Smart Woman

Autobuzul este un fel de fratele mai scund al autocarului din prima zi, asa ca nu da mari emotii. In schimb remarc ce nu remarcasem in prima zi. Pe stradutele inguste din sate suntem asa de aproape de balcoane incat daca intind mana pot sa iau rufele puse la uscat pe sarma.

Sa depasim momentul si sa ajungem la.... mitologie. 

Zeus, de meserie mai marele zeilor, calca in strachini mai mult decat oricare subaltern. La un moment dat, ghidusul s-a transformat in taur si a rapit-o pe Europa, fiica regelui Agenor, si a dus-o in Creta. Tata lu' Europa s-a amarat profund si a trimis pe fratiorii ei sa o caute, cu ordin sa nu se intoarca daca nu o gasesc pe netrebnica. Unul din ei, pe nume Thassos, a ajuns pe o insula care l-a incantat nespus si, cum nu se putea intoarce acasa la babac cu mana-n fund, fara sora-sa, a ales sa se stabileasca acolo.

Intr-o alta prezentare (mai elevata si mai documentata) apar descrierea si etimologia numelui pe cateva panouri info in muzeul pe care l-am vizitat si care mi-a placut mult.

Muzeul expune artefacte din secolele VII i.e.n - VII e.n. care schiteaza viata, institutiile, obiceiurile, credintele locuitorilor insulei de-a lungul secolelor. Vezi monede, vase, sculpturi, elemente arhitecturale, basoreliefuri, statuete, figurine din lut din diferite perioade. Au multe explicatii / informatii pentru fiecare obiect, scrise in greaca, franceza si engleza. Atmosfera este foarte calda, prietenoasa. Proiectia luminii pe exponate este foarte bina gandita, pune in valoare obiectul. M-au facut sa imi doresc sa ma intorc acolo.

Va las in continuare cu ... probabil pasiunea si regretul vietii mele. As putea sa incep facultatea de arhelogie, sa incerc sa imi realizez visul. Dar cred ca e bine in viata sa nu mi le indeplinesc pe toate - altfel la ce as mai visa???? Nu e neaparat lene sau lipsa de timp, dar probabil daca as sti prea multe despre, nu ar mai fi VIS, nu ar mai fi "Legendele Olimpului", zei, satiri si nimfe. Ar fi praf, pietre, ani, oase, oale, ulcele si margele :). Iar copilaria mea nu merita asta.

Iesim din muzeu incantati de cele vazute. Agora Antica se afla langa si ne face cu ochiul. Ii vazusem miniatura in muzeu, incercasem oarecum sa o memorez, dar la fata locului nu reusesc sa ma orientez asa ca ma rezum la a face poze. Ruinele Agorei au fost scoase la iveala intre anii 1948 - 1955. Un spatiu dreptunghiular, care pe trei laturi avea magazine si depozite iar pe cea de-a patra se aflau cladirile administrative si locase de cult. Era inima orasului, centrul comercial si cultural. Tot aici era sanctuarul lui Zeus si al lui Theagenes, marele atlet.

Ruinele sunt pe alocuri napadite de vegetatie, iarba este destul de inalta. Cararuile nu sunt bine conturate. Este foarte cald, iarba parca sfaraie si se aud insectele. Andi refuza la un moment dat sa treaca printr-un mini stufaris. Viteaza, il las in urma, sa ma astepte. Ajung intr-o mica poienita strajuita de copaci inalti. E umbra si e bine. Si doua bancute cam rupte. Frunzele de pe jos anunta ca toamna e aproape.

As mai sta, dar nu ma lasa inima sa-l las sa ma astepte asa mult. Imi e si foame. Dar foamea de cultura e mai mare asa ca merg mai departe. Ajung la o poarta si de acolo la o portiune ingradita unde inca se mai sapa in cautare de vestigii. Acolo ar fi templul zeitei Artemis, zeita vanatorii, sora lui Apollo.

La nici un metru sunt case. O doamna intinde rufe pe sarma la uscat. Cum o fi sa iti bata istoria la usa iar tu sa intinzi rufe? Cred ca bine, te simti spiritual avansat in muncile casnice. Poate acu' mii de ani acolo se purtau discutii aprinse despre arta.

Aici e capatul calatoriei mele prin Agora, ma duc sa astampar si foamea din stomac. Sus sus pe o colina flutura steagul Greciei. Frumos, dar cam sus.

Luam masa intr-un restaurant cochet din port, cu vedere la albastra Egee, la vapoare si pescarusi. Cum mai avem niste ruine in program il parasim, ghiftuiti si multumiti. Dorim sa nu ratam niciun bolovan iar timpul parca se contracta. Mai sunt de vazut Teatrul Antic, Acropolele, Templul Atenei si Templul zeului Pan.

