Acasa | Articolul tau | Romania (ne)bunului simt

Romania (ne)bunului simt

 SHARE  

Adaugat in 25 ianuarie 2012

Romania (ne)bunului simt

Bucuresti, capitala europeana. Foto: Agerpres

Ma pregatesc sa ies la cumparaturi si dau iar cu ochii de geamurile de la bucatarie, abia spalate de soacra-mea. A ajuns sa le spele aproape saptamanal. In mod constant, cineva arunca ceva de sus.

Arunca laturi, resturi menajere, arunca orice. Ca si cum ghena de la bloc nu ar exista, ca si cand inca am trai in evul mediu. Mitocania ne-a cam intrat in sistem si nu avem de gand sa ne lepadam prea curand de ea si de apucaturile sale. Nu de putine ori era sa primesc, direct in cap, pungi pline cu coji de rosii, cartofi sau ceapa. Sau castraveti, depinde care le e meniul vasnicilor cetateni vecini lipsiti de cele mai elementare scrupule si complet dezbracati de orice urma de caracter.

Din perspectiva ecologistului de conjunctura, am putea gandi ca resturile menajere pot fi biodegradabile, dar un astfel de proces e de durata si nu ar trebui sa se desfasoare in jurul blocului, in zonele urbane si intens populate, unde se mai joaca si multi copii. Deocamdata sa invatam sa ne rezumam macar la a folosi pubelele special amenajate pentru colectarea diferentiata a materialelor reciclabile precum sticla, plasticul sau cartonul, care, oricum, pentru bucuresteni fac inca parte din zona SF a curateniei urbane.

Ca sa revin, ies in strada, ajung in bulevardul aglomerat gemand sub greutatea coplesitoare a numarului de masini si claxoanele lor, ce sufoca perpetuu traficul, si cea a umbrelei permeabile ce acopera doar aparent indiferenta oamenilor ingandurati, preocupati si foarte grabiti. Ma opresc la un bancomat si ma pregatesc sa scot cardul din portofel. Nu apuc sa duc operatiunea pana la capat, ca si ma ia prin surprindere un val de cutii de lapte – pline! – aterizand vertiginos de la un balcon! Speriata, ma trag instinctiv deoparte ca sa ma feresc, si il sfatuiesc si pe taticul cu copilasul in brate aflat in apropiere sa ma urmeze.

Dupa ce ma mai dezmeticesc nitel si imi revin cat de cat din soc, ma indrept spre supermarket. Aici, dau peste alta dovada ca nu ne intereseaza decat propria achizitie de moment si nimic mai mult. Bunul simt, daca exista, nu ne-a insotit si la cumparaturi. A ramas acasa, asta in cel mai fericit caz.

O "doamna" (din pacate, apelativul vizeaza doar sexul feminin al acelei persoane, nicidecum nu poate fi vorba de vreo forma de adresare politicoasa, asa cum ar fi fost de preferat) isi etaleaza produsele la casa, iar cosul il uita (lasa?!) in urma. Ii amintesc, pe un ton decent, ca ar trebui sa il lase la iesire, ca sa poata fi disponibil si pentru viitorii cumparatori. Reactia femeii ma stupefiaza, de fapt, lipsa unei reactii, oricare ar fi fost ea. Imi arunca, in schimb, o privire piezisa, reluandu-si nonsalanta indesatul in traista fara sa spuna vreun cuvant, fara sa imi dea vreo replica.

Sincer, ma asteptam sa se revolte, sa ma ponegreasca, sa ma scuipe. Ei bine, nu. Pur si simplu ma ingnora. In valtoarea grabei cu care imi postam si eu produsele pe banda de la casa, cu care ma ocupam si de asezatul lor in sacosa si scosul banilor din buzunar, tot nu puteam sa nu ma gandesc, trista si intrigata deopotriva, la ce s-a ajuns, la ce am ajuns...

Am ajuns sa ignoram tot si pe oricine. Mai nou, indiferenta pare sa ia locul temperamentului coleric tipic romanesc, "inobilat" de spiritul de galceava vesnic alert si neostoit. Tupeul nu cred ca l-am pierdut, doar ca acum e iarna si probabil hiberneaza pe undeva. Cu siguranta abia asteapta sa vina primavara si sa isi arate iarasi coltii, reintrandu-si din nou in drepturi.

Pe ce lume traim, Doamne? Nu mai asa mai putem vietui, ferindu-ne unii de altii, aruncandu-ne in cap unii altora deseuri, cutii de lapte, ghivece sau sloganuri electorale, care mai de care mai pline de ocara si injurii la adresa semenilor nostri, mai mult sau mai putin implicati politic? Protestul din Piata Universitatii s-a transformat si el, cu fiecare zi, intr-o razmerita. Alegem sa vandalizam, sa lovim, sa spargem capete, sa furam in loc sa fim uniti, sa protestam pasnic, cantand si strigand sloganuri decente, transmitand mesaje mobilizatoare cu substanta si scop precis, pe care sa le poata vedea si auzi pasnic cei responsabili de nemultumirile exprimate si  cei care au ales sa nu fie prezenti din varii motive?

Totul s-a transformat in violenta pura si atac la persoana. Simtul civic ni s-a alterat si anchilozat, acutinzandu-ni-se, in schimb, instinctele primitive si distructive.

La vot nu se mai duce nimeni, si de ce sa nu recunoastem, nu prea mai ai nici cu cine vota, asa ca, pe undeva, ii inteleg si pe cei care aleg aceasta forma de protest si de pasivitate. Acum sunt la moda bata si piatra. Sau mai la indemana. Dreptatea se face si ea cu pumnul. Dialogul a ramas o optiune prea indepartata, care nici nu mai inspira incredere.

George Orwell spunea ca masele au libertate de gândire pentru că masele nu gândesc. Ii dau doar partial dreptate, pentru ca atunci, dupa revolutie, masele se comportau in strada cu totul altfel. Bine, e adevarat ca miza era atunci alta, oamenii erau uniti, iar Piata Universitatii, zona libera de neo-comunism, kilometrul zero al Capitalei, devenise un simbol al libertatii pure si nedisimulate, un loc de pelerinaj aproape sacru, in care inaltam rugi comune si puternice catre Dumnezeu. Piata se umplea usor cu mii de golans sans frontieres adunati in asteptarea iminenta a Majestatii Sale Regele Mihai, ce nu avea sa mai ajunga insa niciodata in mijlocul nostru, expediat inapoi de Putere cu acelasi avion cu care venise, in tara care il gazduise atata amar de vreme si care il tinuse fara voie atat de departe de patria sa.

Cand o sa incetam sa ne mai dorim sa moara capra vecinului? Tot nu a murit inca? Nu ne mai putem opri din a fi, la nesfarsit, egoisti si rai, acerb preocupati de alimentarea constanta a propriului eu vesnic avid de aceeasi seva indoielnica si de inevitabilul delirium tremens?

Daca nu acum atunci cand? Daca nu noi, atunci cine? Cam asta strigam noi, PE ATUNCI, in Piata.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: NistePalavre
 


 SHARE :  Trimite pe mail
blocvecinigunoibun simtnesimtirerespectrevolutieprotestesloganurimaserege CITESTE MAI MULTE DESPRE

6574 citiri

40 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.