Smart Woman

Pai ce-am facut eu de sarbatori? Nimic frate, zau asa. Pe-acasa, cu famila. N-am fost la plaja prin Australia, nici macar in Elvetia la ski, si chiar nu am ajuns macar o fuga pana in Poiana.

Vai, ce pacat, pai ce-ai facut toata vacanta? Pai cam asa: am gatit o zi intreaga, am facut curat o zi intreaga si apoi am asteptat.

A venit soacra: salata are prea multa maioneza, si sarmalele sunt prea mici si copilul prea slab; mama: muncesti prea mult, da’ de ce nu ma bagi in seama, aaaa, si copilul, am uitat e mofturos si oare de ce nu vrea la mine. Tata: nu m-ai sunat (doar de 3 zile), ma lasi sa mor singur si bolnav (e racit). Toti: da' ce-ai facut asa multa mancare (ca nu am hranit decat vreo 8 guri + inca 3 pentru vreo saptamana). Ba e prea cald, ba e prea frig, nu scoate copilul afara ca raceste, dar cum tii copilul doar in casa, eu la varsta ta… samd.

Verisoara: da' nu face inca la olita? Nu se poate asa ceva, copilul trebuie invatat inca de la 6 luni (nu are copii). Si inca se trezeste noaptea? La varsta asta? Trebuie sa-l dezveti (cum am spus, nu are copii). Si parchetul e prea inchis si mobila prea pretentioasa – da' voi va permiteti etc.

Probabil ca toate cele de mai sus sunt de ajuns sa duca la depresie sau macar la cateva partide de nervi un om normal. Dar uite si varianta doi:

Am gatit o zi intreaga sarmale, racituri, salate, ciocolata de casa, tort, bors, macare rece, placinta cu branza, icre, si alte asemenea bunatati. Apoi am facut o zi curat, asa cum se face curat, atent, prin toata casa si prin toate ungherele – ca de sarbatori, si am primit colindatori cu sarmalele in cuptor imprastiind miros de Craciun si cu rufele pe masa de calcat, imprastiind miros de curat (nu odata, ci, asa cum am spus, in zile diferite). Am facut brad, am impachetat cadouri.

Au venit si socrii si parintii, puiul meu a fost fericit ca timp de o saptamana a fost mereu cineva sa se joace cu el, si sotul meu mi-a spus ca am facut cea mai buna mancare. Si chiar si soacra a remarcat ca muncesc prea mult. Si mi-am vazut si verisorii pe care nu ii vazusem de cateva luni, si m-am bucurat ca le-am luat un cadou de casa noua – ceva ce isi doreau – caci am avut complici. Si mosul a venit, chiar de mai multe ori pentru copiii cuminti, si au venit si colindatori. Si puiul meu a invatat prima poezie, desi nu face inca la olita, manca-l-ar mama de baiat destept si frumos.

Si mie mi-a iesit si tortul diplomat si ciocolata mai bune ca niciodata. Si-am reusit, in sfarsit, sa fac curat in sertarele acelea cu de toate (ma intreb daca va dura macar o luna).

Si dupa aproape 30 de ani m-am urcat din nou pe patine, si-am mers, si am plutit pe gheata, ca si cum trecuse doar o zi, si artificiile din centru au fost minunate. Cum au fost? Cat au durat? Pai au scos sunete de exclamatie puiului meu si au durat prea putin ca noi am fi vrut sa dureze pana poate si mama sa prinda una s-o aduca puiului in mana.

Pentru la anul? Ce planuri mi-am facut? Ce vreau sa schimb ? Nimic. Cel putin nu la cei din jur, ei sunt perfecti asa cum sunt, si fiecare poate decide pentru el ce trebuie sa schimbe. La mine? Nu conteaza, sunt sigura de altfel ca voi primi o groaza de sugestii...

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.