Smart Woman

Ce m-a deranjat a fost atitudinea recenzorilor. Sau, ma rog, daca o fi corect, a "recenzoarelor". Prima impresie pe care mi-au lasat-o era ca se grabeau sa termine cat mai repede si sa plece cat ai clipi.

Nu zic, era sambata, or fi avand femeile treaba acasa, rufe se spalat, copii de schimbat. Dar cand te angajezi la ceva, macar asuma-ti pana la capat ce faci. Tendinta generala a fost sa presupuna raspunsurile si sa bifeze inainte sa apuc sa confirm sau sa infirm. Ceea ce a dus la o serie de manzgalituri de mai mare frumusetea. "Deci esti necasatorita, da?" si bifeaza "necasatorita". "Sunt divortata!"... Stupoare. Cu ochii intreaba, ca sa fie sigura "Tu?" - "Nu, mama" imi venea sa-i raspund. Mazgaleste ce a bifat, bifeaza iar si trece mai departe.

"Dar nu ai copii, nu?" si in timpul asta bifeaza "Fara copii". Ma intreaba ce facultate am terminat, ii spun, noteaza si continua sa bifeze pe masura ce ma anunta ca "master n-ai facut, doctorat nu" si, fara macar sa mai spuna ceva, bifeaza cu de la sine putere "de stat" la tipul facultatii. Inainte sa mai zic ceva, trece la urmatoare problema.

"Ai avut resedinta, inainte, in alta localitate?" Ii raspund afirmativ, noteaza fosta resedinta si sare la cu totul altceva. Vad, din unghiul in care stateam, ca erau mai multe intrebari referitoare la vechea si noua resedinta. "Nu ma intrebati si de ce m-am mutat aici?" - era singura intrebare pe care o vedeam mai clar. Cauta si ea printre intrebarile sarite, o gaseste si, ma intreaba intr-o doara: "Pai, de ce te-ai mutat?" Noteaza ce ii spun si sare iar peste restul intrebarilor, ca de pilda cea despre anul in care m-am mutat.

Ajunge la locul de munca, noteaza functia si numele firmei, ignora complet intrebarile referitoare la obiectul de activitate al companiei, daca este in afara localitatii, cate ore petrec efectuandu-mi munca si, cu o mare satisfactie ca a ajuns la final (trecusera doar 3 minute de cand intrase in casa), ma intreaba "Ai dificultati?". Clipesc nedumerita. "La schimbat becuri sau la ce sa am dificultati"? "Nu, adica daca ai dificultati de vedere, de deplasare, dar n-ai, ca vad ca esti bine". Si cu asta a bifat multumita pe foaie ultima casuta si mi-a intins formularul sa-l semnez. Primul impuls a fost sa nu semnez ceva atat de prost facut, dupa care mi-am dat seama ca aceleasi femei au facut in acelasi stil zeci, poate sute de alte formulare.

Intr-o statistica, unul in plus sau in minus este neconcludent. Insa in aceeasi statistica, mii sau zeci de mii de formulare completate in dorul lelii pot sa dea peste cap acuratetea datelor. Nu cred ca am dat eu peste singurii recenzori plictisiti din tara. Ca ei sunt altii si in capitala, si in alte orase mari si in orasele mici si in zonele rurale. Ca se numeste lipsa de interes, ca se numeste instructaj prost, totul se reduce la acelasi lucru: bani (de la buget, adica din buzunarul nostru) aruncati pe fereastra si date gresite de referinta pentru institutii. 

Nici nu stiu la ce ne-am fi putut astepta dupa toata situatia absolut jenanta cu "Da CNP-ul, nu da CNP-ul, da CNP-ul", de parca reprezentantii Institutului National de Statistica ar fi stat cu o margareta in mana, smulgand relaxati cate o petala, dupa ce si-au dat seama ca pot inlocui "Ma iubeste, nu ma iubeste" cu orice alt text.