Smart Woman

Probabil ca mi-am pierdut romantismul, sau poate ca nu l-am avut niciodata, daca nu stiu sa celebrez ziua asta in vreun fel; sau poate ca pun pret pe altceva, poate ca sunt alte lucruri/sarbatori care ma emotioneaza si ma fac sa zambesc sau sa rostesc cuvinte nerostite. Vad insa ca am inceput sa iubim din ce in ce mai putin, am inceput sa pretuim alte lucruri si sa valorizam mai putin iubirea, in sensul acela frumos pe care insusi cuvantul il are. De parca sunt doi oameni care pot defini iubirea in acelasi fel, nu? Fiecare simte si traieste dupa propriile-i intelesuri pe care tocmai acest misterioasa boala i le induce.

Insa traim o singura data, asa ca e intr-un fel firesc si perfect legal sa ne manifestam sentimentele, indiferent ca o facem in vazul lumii sau doar in intimitate.

Ma gandesc insa la bunicii nostri, cei pe care azi ii vedem la televizor nimiciti de soarta, incat singurul sentiment pe care poti sa-l traiesti este neputinta, ma intreb daca ei erau la fel de deschisi la Dragobete, insemna oare pentru ei la fel de mult cat inseamna pentru noi sarbatoarea aceasta? Oare nu e prea comerciala si prea mediatizata acum? Oare nu se iubea si la 1800-1900 sau chiar ne imaginam ca absolut toate casniciile erau "aranjate"?

Se iubea, credeti-ma ca se iubea. Strabunicul meu a indraznit sa iubeasca nebuneste o femeie pentru care a fost in stare sa-si lase casa si un copil de cativa anisori, pentru ca simtise ca-si cunoscuse iubirea. Se iubea si se divorta si atunci! Sunt povesti de dragoste care te pun cu botul pe labe numai cat stai si te gandesti de ce sunt oamenii in stare atunci cand se indragostesc.

Si apoi parintii nostri... oare ei cum si-au gasit dragostea: cand se duceau la liceu la seral, sau cand ieseau la un film, sau la o inghetata, la serviciu sau poate chiar cand mergeau la petrecerile acelea campenesti carora astazi le ducem dorul?! Fiecare isi sarbatorea iubirea si cred ca stiau si puteau sa-si ofere dovezi fara sa fie neaparata nevoie de un Valentin. Mai cred ca fiecare poveste are insemnatatea ei si sustin ca dragostea fara dovezi se pierde.

Ma bucur nespus cand in preajma zilei de 8 Martie tata se agita ce sa-i cumpere mamei, desi probabil se va rezuma la o floare. Si cred ca asta e afectiune; cred ca e grija, cred ca e respect. Cred ca e un alt fel de iubire, caci si iubirea asta se transforma in timp, sufera tot felul de schimbari mai mult sau mai putin vizibile. Cred ca putem iubi cu tot sufletul si fara sa cumparam bomboane si iepurasi, cum cred, in aceeasi masura ca putem oferi un sarut celor pe care ii iubim, in mod simbolic de ziua "iubirii".

Si mai stiu ca atat cat ma intriga ziua asta, in aceeasi masura in care probabil si pe multi altii din cauza tuturor linguselilor si dragalaseniilor mai mult sau mai putin mediatizate, trebuie sa incercam sa ne dam timp cat sa spunem "te iubesc". Pana la urma, e oare vreun alt cadou mai frumos si mai bine primit de Sf. Valentin?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.