Acasa | Articolul tau | România care nu-i a lor

România care nu-i a lor

 SHARE  

Adaugat in 5 februarie 2015

România care nu-i a lor

Romania, tara mea. Foto: Ramona Strugariu

Astăzi am avut la școala băiețelului meu o activitate despre care vreau să vă povestesc. Nu pentru că ar fi fost deosebită de altele, nu pentru că a ieșit mai bine decât numeroasele activități pe care le fac părinții împreună cu copiii lor la școală, nu pentru că al meu e mai moțat. Doar pentru că am plecat de acolo cu certitudinea că, pentru prima oară, poate, m-am simțit părinte român și acasă, într-o altă țară, așa cum nu am crezut că mi s-ar putea întâmpla.

Am făcut, împreună cu băiețelul meu, în cadrul temei multiculturalismului și a implicațiilor pe care le are acesta în viața noastră de zi cu zi, o prezentare a României, prin ochii lui și prin prisma elementelor pe care eu le consider reprezentative pentru țara mea. Pregătirile au fost lungi și m-am gândit în fel și chip, cu multe săptămâni înainte, ce aș putea spune și arăta care să nu pară stereotip, care să nu fie naționalist și exagerat, care să nu povestească precum că noi suntem cei mai cei și că nu mai există alții ca noi pe pământ sau, dimpotrivă, că avem toate motivele să ne plângem de milă. M-am gândit cum să povestesc lucruri firești și mi-era mintea goală, descărcată de simboluri, obosită de căutare, cu dor de casă și un sentiment de înstrăinare pe care nu l-am resimțit atât de acut de multă vreme.

Apoi, cu două seri înainte de eveniment, am început să-mi pregătesc materialele pentru prezentare cumva mecanic, am ales lucruri clasice, despre care s-a vorbit atât și au fost așa de mult răsucite încât punându-le laolaltă mi-a crescut teama că nu vor transmite nimic. În dimineața cu pricina am călcat pe ușa școlii, în întârziere, cu copilul de mână și o sacoșă plină de plăcinte care abia se răciseră, cu sentimentul că cel mai înțelept ar fi să amânăm sau să anulăm, pentru că nu știu cum și despre ce să vorbesc. Am intrat în clasă, moment în care băiețelul meu s-a desprins de mâna mea și s-a așezat printre colegii lui, zâmbind. M-a lăsat acolo. Singură. În fața multor mogâldețe ciufulite care mă priveau lung, cu cea mai sinceră curiozitate pe care am întâlnit-o. În neobișnuit de multă liniște.

Am scos cu mâinile tremurând zdravăn harta României și am dat să o așez într-un cui. Am scăpat-o pe jos, am mutat-o în alt loc, de unde să se vadă mai bine. Mă gândeam că, în cazul în care vor începe să râdă, se mai relaxează un pic atmosfera și putem dialoga. Nimic. Era liniște. Apoi mi-a trecut prin cap că, de fapt, n-are sens să vorbesc doar eu. Să fac afirmații. Să spun lucruri care au mai fost spuse de mii de ori. Mai bine întreb. 


    •    Din ce țară vine David, știe cineva?
    •    Din Româniaaaaa! mi s-a răspuns în cor.
    •    Și ce știți voi despre România? – am îndrăznit, mai departe.
    •    Că e frumoooaasă, mi-au răspuns. 

.

Pe urmă o fetiță a ridicat mâna timid și mi-a povestit că a fost în România cu mămica ei, la mare și a găsit pe plajă scoici mari, în care se auzeau valurile. Alți copii au vorbit despre marea din Franța, sau din Spania, despre locuri care au rămas în sufletele lor atât cât să-și amintească de ele cu drag. Atât cât să știe că sunt locuri frumoase, care merită povestite și răsfoite precum paginile unei cărți. David s-a ridicat în picioare și a spus că el e născut în Belgia, dar merge în România, țara lui, pentru că o iubește din toată inima, pentru că acolo sunt bunicii lui, care au în livadă mere precum cele din basme, pentru că acolo s-au născut mami și tati – am pus magneții frumos colorați pe locurile unde am crescut, unde am învățat primele cuvinte în românește, acolo unde am mers la școală, acolo unde am iubit, unde am muncit, unde am câștigat moral, profesional, sufletește, în și cu toată ființa, mai mult decât oriunde altundeva. David a povestit că el iubește România pentru că știe că ea are munți care ascund comori (din aur și argint, precum cele ale piraților), o mare care se numește Neagră pentru că e ciudată și că ea s-ar putea să aibă rechini, dar nu e foarte sigur și mai are o deltă în care se ascund păsări rare, uneori pești, poate că animale precum ursul – în caz că el nu locuiește în munți.

.

Apoi le-am arătat pe hartă. Am pus pe mese acuarele, stegulețe din hârtie și am colorat cu roșu, galben și albastru drapelul României. Am povestit despre motivele populare și le-am arătat pe rochia mea desene și simboluri care se regăsesc în broderii, le-am spus despre poveștile românești, despre cum se alungă de la prunci duhurile rele, despre cum adormeau ei pe vremuri, legănați în copăițe de lemn. Au ascultat copii cântând și i-au privit jucându-se, au văzut care cu fân, munții, marea și delta, au fost fascinați de călușari, au dansat Ciuleandra, au învârtit hora. Au bătut din picior și s-au rotit pe loc precum ficiorii care cântau Asta fată joacă bine. Au colorat costumul popular așa cum și-au dorit ei, ca pe un curcubeu. Am jucat împreună Batista parfumată.

Le-am prins la încheietură brățări tricolore și au ridicat mâinile sus, către soare, un soare cum nu a mai fost pe aceste meleaguri în ultima mie de ani. Au învățat să spună te iubesc în limba română. Ne-am despărțit cu o îmbrățișare mare, cu zâmbet larg și jumătate de falcă ascunzând învârtita cu dovleac și mere, cu promisiunea că am să mă întorc să le mai povestesc.

Nu despre stereotipuri. Nu despre false simboluri. Nu despre fațade. Despre România copilului meu, așa cum o vede și o iubește el. Despre România cu toate ale ei care nu pot fi răstălmăcite, întoarse din rostul cosmosului în care se orânduiesc. Despre țara pe care mi-o știu eu aproape, aceea care m-a crescut.

Despre România pe care toți cei care se laudă în gura mare că o iubesc, prăbușind-o, nu o vor putea atinge sau murdări, niciodată. Pentru că nu e a lor.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Ramona Strugariu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

15186 citiri

29 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.