Smart Woman

Poate traducerea nu e prea insipirata, asa ca o sa sa incerc sa explic ceea ce am inteles eu din aceasta expresie: capacitatea de a te adapta la dinamica grupului,  de a-ti pune interesele personle uneori la un nivel mai jos decit pe cele ale grupului.

Pentru adulti asta s-ar traduce in a fi teamplayer, a duce intotdeauna discutii constructive pe plan obiectiv si a nu le duce pe plan personal, a sti sa treci peste conflicte si a nu purta ranchiuna. Cum ar veni sa te comporti politically correct. Daca nu posezi aceste calitati ca adult, poti sa ai mari probleme la slujba mergind pina la a ramine fara ea, indiferent cit de bine pregatit profesional esti.

Pentru copii, criteriile sint mai simple: sa fie linistit in clasa, sa se joace linistit cu ceilalti copii, sa nu faca traznai de genul urcatului prin copaci, sa cedeze primul in conflicte ca sa nu le amplifice, sa nu fie - pe cit posibil - altfel decit ceilalti copii si sa nu creeze situatii neobisnuite care strica omogenitatea grupului.

In momentul in care un copil e altfel decit ceilalti, fie ca e mai inteligent sau mai neastimparat, ori invers (mai incet la minte si introvertit) si necesita din partea grupului un efort special, atunci devine o problema pentru seful grupului, adica profesorul si pentru membrii lui, adica ceilalti copii.

Profesorul incearca sa-l controleze pe copil iar daca nu reuseste se poate intimpla sa-l trimita la o scoala speciala, mai ales in cazul in care copilul e galagios si neastimparat si deranjeaza lectiile. Cred ca va dati seama ca acest caz se aplica mai ales baietilor, care, printre altele, sint foarte repede diagnosticati ca hiperactivi si pusi sub medicatie sau trimisi la alte scoli.

Cind esti in Roma trebuie sa traiesti ca romanii, asa ca incercam si noi adultii impreuna cu copiii sa ne comportam in conformitate cu aceste uzante. E interesant de observat si analizat insa daca nemtii insisi aplica intre ei aceste principii si mai ales daca  sint politically correct cu cei care sint altfel decit ei, adica strainii. 

Asa ca voi prezenta un studiu de caz. Cazul e al meu personal, care s-a gasit in situatia de a participa la organizarea festivitatii de sfirsit de an al copiilor si mai ales din pozitia ingrata de sef de clasa. Eu nu mi-am dorit deloc aceasta pozitie, dar nimeni n-a vrut sa fie si dupa ce s-a rugat profesoara de noi vreo 5 minute iar eu eram in prima banca, fata in fata cu ea, m-am oferit ca sa pun capat situatiei penibile.

Stiam de la inceput ca voi intra in vizorul multor mame, care sint cele mai multe dintre ele hausfrau, adica nu lucreaza sau numai part time si carora nu le poti intra usor in voie, iar in conditiile in care eu lucrez full time, ma regasesc net in dezavantaj. Am organizat prima data o intilnire cu parintii, in care s-au strins idei, de la jocuri pina la ideea de a scrie un nou text pentru o melodie, pe care sa o cinte copiii.

Am remarcat inca de pe atunci ca sint vreo doua mame care sint deosebit de active si m-am intrebat atunci de ce nu au candidat la pozitia de sef de clasa. S-a constituit si un mail pentru toata clasa, pentru a comunica mai usor. Mai tirziu, am gasit din intimplare un text pentru o melodie care s-ar fi potrivit in situatia noastra, l-am mai modificat pe aici pe acolo si l-am trimis clasei sa aflu parerea lor. Niciun raspuns.

Un alt mail cu niste poezii de multumire pentru profesoara gasite pe net a urmat mai tirziu, nici aici vreun feedback. Fiind intr-un fel obligata la actiune de pozitia de sef de clasa, mi-am zis sa ramin constructiva si sa vorbesc cu profesorul de muzica, sa vad daca are disponibilitatea de a repeta cu copiii melodia aleasa. 

Profesorul a fost foarte cooperativ, i-au placut melodia si textul, copiii au inceput sa exerseze. Mai tirziu insa a fost totul stopat de o mama careia i s-a parut grea melodia. Cel tirziu acum mi-am zis ca nu ma mai implic deloc, pentru ca oricum tot ce fac se pare ca nu e corect. M-am tinut deoparte o perioada, urmarind numai de departe celelalte pregatiri, in care se pare ca domnea o armonie deplina.

Intr-un final, mi-am zis sa mai incerc o data varianta cu poeziile care, de fapt, nici macar nu a fost discutata si respinsa in cadrul grupului. De data asta am primit un raspuns de la o singura persoana, sa nu ma supar, programul a fost facut si nu mai are loc nicio modificare. As fi vrut sa-i raspund ca as vrea sa aud si parerea celorlalti, dar n-am vrut sa pornesc un blitzkrieg si am cedat.

Concluzia mea e ca aceasta "soziale Kompentenz" se aplica probabil intre ei, dar cu strainii mai putin.

Uneori am impresia ca se mira si sint iritati ca si noi, strainii, ne aflam pe aceeasi pozitie sociala si materiala cu ei. Sotului meu i s-a spus la slujba de multe ori de catre colegi: "Dar tu cistigi bine!", la care el raspunde glumind ca sotia lui cistiga mai bine decit el. 

I-am atras atentia sotului meu ca, de fapt, fraza completa pe care o gindesc este: "Tu cistigi bine pentru un strain!", dar se opresc la timp, pentru ca vor sa demonstreze "soziale Kompetenz".

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.