Acasa | Calatorii | Printre tigrii din Chiang Mai

​FOTOGALERIE

Printre tigrii din Chiang Mai

 SHARE  

Adaugat in 30 aprilie 2013

Printre tigrii din Chiang Mai

Oana Marasescu la Tiger Kingdom. Foto: arhiva personala

Se uita la mine in trecere cu niste ochi mari si plictisiti, prin gratiile custii, iar eu ma uit inapoi cu multa curiozitate si nehotarare.

In urmatorul moment, atentia ei se muta catre ingrijitor, care ii da instructiuni sa stea frumos langa doi turisti. Iar vuietul din jurul meu revine incet in centrul atentiei mele, si ma uit imprejur incercand sa inteleg pe indelete la ce se asteapta hoardele de turisti ce ma inconjoara de la experienta asta.

Pe potecile dintre numeroasele custi de tigri de la Tiger Kingdom, in districtul Mae Rim, Thailanda, se gasesc astazi o multime de turisti de tot felul: cupluri tinere, familii cu copii de toate varstele, si calatori singuratici ca mine. Cu totii cautam ceva astazi, aici, inconjurati de habitaturile frumos amenajate pentru tigri crescuti in captivitate. 

.

Fie ca este o oprire grabita care face parte dintr-un itinerariu de calatorie foarte incarcat, sau ca este unul din motivele pentru care te-ai oprit in zona Chiang Mai (si Mae Rim), o vizita la un sanctuar de tigri unde poti intra in cusca alaturi de ei este o experienta inedita. Si la orice te-ai astepta, sigur te va surprinde in retrospectiva.

Aflat la 30 de minute (si 18 kilometri) departare de centrul orasului Chiang Mai, Tiger Kingdom este mai mult o atractie turistica decat un sanctuar in adevaratul sens al cuvantului. Deschis pentru public in anul 2008, contine in ziua de astazi tigri in mare parte din subspecia de tigru indochinez, de toate marimile si varstele. Si nu este singurul loc de acest fel in Thailanda, sau in Asia. Intrebarea ce urmeaza este cum decizi in care loc sa te duci si in care sa nu.

In stadiul de planificare a calatoriei mele in Thailanda, am descoperit cu mare dezamagire ca aceasta ramura a industriei turistice (mai exact, si in lipsa unui termen mai complex, turismul zoologic) contribuie in mare parte la abuzul animalelor, mai ales in tarile unde etica legata de tratamentul animalelor nu este reglementata de legi. Am citit numeroase articole si testimoniale legate de drogarea tigrilor pentru a fi mai docili in jurul turistilor, sau tinuti in conditii deplorabile, de multe ori legati cu lanturi.

Dorinta mea era sa aleg un loc unde aceste scenarii sa fie cat se poate de putin posibile. Auzisem totusi de Tiger Kingdom de la o prietena care fusese acolo intr-una din calatoriile ei prin Thailanda. Avantajul unei atractii turistice bine cunoscute este ca un numar mare de turisti cere un anumit nivel de efort fata de mediul de viata si tratarea acestor frumoase animale.

Habitatele amenajate pentru tigri aici sunt mari si nu sunt aglomerate; nu se folosesc lanturi sau orice alta forma de constrangere fizica. In mare masura, si in comparatie cu multe alte atractii turistice similare, Tiger Kingdom ofera in prezent un tratament etic fata de animalele tinute in captivitate.

Insa astazi nu sunt foarte convinsa de acest fapt. Poate ca, desi m-am asigurat cat am putut ca voi vizita un loc unde nu voi simti in primul rand mila fata de un animal atat de impunator, vazandu-l tinut in spatele unor gratii trezeste o anumita empatie in mine. Astfel, dupa o plimbare prin jurul proprietatii, ma asez pe o banca si incep sa caut semne ca nu ar trebui sa fiu aici, sustinand o industrie care se bazeaza pe abuz. Poate, intr-un fel, imi si fac curaj sa intru de buna voie intr-o cusca cu un animal salbatic.

