Acasa | Articolul tau | Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

 SHARE  

Adaugat in 29 august 2016

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Aventuri. Foto: Photoxpress

Sunt vreo 70 de kilometri de condus de la cabană, dar credem că merită; zid de copaci pe ambele părţi ale drumului – un tunel verde şi răcoros ce strecoară fire de aer din când în când prin geamurile întredeschise ale maşinii şi aduce miros de pădure de după ploaie, de curăţenie, de copilărie liberă şi plină.

Mergem spre Brass Town Bald, cel mai înalt vârf din Georgia, să ne ostoim puţin dorul de munte şi de orizont feliat pe nuanţe de verde tot mai închis şi apoi albastru care se face gri când zarea atinge cerul. Îmi dau seama că devin, gradual, tot mai încordat şi înţeleg că ultimii kilometri sunt atât de abrupţi, că nu mai văd drumul ci doar cerul şi vârfurile pinilor; motorul, de obicei silenţios, cam urlă, dar mai mult mă gândesc la coborâre, că din lene mi-am luat maşină cu cutie automată şi o să trebuiască să mă bazez doar pe frâne, fără vreun ajutor de la motor; în fine, o să văd eu...

Ajungem, în sfârşit, la un platou care este de fapt o parcare cu vreo opt sute de locuri, o imensitate cât două terenuri de fotbal, în care se văd rătăcite vreo 5-6 maşini care par de jucărie, nişte puncte albe sau roşii pe asfaltul negru. La intrarea îngustată în jurul unei caşcarabete cu barieră citim „$5 taxă”. Să fiţi sănătoşi.

Mă întorc spre Jenn:

- Dă 5 dolari.

- N-am, zice ea senină, cu ochii albaştri ca tot cerul din lume.

- Hai, tu, nu fi...

- Zău n-am! Nu mi-am luat portofelul. Da’ al tău unde-i, că mă uit eu?

Mă scormonesc în buzunarele laterale, la spate, mă uit în buzunarul din portieră, sub cotieră...

- Cred că nu l-am luat...

- Păi şi ce facem?

- Nu ştiu, caută-te şi tu prin buzunare...

- M-am căutat; n-am nimic.

- Ei, hai că-i culmea, vezi în torpedou poate am ceva...

- Ai cinci perechi de ochelari de soare, poate vinzi una, zâmbeşte Jenn a ironie. Da’ tu chiar ai plecat fără portofel şi permis?

- Păi doar nu mă prefac! E, lasă că nu-i un capăt de lume...

Mai fac vreo 10 metri şi deschid geamul; acum văd că în spate mai sunt 2 maşini care au aşteptat cuminţi să ne căutăm noi de bani. La caşcarabetă, un domn la vreo 70 de ani stă sprijinit în coate, aproape ciobăneşte, cu o privire caldă şi senină.

- Good afternoon, sir!

- And to you, too, zice el cu accent sudist. Şi întinde mâna după bani.

Eu zâmbesc frumos, cu toţi dinţii naturali ai ambelor lucrări şi zic:

- Păi, avem o mică problemă, dar cred că s-a mai întâmplat şi la case mai mari – am uitat ambele portofele la cabană, dar cum altfel putem face?

- Aaa, se mai întâmplă, râde el ca un bunic înţelept, nici o problemă – luaţi-o pe aici – şi desenează cu degetul un cerc imaginar, complet, în jurul caşcarabetei.

- Adică, cum? Adică să trecem spre parcare, nu? încerc eu să obţin un răspuns clar şi eliberator şi pentru mine şi pentru maşinile din spate; în timp ce vorbesc, plec încetişor de pe loc...

- Nu, pe aici, răspunde bunicul, tot sprijinit în coate, făcând iar cercul cu mâna...

- Adică în parcare sau ieşim?

- Ieşiţi pe aici, zâmbeşte el cald şi bun. Iar face cercul...

- Adică ne întoarcem?! (ce Dumnezeu, nu pot să cred aşa ceva, plătesc dublu online când ajungem sau ceva, chiar nu...).

- Da. Şi la vale pe unde aţi intrat. Have a great day, sir!

- Adică să mă duc...

Jenn nu mai suportă şi simte că trebuie să intervină:

- Adică faci rondul ăsta din jurul caşcarabetei şi mergem la vale. Înapoi la cabană. E simplu.

