Acasa | Articolul tau | Şi oamenii se schimbă, nu-i aşa?

Şi oamenii se schimbă, nu-i aşa?

 SHARE  

Adaugat in 23 ianuarie 2012

Şi oamenii se schimbă, nu-i aşa?

Viaţa poate fi şi altfel. Foto: Photoxpress

În urmă cu ceva timp, aş fi răspuns cu un mare „nu”. Nu vorbesc aici de întâmplările nefericite care schimbă viaţa unui om în mod iremediabil, ci de acele schimbări totale care vin neanunţat, neaşteptat, dar pe care, odată ce realizezi că se întâmplă, le primeşti cu toată inima. Malcolm Gladwell le numea „tipping points”. Eu le spun „mici minuni mari”.

Sunt schimbări care nu îţi bat la uşă, nu te sună şi nu te strigă să îşi anunţe sosirea, dar nici nu vin peste noapte, asemenea epifaniilor. Sunt nişte jocuri uriaşe de puzzle pe care nu le poţi defini, a căror imagine completă nu o ştii şi care se construiesc aparent de la sine; simţi pur şi simplu cum se aranjează piesele care vor reproduce imaginea finală, fără nicio greşeală, şi cum ţi se permite să arunci un ochi în culise, din când în când, ca să vezi că jocul merge mai departe. Asta dacă ochii îţi sunt larg deschişi.

Aş fi spus că aşa ceva nu este pentru mine, că se poate întâmpla oricui, mai puţin mie. Ca aproape orice în viaţă. Perfecţionistă convinsă sau ceea ce englezii numesc, foarte inspirat, "control freak".  Micro-management exagerat, din credinţa fermă că nimeni nu putea face ceva mai bine decât mine. Ore prelungite de muncă, ore scăzute de trăit. Relaţie permanentă cu căsuţa poştală, relaţie inexistentă cu oamenii (cei care au rămas) din viaţa mea. Program fix după zilele lungi: televizor, televizor, televizor şi apoi somn. Pentru atât aveam energie. Cât timp am pierdut aşa… mi-e greu să îmi aduc aminte, pentru că nu-l mai pot recupera şi nu face nimănui niciun bine.

N-aş putea spune exact când, ce şi de ce s-a întâmplat; frumuseţea experienţei stă poate tocmai în această imposibilitate de a-i stabili exact coordonatele. Anul trecut a fost o astfel de schimbare pentru mine. A venit încet, a pândit orice spaţiu care semăna cât de cât cu o deschidere, s-a târât pe sub uşile vieţii mele şi, până la urmă, a reuşit să ajungă şi la mine. Puţin slăbită de atâta efort, dar încă foarte hotărâtă şi cu bagajul plin. Mi-a adus, în primul rând, alţi ochi. Şi ce frumos am văzut cu ei! Am văzut că viaţa poate fi şi altfel, că perfecţionistul este mai întâi un om nefericit pentru că îşi doreşte mereu ce nu are, iar dacă, prin absurd, ajunge acolo unde îşi doreşte, nu mai are încotro să meargă. Şi asta e trist.

Mi-a mai adus puterea să îmi depăşesc temerile; pe unele le ştiam, pe altele le-am descoperit şi am avut o serie de experienţe despre care n-aş fi zis niciodată că pot fi ale mele. Şi mi-a mai adus ceva foarte important: deschiderea să ştiu să primesc ce mi se dă. Mi s-au dat oameni frumoşi, absolut superbi, pe care îi ştiam şi nu îi ştiam în acelaşi timp; mi s-au dat ocazii să merg să întâlnesc alţi oameni frumoşi; mi s-au dat locuri pe care le uitasem sau pe care nu le văzusem niciodată… şi mi s-a dat timpul meu cu mine.

Pe de altă parte, nu pot nega faptul că tocmai acest perfecţionism m-a ajutat să ajung acolo unde sunt acum, să trec printr-o serie de experienţe profesionale pe care nu le-aş fi avut dacă nu mi-aş fi dorit mereu mai mult, să am acces la locuri şi întâmplări la care alţii doar visează, să cunosc oameni deosebiţi pe care în alt context cu siguranţă nu i-aş fi întâlnit sau să  învăţ ce ştiu acum, ca profesionist şi, mai ales, ca om. Nicidecum, n-aş putea face asta. N-ar fi corect faţă de mine, faţă de ei, faţă de viaţă şi faţă de cel de sus. Dar (da, există  un dar), e bine de ştiut când ar fi bine să te opreşti. Nu pentru că nu ai reuşit să faci ceva sau pentru că "trebuie" să ajungi undeva până la un anumit moment sau pentru că ai reuşit tot ce ţi-ai propus, ci pentru că viaţa trebuie primită şi savurată.

N-am fost niciodată adepta sloganurilor de genul "carpe diem", în principal pentru că mi se păreau clişee, un trend, un automatism repetat la nesfârşit de oricine şi oricând, pierzându-şi undeva pe drum înţelesul – nu cel raţional, ci acel înţeles pe care îl simţi în stomac. Dar anul trecut am început să mă schimb. Mi-am dat seama singură că sunt două cuvinte care nu au fost puse unul lângă celălalt degeaba. Ar fi frumos să putem cunoaşte viitorul, să ştim care este planul pentru noi, de unde am plecat şi unde vom ajunge. Totul ar fi, dintr-o dată, foarte uşor. Pe de altă parte, n-ar mai rămâne bucuria surprizei, a descoperirii următorului lucru frumos pe care ni-l rezervă viaţa. Şi acum văd că nu ştim decât ceea ce este acum şi ar fi bine să ne bucurăm de asta cu intensitatea cu care un copil primeşte jucăria mult râvnită.

Asta mi s-a întâmplat mie – şi n-aş fi crezut. Şi oamenii se schimbă, nu-i aşa?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Alina
 


 SHARE :  Trimite pe mail
viataslujbacarieraprogramperfectionismschimbarecarpe diemexperientaapreciereoamenilocuri CITESTE MAI MULTE DESPRE

7370 citiri

26 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.