Smart Woman

Am condus 400 de km in ultimele zile, suficient timp cat sa calculez din toate directiile; sa pun in balanta si bune si rele, sa plang si rad, sa ma bucur si sa ma intristez.

Am inteles ca dragostea e acolo unde o sinti, nu unde se spune ca ai putea-o gasi; am inteles ca acasa este acolo unde te simti linistit, increzator si nu acolo unde scrie in buletin; am inteles ca uneori e mai bine sa nu ai asteptari, caci e mai usor sa treci peste deceptii; am inteles ca prieteniile adevarate sunt acelea care nu se bazeaza pe schimburi de sentimente, ci pe sentimente nerostite, dar intelese; am inteles ca Mos Craciun exista, daca ni-l dorim in casele noastre.

Am inteles ca niciun drum nu e suficient de lung sau greu, daca la capatul lui cineva te asteapta; am inteles ca durerile sunt mai usor de depasit, cand ai cu cine le impartasi; am inteles ca orice rana poate fi reinviata, chiar daca ai crezut ca e vindecata de multa vreme si ca putem fi vulnerabili in orice moment; am inteles ca desi imi place competitia, sunt subiecte de viata pe care inca le consider "tabu"; am inteles ca iubirea ca si ura nu se vindeca si nici nu se inlocuiesc una pe cealalta;

Am inteles ca daca sunt zile in care zambim pentru ca ne consideram iubiti, sunt si zile in care zambim pentru a le arata celor din jur ca ii iubim; am inteles ca uneori Craciunul poate scoate ce e mai curat, dar si ce e mai necurat in mine. Am inteles ca am cinci ani de cand fug de mine, de viata mea, in speranta ca "undeva" voi gasi ceea ce caut. Insa la fel de bine am inteles ca acel "undeva" nu exista, pentru ca eu nu vreau sa existe.

Mai am inca 400 de km de condus in urmatoarele zile si as vrea ca bilantul, la sfarsit de an, sa iasa bun; nu satisfacator, ci bun. Nu mai vreau sa fug si nu mai vreau sa caut in oameni lucruri pe care numai eu le pot scoate la iveala.

Vreau sa ma conving ca pot; si sa incetez sa mai fug. Vreau sa incetez sa ma mai biciuiesc atata si sa ma invinovatesc pentru vine pe care nu trebuie sa mi le atribui; vreau sa incetez sa mai practic bunavointa si sa accept cuvinte, lucruri care nu-mi fac bine; vreau sa incetez sa practic legea tolerantei vis-a-vis de oamenii care traiesc doar pentru ei, dar, chipurile, pentru toata lumea.

Nu stiu daca bilantul lui 2011 are sanse sa iasa pe plus in felul asta, insa macar am fost sincera cu mine. Tot e un pas inainte. Si poate un plus.