Acasa | Articolul tau | Scrisoare deschisă către domnii Radu Beligan, Tudor Gheorghe și Nicu Alifantis

Scrisoare deschisă către domnii Radu Beligan, Tudor Gheorghe și Nicu Alifantis

 SHARE  

Adaugat in 19 noiembrie 2014

Scrisoare deschisă către domnii Radu Beligan, Tudor Gheorghe și Nicu Alifantis

Tudor Gheorghe. Foto: Alexandra Voicu HotNews

M-am gândit multă vreme dacă să vă scriu. Dintr-un fel de sfială amestecată cu tristețe, sfială în pragul întâlnirii cu domniile voastre pe parcursul formării mele culturale, a admirației mele pentru frumos și tristețe că am fost pusă în situația să deturnez o parte din mine în care credeam și apoi m-am simțit ca și cum mi-ar fi amputat cineva o mână, un picior sau, mai degrabă, o halcă de suflet.

Prima dată când v-am văzut pe scenă, domnule Beligan, am avut sentimentul că tot ce știam eu despre teatru e numai o simplă convenție, o notă informativă, că, de fapt, nu aflasem nimic despre cum se întâlnesc viața și moartea, despre iubire, bădărani, intelectuali sau bufoni, că totul se întâmplă pe scenă și că lumea reală e doar un joc de culise, pe care am datoria să-l duc în mod conștiincios până la capăt, ca să mă pot, apoi, oricând întoarce în sală; că acolo se petrece, de fapt, înaintea ochilor mei, tot ce e cu adevărat important. Cu puțin timp înainte de a pleca din țară, ultima piesă de teatru pe care am văzut-o a fost aleasă anume ca să vă vad, ca să mă mai bucur o dată cu tot sufletul, ca să respir aerul din aceeași încăpere cu dumneavoastră. Am ieșit din clădirea teatrului cu lacrimi în ochi, gândindu-mă că, dacă atunci când mă voi întoarce nu vă mai găsesc tot acolo, ceva din mine va fi pornit în călătorie, în mod ireversibil, cu dumneavoastră. Când am aflat despre povestea tristă a denunțului lui Liviu Ciulei am strigat că e o infamie și că cei care mint și vă pun la zid trebuie să plătească, domnule Radu Beligan, pentru că dumneavoastră nu puteți, în nici un chip, fraterniza cu trădarea sau cu minciuna. De ce ați recidivat?

De dumneavoastră, domnule Tudor Gheorghe, îmi povestea mama, în șoaptă, când eram mică. Vă pomenea atunci când ne vorbea despre curaj, libertate de exprimare, generații de dizidenți din tată în fiu, sau, pur și simplu, despre frumusețe în muzică. Apoi, când am mai crescut, v-am cumpărat, de la primul până la ultimul, fiecare album. Le-am învățat pe de rost și le cântam cu prietenii în campusurile studențești, la greve, în nopțile lungi în care negociam cu rectoratele pentru condiții decente de cazare și studiu, sau cu porta-vocea în mână, pe statuia lui Ștefan cel Mare, la Iași. Și-apoi nu a existat nicio primăvară, niciuna, pe care să nu mi-o petrec deschizând larg fereastra, în fiecare zi, ca să pot să surprind exact clipa aceea în care înnebunesc toți salcâmii, ca să o putem împărți. Dumneavoastră cum de era s-o lăsați pe mâna unui iluzionist penibil? Primăvara nu e o farsă de circ politic. Nu e.

Dar cred că cel mai mult, cel mai mult și mai adânc mă uimește și mă doare că, pentru dumneavoastră, domnule Nicu Alifantis, Decembre nu înseamnă nimic. E numai un titlu de album lansat acum multă vreme. Eu când îl ascult, domnule Alifantis, îmi tremură mâinile și mi-e puțin teamă, mi se adună în gât lacrimile unei întregi generații care a strigat pentru libertate și care a ieșit din iarnă chiar la începuturile ei, în decembrie. Vă mai amintiți? Pentru că eu acolo mă gândesc, mereu, chiar dacă aveam doar 10 ani. Îmi aduc aminte tancurile, lumânările de pe caldarâm, pe mama, care aprinsese o candelă pitită-ntr-un colț și pe tata, cum se încălța ca să plece iar în stradă, să vadă ce se întâmplă.

Mai târziu am învățat să iubesc blajin și să las Copoul în urmă de mână cu un băiat care îmi fredona despre cum se acoperă o inimă cu niște frunze, ca să-i țină de cald până o mătură ploile, în luna lui marte. Am mai învățat să ascult și să tac, să-mi pese de cuvinte și de rostul lor, precum lui Nichita, mai ales când acestea sunt rostite în mod public, ca un mesaj de mobilizare, ca un îndemn, ca o credință.

Acum, însă, nu vreau să continui să tac. Nu arăt cu degetul acuzator, pentru că democrația presupune libertatea opțiunii individuale, dar atunci când mesajul e menit să ajungă la noi, cei care v-am iubit fără prea multe îndoieli, vrem răspunsuri menite să ne facă să înțelegem. Vreau să-mi spuneți de ce, nu totul se preia fără întrebări, vreau argumente. Vreau să aud cum vorbiți cu talent și cu dragoste despre furt, aroganță, batjocură și impostură.

Ne-ați văzut duminică? Am fost demni de Piața Universității, de Piața Romană? Eu, când am ajuns acasă, la miezul nopții, era aproape liniște, domnule Alifantis. Iar băiețelul meu s-a trezit puțin, să mă întrebe dacă m-am întors și să mă roage să-i cânt Moșul Iene. Atunci m-am hotărât să vă scriu, până la urmă.

Cum a fost, domnule Alifantis, mozaicul nostru (golanii alesului dumneavoastră) împletit între aici și acasă? Vreau să-mi răspundeți, trebuie să știu cine e fiecare dintre noi, până la urmă, pentru că acum, în sfârșit, vă pot răspunde și eu: oamenii sunt mai frumoși decât ploaia.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Ramona S.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

51162 citiri

124 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.