Smart Woman

-  Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Lucrez la o companie de imobiliare destul de bine cotat pe piata (INCA). In ultimii ani a scazut numarul de oameni din birou iar sarcinile ramase in aer s-au impartit intre cei privileghiati prin faptul ca inca mai aveau un loc de munca. Rand pe rand numarul de angajati s-a injumatatit, munca s-a dublat pentru cei ramasi iar sefii (firma are la baza un parteneriat de doi oameni) s-au felicitat reciproc, bucurosi de tactica aplicata. Au vazut ei ca se poate sa dea mai putini bani pentru acelasi rezultat.

Recunosc ca si noi am fost fraieri. Cu frica in san, am acceptat mai intai o sarcina in plus, apoi doua si tot asa. Orice, numai sa nu lasam impresia ca suntem lenesi sau ca nu tinem la job-ul pe care il avem. Au venit si turele de weekend, pe echipe, odata la trei saptamani. Fiecare schimbare a fost anuntata "prietenos": stiti cum e in criza, tre' sa facem asta ca sa fie bine, dar e pe termen scurt etc. Mai conteaza ca presa a anuntat de ceva vreme ca s-a incheiat criza?

Intr-un final, in urma cu patru luni, am cerut cu totii renegocierea salariului, principala conditie fiind plata turelor de weekend. Am fost incurajati de doua vesti. In primul rand, compania a fost listata in presa drept o poveste de succes, fiind un exemplu de firma care a reusit sa se extinda si sa obtina profit in ciuda problemelor economice ale pietei imobiliare. Cea de a doua veste a fost ca unul dintre sefi urma sa isi deschida un restaurant, iar concluzia logica a fost ca are bani, daca investeste.

Cerintele noastre au fost respinse rand pe rand sub motivul ca "e greu cu banii", "nu este de unde", "noi am vrea, dar nu se poate". Am plecat cu coada intre picioare din biroul sefului. Asta a fost ultima picatura. De atunci imi caut de lucru.

Stai ca n-am terminat. Cea mai mare magarie nu este nici macar asta. Si-a deschis sefu' restaurantul si ne-a invitat pe toti din firma la petrecerea de deschidere. Ne-a servit cu cate o bautaura si ne-a invitat sa mancam ceva. Atmosfera placuta, totul ok, asta pana la final, cand ne-a adus nota.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul Fata in fata cu angajatorul: "Astia sunt banii si sa nu te astepti sa creasca prea curand, ca nu sunt sanse"