Acasa | Familie | Rugaminte pentru parinti...

Rugaminte pentru parinti...

 SHARE  

Adaugat in 13 martie 2017

Rugaminte pentru parinti...

Bunic. Foto: pixabay.com

Câţi dintre noi nu ne-am întrebat, în calitate de părinţi, dacă nu cumva ne răsfăţăm prea mult sau prea puţin copiii?

Sau până unde e cazul să mergem cu acest răsfăţ? Unde sunt limitele şi cine le stabileşte? Ce rol are răsfăţul în educaţia copiilor noştri? La ce se reduce el şi ce influenţă va avea asupra copilului?

Sunt întrebări care ne chinuie, ne derutează, dar mai ales la care nu avem de multe ori un răspuns precis. Şi în fond la ce e bun? Ce să facem cu un răspuns, fie el bun, dacă nu acţionăm ca atare?

Am fost un copil răsfăţat şi binecuvântat. Povestea mea e simplă şi fascinantă în acelaşi timp, pentru că e o poveste despre iubire, fără margini, fără restricţii, fără condiţii. E o iubire amestecată cu răsfăţ, cu dăruire, cu înţelepciune. E iubirea pe care mi-au dăruit-o necondiţionat bunicii mei, pe care o simt în suflet şi astăzi, când tocmai am împlinit 42 de ani, pe care o voi purta cu sfinţenie şi mâine şi în tot restul zilelor. Şi sunt convinsă că acum, când sunt mamă, am puterea să o dau mai departe, ca pe cel mai de preţ dar pe care l-am primit cu atât de frumosă nerăbdare.

Nu ştiu nici acum dacă e musai să ne vegheze anii copilăriei mama sau tata, ori amândoi, în varianta mai norocoasă, dar ştiu fără nici un strop de îndoială că cel mai important e cum şi cât ne poate iubi cel care ne este aproape în etapa în care, prin bunăvoinţa celui de Sus ne numim copii.

Am crescut într-un sat izolat, uitat de lume şi de toată civilizaţia sofisticată şi plicticoasă a metropolei. N-am prea purtat pantofi cu fundă sau rochii cu panglici, n-am avut pretenţii de copil de oraş, nici bani, nici jucării prea multe, n-am învăţat la trei ani limba engleză şi nici cunoştinţe de calculator. Aveam doar un televizor alb negru, care mergea, fireşte, când curentul nu era întrerupt de Ceauşescu. Şi mai aveam câmpul, pădurea, cetatea, gârla, uliţa şi lumina lumânării, care ne adunau laolaltă, indiferent de anotimp sau vârstă. Şi plâng şi astăzi pentru fiecare copil care nu le-a cunoscut şi care n-a trăit măcar o zi din această magie a satului şi oamenilor lui.

Uitându-mă peste cei 42 de ani care s-au scurs în grabă, nu-mi aduc aminte să fi fost cânva mai fericită decât în copilărie. Când mergeam cu bunicul meu la cules de viorele, iar el aduna mai multe buchete, le înşira pe o sfoară, apoi îmi făcea o salbă şi mi-o punea în jurul gâtului, întocmai ca pe o medalie, iar eu mă simţeam o învingătoare care cucerise pădurea cu toate minunăţiile ei. Când mă urca în podul casei ca să-mi arate unde ascunsese pistolul de pe vremea regelui, dar apoi, cotrobăind noi printre vechituri, s-a răzgândit brusc, s-a prefăcut că nu-l mai găseşte şi m-a dus să vedem puii de porumbei. Şi cum priveam noi puii abia ieşiţi la lumina zilei, m-a rugat cu cerul şi cu pământul să nu mai povestesc nimănui despre pistol ca să nu ne-aresteze securiştii lu' Ceauşescu. Şi până astăzi, n-am mai povestit. Şi mai ştiu că bunicul meu nu pleca nicăieri fără mine, fie că era vorba despre culesul pepenilor, al viilor sau despre cositul fânului la câmp. Eram cu el pretutindeni şi nimic nu mai conta.

Eram în siguranţă, puternică, eram buricul pământului.Şi tot el, mi-a pus într-o zi sapa în mână şi m-a învăţat să muncesc pământul... şi tot el mi-a sters, pînă în vremea studenţiei, cu neînchipuită grijă şi dragoste încălţările pline de noroi din zilele mocirloase de toamnă târzie...şi tot el, m-a dus în fiecare început de an de mână la şcoală, şi simţeam cum mâinile noduroase, bătătorite de muncă şi de puşca mitralierei din al doilea război mondial îmi strângeau securizant mânuţa mea fragilă...şi mă ruga cu lacrimi în ochi să învăţ carte ca să ajung om mare în viaţă.

El a fost pentru mine, eroul şi universul meu, iar voi, dragi părinţi puteţi fi la fel pentru copiii voştri. Să nu vă fie teamă să îi iubiţi, pentru că aceeaşi teamă o vor avea şi ei când vor deveni părinţi. Să nu vă fie teamă să le vorbiţi întocmai ca unor adulţi, să le spuneţi secretele voastre, temerile, durerile, bucuriile, tristeţile, pentru a putea avea, la rândul lor, încredere în cei pe care-i vor iubi. Iubirea n-are reguli. Iubirea n-are doze de răsfăţ. E doar un har...ce nu se nu se dă la schimb...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Ana M.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

13136 citiri

8 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.