O jumate de oră mi-a venit să urlu de draci; dar am înţeles în timp că de aia funcţionează America aşa bine – regulile chiar se respectă, oricât de absurde ar părea. Oricum, am ajuns înapoi acolo peste trei luni şi a fost minunat – am văzut tot peisajul din jur pe o distanţă de 10 metri, cât ne-a lăsat ceaţa, dar măcar m-am plimbat apăsat prin parcarea aia uriaşă...


*

Februarie. Ne pregătim de o săptămână de vacanţă la munte, în Georgia, bineînţeles. Intru pe site şi închiriem, pentru patru nopţi, o cabană cu o singură cameră, bucătărioară şi baie. E bun. 100 de dolari pe noapte. Plătesc jumate online, restul o să fie acolo... Peste vreo două săptămâni, însă, ne hotărâm să luăm altă cabană, puţin mai mare, cu dormitor şi living separat şi cu şemineu, pe malul lacului; e mai scump, 135 pe noapte, dar zicem că merită. Sun la birouri şi întreb dacă au liberă cabana 34, că aş vrea să schimb. „Sigur, cam totul e liber pe timpul ăsta”. „Perfect, şi care-i acum totalul, că am schimbat”. Pauză... „Nu se modifică preţul”. „Dar înainte aveam cu o cameră şi acum...”. „Nu, nu se modifică”. Bogdaproste, că există şi minuni! Mulţumesc frumos, închid şi citesc mailul de confirmare să fiu sigur.

Plecăm pe la cinci dimineaţă, mai conducem cu schimbul, drum lung şi plictisitor... Nouă ore mai târziu, aproape de parc, deschid geamul să pufăi puţin din electronică şi să n-o intoxic pe Jenn cu vapori de nicotină care miroase a piersici şi amândoi tăcem o clipă, amuşinând ca doi căţei aerul.

- Miroase a zăpadă! – vocea mi-e puţin gâtuită, aproape că mi se umezesc ochii – n-am mai simţit mirosul ăsta de aproape trei ani, de când stăm în Florida...

Jenn chiţcăie şi dansează, eu lălăi o melodie ceva şi calc pe acceleraţie să ajungem mai repede.

Ajungem, zona pare pustie – e frig aspru, tăios, mă dor urechile, iau o mână de zăpadă care arde şi ne simţim de parcă avem cinci ani şi ne-a scos doamna învăţătoare în spatele şcolii la joacă.

- Taci, ascultă! zice Jenn, toată un ghem de energie şi fericire – scârţ, scârţ, scârţ – merge prin zăpadă şi ascultăm amândoi fascinaţi, plini de munte, de frumos şi de curat.

Intrăm ca un tăvălug în biroul central şi zăpăcim liniştea moale dinăuntru (miroase a răşină arsă, a Moldoviţa, a munte, a schiuri, a viaţă, a...); mă dezmeticesc oarecum şi, explodând de efuziune şi adrenalină, îmi stăpânesc cu greu dorinţa de a le îmbrăţişa pe doamnele de după tejghea.

- Merry Christmas! – strig cam tare, convins că e o glumă bună pentru februarie (era bunişoară, dacă doamnele ar fi fost din Florida...). Se uită la mine înţelegătoare şi zâmbesc puţin (parcă ar spune „am mai văzut de ăştia pe aici...”), iar eu încerc să mă controlez şi să par matur, măcar să n-o fac de râs pe Jenn; dar nu prea reuşesc şi, în timp ce doamna ţăcăne din tastatură, nu mă abţin şi mai încerc una. Cum deschid gura, Jenn, cam roşie, se duce într-un colţ şi se face că se uită la tipurile de ciuperci comestibile din Georgia:

- Auziţi, da’ n-aveţi reduceri pentru cei care au copilărit sub comunism în Europa de Est şi-au suferit mult?!

Doamna râde cu toată gura şi eu sunt fericit că mi-a ieşit, Jenn este ascunsă pe undeva printre haine şi nu se mai distinge dintre geci, doamna ezită o clipă şi zice:

- Pot să vă dau 30 la sută, că oricum aţi mai şi fost pe aici...

În timp ce intrăm în cabană, Jenn, corectă ca întotdeauna, oftează a zâmbet:

- Tare eşti nebun... Dar pentru 120 de dolari, de data asta a meritat...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: A.D.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

21819 citiri

3 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.