povestilor? Care este scopul? Ce fac copiii si care este reactia lor?

Campionatul poveștilor este un proiect care a început să existe încă de la apariția Librăriei Humanitas de la Cișmigiu. Cum spațiul de acolo, cultural în sine, putea găzdui cele mai variate evenimente, nu trebuiau neglijați copiii. Cred că am făcut primele ediții în 2012 și întotdeauna a fost foarte frumos. Conceptul e al unui concurs în care două sau mai multe echipe se luptă, plecând de la eroii unei cărți, să câștige premiile puse în joc. Cele două sau trei probe pe care trebuie să le treacă sunt de imaginație, creativitate, expresivitate corporală, gestică, dar și de desen. Cum fiecare copil e un mare artist, doar să fie ajutat să se exprime, se pot obține deseori lucruri uimitoare.

Am inventat, de-a lungul timpului, planete, am închipuit îngeri care arată cu totul diferit decât cei din reprezentările obișnuite, l-am întâlnit pe Micul Prinț cu Alice din Țara Minunilor și i-am pus să vorbească în limbi care nu există, am descoperit ritmurile unor lumi străine, am luat zmeii și i-am făcut eroii unor scenete improvizate, am inventat biciclete zburătoare și multe altele.

În ediția de sâmbătă, joaca va pleca de la Micul venețian, un volum tare frumos, despre Vivaldi copil, scris de Ioan Mihai Cochinescu și ilustrat de Sidonia Călin. Cei doi autori vor veni și ei să sprijine Campionatul. Copiii nu doar că vor putea lua autografe, dar vor fi, vreme de un ceas și jumătate, stăpânii fanteziei și ai bunei-dispoziții, avându-ne drept secondanți pe noi, doi scriitori și un artist vizual care abia așteaptă să provoace și să fie provocați. La Campionatul poveștilor sunt așteptați toți copiii între trei și 13 ani care vor să-și petreacă dimineața memorabil. Întotdeauna se pleacă acasă cu premii și cu prieteni noi, și nu doar de hârtie.

Sâmbătă, 18 aprilie, la ora 11.00, puteti participa la urmatoarea editie Campionatul poveştilor, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu -  Atelier de povestit şi desenat cu scriitoarea Ioana Nicolaie. Intrarea este gratuită.

.

Ioana Nicolaie
Din volumul Autoimun, Cartea Românească 2013

Cursa

La treizeci și cinci de ani
culeg roadele
Un coș cu toate cele aduse
Ca pe cea mai grea moștenire
de-acasă

Un coș cu puținul bine făcut
Atât de ușor, că dacă pun un șezlong
                                               înăuntru,
Mai mulți oaspeți deodată
Se pot legăna

Și-un coș în care de-a valma
E greul, făcut ghem,
Cine să-l poată tăia?
Cine să se mai întrebe dacă-a pășit
Pe drumul ce duce spre-o poartă?

La treizeci și cinci de ani
Când boala tânără iese
În hainele noi, croite cu grijă,
Le duc pe toate în spate
Tot subțiindu-mă, ca ele
Să poată să crească,
Tot adunându-mă, ca ele
Să se poată cât mai bine vedea.

La treizeci și cinci de ani
Sunt mică de tot sub trei
Coșuri uriașe,
De parcă, de-acum, după voia lor
Doar ele mă vor purta

Stânga-împrejur nu mai fac,
Căci în inimă toți aricii
aleargă deodată.

.

Nota bio-bibliografică

Ioana Nicolaie s-a născut în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. A absolvit în 1997 Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, iar în 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiaşi facultăţi. După absolvire a lucrat în învăţământ, presă şi în domeniul editorial. Membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România.

A publicat mai multe volume de versuri (Poză retuşată, Nordul, Credinţa, Cenotaf), două romane (Cerul din burtă, O pasăre pe sîrmă) și literatură pentru copii (Aventurile lui Arik  și Arik și mercenarii). A fost nominalizată la premii naționale și internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a apărut în germană, în 2008, cu titlul Der Norden. Cerul din burtă a fost publicat in 2013 în suedeză (cu titlul Himlen i magen) și, în 2014, în bulgară, iar O pasăre pe sârmă se traduce în sârbă. A fost inclusă în nouă volume colective românești (Ferestre 98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici, Intelectuali la cratiță etc.) și în numeroase reviste și antologii străine (Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée, New European Poets,  An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).

Invitată pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri naționale și internaționale de literatură. Selecţii din versurile autoarei au apărut în Franţa, Anglia, Germania, Austria, Canada, Suedia, Polonia, SUA şi Bulgaria.

Volumul Autoimun a apărut în 2013 la Editura Cartea Românească și, în 2014, a câștigat premiul ”Cartea Anului” al USR.



Autor: Smart Woman
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

12529 citiri

19 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Calatorii

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Ce fac bulgarii mai bine decât românii?

Turism. Asta fac mai bine decât noi. M-am întors după șase zile de Bulgaria, într-un sătuc de lângă graniță, pe care toată lumea-l știe, dar e mare secret să nu se strice cumva ca Vama Veche și 2 Mai, visele de aur ale vacanțelor românești de litoral.

Articolul tau

Hai Simona!!!

Hai Simona!!!

Da, știu că tocmai a pierdut un meci și înfrângerea a fost rușinoasă. Suntem cu toții dezamăgiți, dezumflați, reveniți cu picioarele pe pământ. Ne reamintim că e mică, n-are forță, nu știe să pună o scurtă sau un lob și mai ales că-i labilă psihic.

Good to know

 Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

Mituri și fapte despre vaccinurile pentru copii

De-a lungul anilor, vaccinurile care ajută la protejarea copiilor împotriva bolilor infecțioase precum rujeola și oreionul au salvat sute de mii de vieți în S.U.A. și au împiedicat milioane de spitalizări, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), conform consumerreports.org .

Familie

”Ești prost! De ce ești prost?”

”Ești prost! De ce ești prost?”

Vă rog să-mi promiteți doar atât: că dacă vreodată, în orice fel de circumstanță, voi ajunge să-mi jignesc copilul, să mi-l iau în ”caterincă”, să-l ridiculizez, să-l reduc la zero și să-mi bat, efectiv, joc de el și de viața lui, să mă luați și să mă bateți cu pietre în piața publică. la Obor!

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Familie

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

De ce creierul copilului tău este dependent de videoclipurile de pe YouTube

Videoclipurile pentru copii sunt printre cele mai vizionate conținuturi din istoria YouTube, astfel ca oamenii de știință, producătorii de filme video și comercianții se străduiesc să descopere ce îi face pe tinerii spectatori atât de obsedați de ele.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.