Smart Woman

Ei, bine, soarta a facut ca in cazul meu sa fie invers. Ramane de vazut daca, intr-un final, voi ceda sau voi pleca. 

Abia iesisem de pe bancile facultatii si eram proaspat divortata atunci cand l-am cunoscut pe V. El este cel care mi-a vindecat inima ranita si mi-a redat increderea in mine. Insa mi-a cerut in schimb libertatea pe care abia o obtinusem si abia incepusem sa o apreciez. I-am cerut timp cat sa-mi fac masteratul. Nici macar nu voiam sa fac acel masterat, dar aveam nevoie sa obtin timp cat sa-l cunosc, sa-mi dau seama ce vreau.

Mi-a acordat perioada de doi ani si, la sfarsitul ei, intrebarea a venit din nou. Intre timp il cunoscusem: era cel mai uimitor barbat din lume (din punctul meu de vedere, desigur). Si stiam ce vreau: o viata fara casatorie. La ce te ajuta o casnicie la fel de subtire ca foaia de hartie pe care sta imprimat, cu litere de-o schioapa "Certificat de casatorie"?

Am vazut in jurul meu casniciile cazand una dupa alta, ca piesele de domino. Uneori a fost de vina sotia, alteori sotul, uneori soacra, alteori un coleg ori o vecina. Dar cele mai cumplite situatii sunt cele in care nu exista nicio vina, iar, prin urmare, nu exista o despartire. Pur si simplu relatia intra in coma intr-o buna zi, iar oamenii nici nu baga de seama. Isi continua viata impreuna in virtutea inertiei.

Am nevoie de asa ceva? Nu. Vreau ca atunci cand relatia s-a incheiat, sa ne luam adio si atat. Nu am nevoie de resuscitari fortate, nu vreau sa ne continuam viata precum doi zombi, mergand umar la umar cu mainile intinse in fata si ochii incetosati. Nu am nevoie de ore intregi de plimbat acte pe la autoritati ca sa-mi dea voie sa ma despart de omul cu care am convenit sa nu mai traiesc.

Iar daca vom avea norocul sa ramanem impreuna pana la final, asta va fi datorita noua, a compromisurilor pe care le-am facut si a bucuriilor pe care ni le-am adus, in niciun caz nu va fi meritul vreunui act. Insa, ca sa trecem la urmatoarea etapa din viata noastra, unul dintre noi trebuie sa faca un mare compromis: eu sa accept sa ma marit cu el sau el sa ma accepte alaturi de el fara verigheta pe deget.

Dupa alti doi ani de cand asteapta un raspuns, simt ca momentul alegerii se apropie. Eu sunt satula si obosita de presiuni, el este la capatul rabdarii de atatea eschive. Unul dintre noi va ceda, sau fiecare o va lua pe drumul sau.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.