Pe poteca unde ma aflu, atmosfera e ca intr-un bazar. Oameni la coada, fiecare incercand sa vada unde sunt pe lista din fata fiecarui tarc, altii intrand sau iesind, observand, discutand cu personalul, facand poze. Inauntru, grupuri de cate doi sau trei oameni se apropie timid de tigri si fac poze.

Caut semne de agresiune din partea animalelor, in acelasi timp admirand pasul gratios dar feroce cu care se plimba pe teritoriul lor. Desi dau impresia ca sunt usor plictisiti, raspund cu rapiditate si usurinta la instructiunile personalului. Imi intorc privirile catre ingrijitorii care interactioneaza cu ei si ghideaza turistii inauntrul custii. Par calmi si veseli, siguri pe ei, si concentrati pe comportamentul felinelor.

Atentia imi este neasteptat atrasa de unul dintre masculii adulti, foarte mare si aproape dolofan, care a devenit mai jucaus in prezenta unor turisti. Este greu sa nu simti cel putin un gram de frica in fata unui animal atat de agil si imens cand face miscari bruste. In schimb, ingrijitorul de langa el ii distrage atentia cu o pana legata de un bat (precum cele pentru pisicile de casa) si il indeamna spre o „jucarie” pe masura lui: o bucata zdravana de lemn legata cu o sfoara de susul custii.

Bucuros ca are cu ce sa se joace, tigrisorul nostru sare si trage de bucata de lemn pana sfoara cedeaza si se aseaza multumit sa roada „prada”. Astfel observ pentru prima oara ca tigrii sunt atenti doar la un singur lucru: la personalul ce lucreaza aici. Si imi devine clar si de ce: ei sunt singurii oameni cu care au voie sa se joace; cei care i-au crescut de mici, le inteleg comportamentul, si care stiu sa interactioneze cu un animal de marimea lor.

Peste larma din jurul meu imi aud numarul strigat de catre ingrijitorul tarcului de tigri adulti. Ma ridic, si incerc sa identific emotia care trece prin mine; oare este frica sau curiozitate? Poate amandoua. Sigura pe mine, ma apropii de prima poarta, unde fac cunostinta cu fotograful care ma va insoti inauntru. Langa el este unul din ingrijitori, zambaret si voios.

Imi recapituleaza regulile legate de interactiunea cu animalele, ma invita inauntru, si ma intreaba din ce tara sunt. Ii raspund ca din Canada, pentru ca mi se pare complicat si lipsit de necesitate sa explic ca sunt romanca, cetatean canadian, care locuieste in Japonia. Cum intram in cusca imi raspunde: „Ah, ce bine, le place sa manance canadieni” si, razand, inhib dorinta de a raspunde „Ce bine ca sunt romanca, atunci” si de a ma stramba rautacios la el.

In spatele gratiilor simt ca imi pierd locul de uz curent in lantul trofic, si devin o vietate mica si timida in fata unor bestii sigure pe sine, care se plimba de ici pe colo cu mandrie, in semn ca eu sunt cea care a intrat in teritoriul lor. Alti turisti care sunt deja inauntru fac poze cu un mascul tanar si vioi, cu aceeasi incertitudine pe care o simt si eu.

.

.

.

Ne apropiem de o tigroaica puternica, daca putin plictisita, care leneveste la soare. Ridica ochii la mine si tranteste capul la loc, lipsita de orice interes fata de prezenta mea. Ingrijitorul glumet ma asigura ca am ajuns exact dupa ce a mancat un alt turist, asa ca e obosita. Ma asez langa ea si pun mana pe ea, asteptandu-ma sa fie pufoasa ca o pisica. In schimb dau de un par gros si umed, si ma bucur cel putin ca nu miroase a caine ud.

