Acasa | Articolul tau | Românio, ce-ţi mai place prostia!

Românio, ce-ţi mai place prostia!

 SHARE  

Adaugat in 14 iunie 2013

Românio, ce-ţi mai place prostia!

Romania si prostia. Foto: caia.ro

În România, oameni mai discriminaţi ca deştepţii nu există. Ne purtăm execrabil cu toţi cei puţin sau mai mult altfel, dar cu inteligenţa în exces avem o problemă specială.

Cu cât eşti mai deştept, cu atât gradul tău de posibilitate de a te integra în societate scade. Cu cât îţi merge mintea mai bine, eşti mai competent la serviciu, străluceşti într-un anumit domeniu (indiferent că eşti mecanic sau astrofizician), ai un talent baban, ţinteşti spre performanţă, cu atât semenii tăi (unii şi de care depinzi) te vor trata mai mult ca pe-o ciumă şi mai puţin ca pe-un om.

Bunăoară acum câteva zile, avocatul lui Gigi Becali a depus la instanţă o cerere plină de greşeli, în care se ruga pentru eliberarea clientului său. Gigi, o fi el cum o fi, dar bani are. Şi-un avocat bun (ori măcar unul care ştie să pună cratime) poate plăti. Dar nu, chiar atunci când e vorba de pielea lui, Gigi, ca mulţi români bravi, angajează un agramat. Cu el se simte confortabil, lui îi poate da ordine bizare, în faţa lui poate străluci. Ce contează că e apărat prost? Ce contează că avocaţi sclipitori s-ar fi abonat cu drag la un proces ca cel al lui Becali? Gigi dă banul, Gigi face puşcăria.

Acum câţiva ani, Gândul a avut o iniţiativă admirabilă. A publicat poveşti despre olimpicii României. Nişte copii de vis, şansa şi mândria noastră. Pe naiba. Citeam înlemnită comentariile, 90% erau: “degeaba e deştept, ca e de fapt un şoarece de bibliotecă şi în afară de chimie n-o să fie în stare de nimic.”

De ce mama focului să nu fie în stare? Să facă mici, să danseze Macarena? Ce mama mă-sii le lipsea? Asta când nu veneau cetăţeni care înjurau de-a dreptul subiecţii articolelor şi se arătau nemulţumiţi: “ce ne tot scoateţi ochii cu olimpicii ăştia?” Chiar, cum au îndrăznit?

Îmi aduc aminte cu tandreţe de un inspector şcolar care mi-a sugerat după ce m-am calificat la internaţionala de filosofie să ajut un alt elev din lot în timpul probei. I-am zis că nu se poate asta, din multe motive evidente. Mi-a trântit-o franc în faţă: “Degeaba te duce capul, dacă nu eşti om.” Deci deşteptul, performantul, ăla care-şi vede de treabă în direcţia lui, dacă nu-i colaborativ cu metehnele celorlalţi e mai puţin om.

Ceea ce mă duce la ministrul culturii care explica sus şi tare că Ioan Holender, responsabil cu succesul Festivalului Enescu, e un tip cu care nu se poate lucra. La Opera din Viena au colaborat cu el până n-au mai putut, dar în ţărişoara noastră dacă vii cu standarde înalte se cheamă că nu eşti om de echipă. Ori de gaşcă, mă rog. Degeaba e Holender cel mai bun, asta e aşa, o chestie peste care treci cu vederea, că na, e imposibil.

Am recrutat la un moment dat nişte oameni pentru o instituţie românească. Unul dintre ei era sclipitor (şi-n CV şi-n realitate) şi pe el mi-a fost cel mai greu să-l plasez. Discuţiile erau: “de ce un tip ca el ar lucra cu noi?” (adică ştim că nu prea suntem grozavi, dar ne păstrăm media de IQ scăzută), “ce interese ascunse ar avea?”, “crezi că o să vrea să facă ce îi dăm de făcut?”.

