Acasa | Articolul tau | Visacioasa

Visacioasa

 SHARE  

Adaugat in 12 iulie 2013

Visacioasa

Visacioasa. Foto: Photoxpress

In avion recapitulez iarasi motivele care m-au facut sa plec din tara: lipsa de seriozitate si disciplina a conationalilor mei, murdaria de pe strazi, cartierele de blocuri sinistre...

... Prostul gust afisat la tot pasul, violenta de limbaj, indiferenta, vandalismul exercitat cu furie asupra bunului public sau personal, vulgaritatea ca modus vivendi.

Se serveste pranzul in avion. Mirosul mi se pare dezgustator. Stiu ca saptamani intregi nu voi mai putea manca nimic strain. Totul va avea gust de carton. Toate moleculele care compun mancarea  vor fi respinse de organismul meu. Celulele mele tanjesc de pe acum dupa telemea alba, legume si fructe strambe si parfumate, carne frageda, impanata cu grasime, mirodenii simple cu miros ametitor...

Imi spun ca trebuie sa ma controlez. Am ajuns sa traiesc in locul pe care l-am visat toata viata, in cea mai civilizata tara din lume. Am reusit dupa ani de zile de incercari nereusite. Asa ca s-o las naibii de mancare. E doar "crapelnita", cum spune tata. Simt o durere scurta si ascutita in piept.

Peste cateva ore cobor din avion. Am ajuns pe alta planeta. Toata lumea aici e calma, nu vorbeste tare, nu gesticuleaza. Toti par a avea certitudini. Nimeni, in afara personalului de aeroport, nu zambeste. Daca intorci capul vezi ca zambetul li s-a sters intr-o clipa de pe fata. Revine din nou, perfect, cand ii intrebi ceva. Apoi dispare iar, complet.

Mi-aduc aminte de prietenul meu din copilarie care m-a invitat aseara la o bere de ramas bun. Abia ma abtin sa nu rad tare si acum cand mi-aduc aminte de-o patanie povestita de el. Se ratacise pe drumuri de munte cand vede in sfarsit pe carare pe cineva venind din directia opusa. Era un politist.

-Asta este drumul spre cabana, fiti amabil? intreaba amicul meu.
-Da' ce sunt eu ma, birou de informatii? raspunde omul legii si pleaca grabit.

Afara totul e perfect in tara mea de adoptie. Copacii taiati egal de-a lungul strazilor, iarba tunsa, nimic care sa  creasca la intamplare. Nu vezi tipenie pe strada. Toata lumea e la munca. Nu stiu cat timp imi va lua de data asta sa ma reobisnuesc cu pustitatea strazilor.

Voi iesi seri intregi pe trotuarele inguste la plimbare si voi astepta sa vad oameni care se plimba fara rost si se uita curiosi unul la altul sau vorbesc tare la telefon, femei ridicol de elegante pe tocuri inalte, copii galagiosi, batrani tristi.Voi pribegi ca un animal ratacit. Apoi imi va trece. Trebuie sa-mi treaca si sa uit cat mai repede. Nu mai exista cale de intoarcere. Doar daca...

De obicei la cateva saptamani dupa intoarcerile mele de acasa  incep sa construiesc iluzia. Imi spun mereu ca nu am ajuns ca prietena mea din Canada care si-a tapitat o camera cu fotografii din Bucuresti, bea singura vin romanesc, se imbata si numara zilele care i-au mai ramas pana la pensie cand vrea sa vanda tot si sa-si cumpere o casa la tara in Romania.

Nu am ajuns ca ea, am certat-o, i-am spus ca e ridicola si ca tot ce  ura cand a vrut cu orice pret sa plece din tara exista si acum, absolut la fel ca acum 20 de ani. Ea imi scrie sa-i trimit fotografii cu cartierele vechi din Bucuresti.

Nu, eu nu sunt ca ea. Eu doar caut ore intregi dovezi ca undeva in Romania exista un loc unde nimeni nu fura si nu minte, unde barbatii  nu-si bat copii si nevestele, unde vecinii nu-ti arunca gunoi in curte, unde oamenii nu injura ca la usa cortului iar autoritatile isi fac treaba pentru care sunt platite.

Acolo m-as duce, nu ca prietena mea peste douazeci de ani, ci maine, chiar maine as pleca din paradisul asta aseptic si m-as duce acolo, in locul acela modest, sat sau orasel, unde verile sunt fierbinti, iarba netunsa, natura salbatica, si mancare aceea pe care celulele mele mi-o cer tot timpul.

Visez la o mica livada sau o padurice in apropiere in care ursii sa fie cumsecade, visez sa fac conserve si sa stau la taclale cu vecinii cand se lasa seara, sa am o banca sub un nuc unde sa citesc si o biblioteca mare in casa. Visez  sa-l iau  acolo cu mine si pe barbatul meu cel bun, care munceste 12 ore pe zi ca sa-i imbogateasca pe unii pe care nu ii va cunoaste niciodata.

L-am facut si pe el sa viseze, ma intreaba in romana lui stricata: " Si o sa-mi faci mereu ciorban cu verisoare acolo?"

Nu, eu nu am innebunit ca prietena mea din Canada, eu ascult toate povestile despre spargerile din zone putin locuite, despre case devastate in lipsa proprietarilor, despre haite de tigani periculosi care practic au ocupat intreaga zona rurala, despre nunti si botezuri care degenereaza in razboaie dintre familii, despre zone virgine transformate in gropi de gunoi. Eu stiu ca visul meu este practic irealizabil in conditiile astea.

Dar continui sa sper ca cineva intr-o zi imi spune ca locul acela cuminte si modest exista, nu in lume, ci la mine in tara, unde batranii mei parinti inca mai traiesc si au nevoie de mine.

Am ajuns in locuinta mea occidentala, imi las jos bagajele si ma grabesc sa-i fac barbatului meu ceva bun de mancare cu ingrediente aduse de la mama. Stiu ca el imi va spune ca se simte iubire in mancarea pe care i-o gatesc.

Si stiu ca si bucatele mele, si povestile mele nemaiauzite, si grija mea obsesiva pentru ceilalti, si sentimentalismul meu incurabil si gura mea mare cand ma cert, toate sunt invatate acolo, unde ele sunt normale, acolo unde vreau eu de fapt sa ma intorc ca sa nu mai fiu atat de altfel.

- Ce ma mai inveti azi la lectia de romana? ma intreaba barbatul meu dupa cina.

Ce sa-l invat? I-am adus o momeala pentru peste de la un prieten pescar. Se numeste "prinzacioasa". Ii explic cat de complex este sufixul asta cand il adaugi cuvintelor, cum ele devin jucause si enervante in acelasi timp.

- Si-l poti pune le toate cuvintele?
- Aproape. Uite, poti sa numesti pe cineva ca mine "visacioasa".
- Si cum se traduce.
- Intraductibil.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Valeria T.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
emigrareemotiiregretecautareadaptarevisedor de taratara natalatara de adoptie CITESTE MAI MULTE DESPRE

18670 citiri

459 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.