Si acesta este momentul in care asteptarile mele se intalnesc cu realitatea, si incep sa percep dezamagirile. Fotograful imi spune sa ma uit aici si acolo, face poze din stanga si din dreapta, si dintr-odata parca ma simt ca un fotomodel ce pozeaza pentru coperta unei reviste, numai ca intr-un stil mai degraba stangaci decat senzational. Trec cu un gand sarcastic peste asta si, pe masura ce imi plimb mana prin blana felinei de langa mine, ma simt mai in largul meu.

Pare foarte relaxata, asa ca ii urmez exemplul si ma intind langa ea, cu capul pe posteriorul ei. Ca raspuns, ea inalta capul lenes, uitandu-se la mine cu doi ochi agili, si infasoara coada peste mine. „Trebuie sa ii fi cazut greu la stomac turistul,” ii spun glumetului. El rade si taraste o bucata mare de lemn catre perna mea felina, care tresare bucuroasa si incepe sa roada la noua jucarie.

.

Glumetul ma indeamna sa merg mai departe, si astfel ne plimbam de la un animal la altul (printre care si masculul jucaus pe care il observasem din afara), facand poze, intr-un stil usor grabit. In tarcul puilor ma joc cu un „pisoi” de sapte luni, plin de energie, si lenevesc cu capul pe niste pui adormiti la umbra.

.

.

.

Si totusi, in drum spre iesire incerc sa inteleg de ce simt o mica dezamagire fata de experienta de azi. Doar m-am jucat cu tigrii! Oare la ce ma asteptam cand am intrat in cusca azi, ce am cautat si simt ca nu am gasit, in ciuda unei experiente atat de unice? Nu a fost pentru pozele frumoase si impresionante; si nici pentru a face un lucru indraznet, sa imi inving vreo frica. 

.

Poate am incercat sa simt o apropiere sufleteasca fata de un animal salbatic, un semn ca undeva suntem toti legati cu aceeasi sfoara invizibila si avem acel ceva in comun care ne permite sa traim in armonie. Din nefericire, nu simt ca am atins acest scop din plin. Plimbarea grabita printre tigri, cu un glumet care nu mi-a spus prea multe despre animalele cu care am stat si am facut poze, nu este exact ce mi-am dorit. 

.

In schimb, am avut si momente in care am simtit acea apropiere la care m-am referit. Dintre aceste momente cel mai onest si amuzant a fost probabil interactia cu unul din masculii adulti ce, dupa ce m-a ignorat un pic, s-a intins cu burta in sus, in semn ca imi porunceste (evident) sa il scarpin, precum facea pisica mea in copilarie. Iar cand am indraznit sa ma opresc din scarpinat, a protestat impingandu-ma cu laba din spate usor, si s-a rasucit nemultumit.

In retrospectiva, pot sa trag doar urmatoarele concluzii: as repeta experienta aceasta din nou, si chiar de cateva ori; imi doresc un tigru al meu, cu care sa lenevesc la soare in weekenduri; cand nu vor sa te vaneze sau sa te manace, tigrii sunt de la inceput pana la sfarsit feline stereotipice, cu comportamente ca cele ale pisicilor din casa. Singura diferenta o face marimea lor, care ma impiedica sa mi-i imaginez agatati de perdeaua de la geam, sau alergandu-se nebuneste prin casa.

.

Si, cum sunt alergica la pisici intr-un mod teribil, mi-am petrecut urmatoarele doua zile cu sinusurile infundate si plina de medicamente de alergie. Intr-un fel sau altul, tigrii m-au invins. Poate ca nu m-au mancat, dar si-au avut razbunarea. Subtil si plin de stil. Well played, sirs, well played...

Nota redactiei: Scrie-ne pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro jurnalul tau de calatorie. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam.



Autor: Oana Marasescu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
turism zoologictigrithailandaoana marasescucaptivitatefeline mariatractie turisticasanctuar CITESTE MAI MULTE DESPRE

13559 citiri

47 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.