Acasa | Familie | Roz pentru fetițe și albastru pentru băieți. E doar în capul nostru sau chiar în ADN?

Roz pentru fetițe și albastru pentru băieți. E doar în capul nostru sau chiar în ADN?

 SHARE  

Adaugat in 25 septembrie 2015

Roz pentru fetițe și albastru pentru băieți. E doar în capul nostru sau chiar în ADN?

Stereotipuri de gen / Foto: Photoxpress.com

Sunt o persoana deschisă, tolerantă, dornică să experimentez, şi nu folosesc diferenţieri de gen. Nu am fost mereu aşa.

Prima oară când am văzut un bărbat în cămaşă roz, mi s-a părut cel puţin ciudat. Am crescut însă între timp şi am trecut peste aceste stereotipuri pe care am crezut eu că mi le-au insuflat cultura şi mediul în care am crescut, mai precis o familie tradiţional românească în care a domnit patriarhatul.

Când am devenit mamă, lupta cu stereotipurile a fost foarte vehementă

De la jucării la haine, culori şi activităţi, Vlad, primul meu copil a avut acces la orice, fără să i se spună ca este pentru fetiţe sau că băieţii nu plâng şi nu poartă roz, fetele sunt finuţe şi poartă numai fuste etc. Totuşi, băiatul meu a ales maşinile, de fapt orice se află pe roţi, ca primă şi, încă, aproape unică dragoste, de la maşini fizice, la reviste şi cărţi cu şi despre maşini. Alege inclusiv hainele cu imprimeuri cu maşini, acestea sunt amplasate convenabil pentru societatea noastră, pe culori de “băieţi”. Intrat în colectivitate şi-a păstrat preferinţele.

Apoi s-a născut fiica mea. A fost copilul albastru, crescut în multe haine moştenite de la fratele ei, astfel încât lumea o confunda deseori cu un băieţel. Magazinele cele pline de haine în 2 culori, roz şi albastru, mi-au adus în casă haine de “fetiţe”. Totuşi, varietatea de culori şi jucării la care a avut acces (haine de la frate, printre care tronau şi culori precum verde, roşu, portocaliu), alături de modelele feminine din familie avute în copilăria mică (de exemplu eu, mamă care lucrează de acasă, uneori în pijamale, şi foarte comodă la ieşirile în oraş) nu justifică ce s-a întâmplat.

Culoarea roz

Mara la nici un an, când abia începuse să meargă, îmi proba deja încălţămintea. Iar din mulţimea de pantofi de la uşă îi lua pe ai mei. Aceste gesturi nu au fost făcute şi de către fratele ei, care nu a avut nici măcar o atracţie către pantofii mei sau ai tatălui – dacă ar fi să ne gândim că ei identifică diferenţele de gen şi copiază modelul aferent (aşa cum spun psihologii).

Următoarea descoperire a fost culoarea roz, care a fost de îndată, şi încă este, cerută în mod obsesiv, apoi floricele, buline, fundiţe, volane.

Apoi a prins o jucărie cu mânere şi a amplasat-o elegant pe post de geantă – gest pe care nu l-a văzut la mine.

A început să îmi împrumute constant, continuu brăţările, pe care le pune uneori şi pe gleznă – recunosc şi mie îmi plac accesoriile de picior, dar ea nu a avut ocazia să vadă asta la mine, decât mai târziu.

Apoi a descoperit rochiţele. Şi de aici s-a rupt filmul pentru că purtăm în fiecare zi conversaţia legată de vremea de afară şi dacă avem sau nu “chiţă” [rochiţă] eventual “loz cu pine” [roz cu buline], până la nivelul la care îşi îmbrăţişează rochiile când le vede la uscat şi ar dormi cu ele în braţe.

Suntem responsabili pentru aceste stereotipuri pe care le injectăm copiilor zilnic?

La primul copil, am crezut că a fost parţial coincindenţă, parţial influenţa tatălui, ceea ce a justificat alegerea maşinilor şi a pasiunii către roţi şi motorizări. Eram atunci ferm convinsă că noi adulţii cumpărători de roz şi păpuşi, respectiv albastru şi maşini şi deci suntem responsabili pentru aceste stereotipuri pe care le injectăm copiilor zilnic în doză mai mare sau mai mică, alături de conspiraţia producătorilor de haine, jucării şi alte acareturi.

După experienţa cu cel de-al doilea copil, mi se demonstrează o teorie despre care tot aflu în ultima vreme, şi anume faptul că celulele noastre au memorie, din moşi strămoşi. Există studii care spun că genele noastre reflectă tot trecutul nostru, iar dacă stau bine să mă gândesc mama mea, de exemplu, a fost foarte cochetă în tinereţe, numai fuste, tocuri şi eleganţă.

Din nefericire, nu pot căuta foarte mult în trecut pentru a vedea ce le-am transmis copiilor, din acest punct de vedere, însă cu siguranţă eu am devenit deja mai tolerantă şi faţă de industria produselor pentru copii, şi faţă de părinţii care perpetuează aceste modele, întrucât îmi dau seama că nu este neapărat o conspiraţie mondială, ci poate fi o nevoie genetică.

Text de Lucia Radu-Simota

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

5213 citiri

26 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.