Răspunsurile erau evidente: ar lucra că vrea o leafă şi îl interesează jobul, n-are interese ascunse, deştepţii nu sunt un fel de Mr. Evil din cine ştie ce film de acţiune şi da, o să facă, deştepţii nu sunt o specie de bolnavi psihic care zic că vor să tricoteze şi după aia se răzgândesc şi încep brusc să croşeteze.

Când am votat ultima oară am jurat să nu mai aleg dobitoci. Caut pe listă până găsesc unul cu un IQ normal, mi se rupe de partid, un om cu care aş putea bea o bere şi purta o conversaţie fără să fac spume. Culmea, aceşti candidaţi existau pe liste, numai că nu-i votează nimeni. Pentru că la noi se votează pe principiul “e de-al nostru, e băiat bun, e comic, e om de treabă, e simpatic, a apărut la Măruţă şi a făcut pomană”.

Nimic nu ne sperie mai tare la TV şi nimic nu ni se pare mai penibil, decât un tip care foloseşte cuvinte mai multe decât cele din fondul de bază al limbii române.

Sunt domenii, alea la care stăm cel mai prost, în care am legiferat deja împiedicarea accesului deştepţilor la slujbe. Medicii români cu studii în Vest şi cu rezidenţiat acolo nu se pot angaja în România. E drept, ei nu ştiu să trateze pacientul ca pe-o vită, să tolereze spitale murdare, să ia şpăgi şi altele de-astea necesare practicării meseriei în România.

Dar, mai presus de toate, fac o concurenţă neloială colegilor lor: sunt mai bine pregătiţi şi prin urmare, o sursă de stres permanentă, aşa, ca o piatră în pantof. E omeneşte şi româneşte posibil să te bucuri că un om s-a îmbogăţit, are copii frumoşi, se duce în vacanţe exotice, dar nu e posibil să te bucuri că e mai deştept ca tine.

Dar trierea ălora deştepţi şi la locul lor se face încă din fragedă pruncie. Dacă plodul e excepţional la desen, mama, tata, o mătuşă, o învăţătoare, cineva din lumea adulţilor îl va îndepărta de acel loc în care el ar putea deveni excepţional: “Ce-o să mănânce cu desenul? Mai bine să îl pui să înveţe engleză.”

Chiar dacă micuţul calculează în cap înmulţiri cu sute, cineva amabil va spune că nu e normal, că poate trebuie pus să citească mai multe poveşti. E o spaimă cumplită de performanţă şi manifestările ei.

Sor-mea mijlocie ştia să deseneze ca nimeni alta. Cai, porumbei, peisaje, icoane, ce vrei şi ce nu vrei. Eu şi cu aia mică mâzgâleam în mod infect pe o foaie şi ne duceam cu prostiile alea la şcoală. Noi două luam numai 10 la desen. Ea, câte un 8, hai un 9, pus cu scârbă de profesor. Era campanie de descurajare pe faţă, cu o răutate pe care nici nu ştii cum poţi să o sancţionezi. Acelaşi lucru îl păţea la muzică: eu eram solistă, ea nu era nici în cor. Eu acum scriu postul ăsta pe blog, ea se pregăteşte de nu-ş ce mare concurs de operă din Italia.

Sigur, aş putea face o carte de 400 de pagini cu exemple, mai ales că în şapte ani de firmă şi paişpe de televiziune, în România, am fost suficient de deşteaptă să mă prind că din când e mai precaut să fii mai prost. O treabă care ţine de instinctul de supravieţuire. Şi nasol e că imbecilii o pun foarte des şi uşor de câte o conjuraţie, vreme în care deştepţii îşi văd de treaba lor.

Citeşte şi: 

.

Corespondenta speciala (turistica) de la Istanbul

.

Avioane, aeroporturi (6)

.

Amantii pasageri



Autor: caia.ro
 


 SHARE :  Trimite pe mail
concurentaromaniaprostieinteligentaiqcaia ro CITESTE MAI MULTE DESPRE

11596 citiri

123 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.