Contrar obiceiului meu de a nu fi turistul ideal, acum eram chiar documentata. Insa nicaieri nu scria clar ca va trebui sa iei dealu-n piept si nu e bine pe caldura de la pranz si cu burta plina. Pe masura ce ne inaltam vedem steagul Greciei fluturand pe colina, acelasi pe care il vazusem mai devreme din Agora. Zic: "Vai ce sus e. Sa vezi ca ajungem la el. Nu creed, n-are cum. Nu scria nicaieri".

Pentru inceput admiram peste gard ruinele templului lui Dionis. Dionysos, zeul vinului - Bachus la romani. Un zeu vesel, iubitor de viata.

"Oamenii din antichitate, vazand puterea bauturii, s-au cam temut si au vrut sa o stavileasca. Baut cu cumpatare, vinul e bun, placut, intaritor. Unii artisti chiar socoteau ca vinul poate sa-i inspire in versuri, muzica sau dans. Dar cand ai intrecut masura, vinul devine ucigas. In el se afla ascunsa crima. Betivul este grosolan, nu mai are rusine si nu mai stie a chibzui. De-aici si multele aluzii, din legendele antice, cu privire la oamenii care innebunesc din pricina zeului Dionisos.

Dorind sa-i imblanzeasca firea acestei forte de temut, grecii i-au ridicat altare zeului care o intruchipa, si-l daltuiau frumos, tanar, cu trupul zvelt, infasurat in blana moale de pantera, stransa cam neglijent pe bust. Molatic, sprijinit de tirs, zeul avea pe fruntea alba cununa verde de vita, iedera si flori. In cinstea zeului acesta ciudat, puternic, aveau loc niste serbari - numite de elini orgii, si bachanale, de latini. Se faceau procesiuni, se inaltau imnuri - ditirambi - si se rosteau, in dialog, versuri vesele sau triste, cantandu-se legende de demult. Din ele se vor naste prearenumite tragedii, drame satirice si comedii, adica insusi teatrul grec". Citat din "Legendele Olimpului" - Alexandru Mitru

Mai mergem putin si vedem drumul pavat care duce la obiectivele  noastre. Pe langa ca e pavat, e sub forma de trepte, care urca urca.

Au fost cel putin 135 de trepte pana la Teatrul Antic, dar merita fiecare rasuflare si picatura de sudoare lasata in urma.  Amfiteatrul dateaza din secolul V i.e.n. si avea o capacitate de 2.000 – 3.000 de spectatori. In secolul I e.n. romanii l-au modificat folosindu-l pentru luptele dintre gladiatori. Incerc sa imi inchipui cum ar fi sa urmaresti un spectacol. In spatele scenei, pe post de cortina sa fie marea. Iar la nocturna felinar sa fie luna si stelele pe post de beculete economice. Parafrazand o celebra balada, soarele si luna le-au tinut cununa.

De la Teatrul Antic continuam urcarea pe o poteca nepavata de data asta pentru a ajunge la Acropola. Acropola reprezinta o parte fortificată a unei asezari, situată pe o colina. Termenul provine din grecescul akros ("ridicat") si polis ("oras") si inseamna "orasul de sus". Construita din ziduri groase de marmura cea din Limenas, adapostea sanctuarul zeului Apollo precum si trezoreria orasului. Este situata pe primul din cele trei dealuri care impreuna formeaza un platouas cam la 137 metri fata de nivelul marii. In vremurile noastre din vechea constructie s-au pastrat in picioare si la vedere cateva ziduri.

Stiti vorba lu’ Caragiale? "Vaz enorm si simt monstrous"? Uite-asa vad eu la un moment dat cateva trepte ce coboara intr-un coridor. Entuziasmata strig: "Andi, uite ce frumooo... AAAAAAAAAOLEU... Pamantul imi zboara de sub picioare. Cad pe o treapta si apoi pe urmatoarea. In ambele cazuri in fund. Legea gravitatiei e blanda si gingasa cand cantaresti cat un fulg, ceea ce nu e cazul meu. Zbang Zbang Bum Bum. Deschid ochii. Vad negru. E intunecos coridorul in care am ajuns. Bine, imi si cazusera ochelarii pe nas. Sa ma scuze antichitatea da’ ma doare rau buca stanga. Ma ridic ametita. Andi, galant, zice:

- Marmura alba mami, vezi? Nu te-ai murdarit pe fund.

Eh, marmura alba. Vai cum am cazut. S-au cutremurat Acropolele, am zguduit grecii pana la mosi, stramosi si zei. O fi crapat marmura aia? Saracii greci, se chinuie sa o pastreze si vin eu sa le zgudui vestigiile.

In spatele nostru doua doamne, cam neatente pe unde calca, sporovaiau in dulcele grai frantuzesc. Zguduitura imi trezise cunostintele de franceza / engleza. Ma trezesc zicandu-le pe doua limbi:

- Take care. Elles glissent.

- Aaaa, merci beaucoup.

(Vai de steaua voastra daca alunecati – zic in gand). Erau mai batranele amandoua, nu se tineau asa bine ca mine. Ma doare noada numai cand imi aduc aminte.

Continui drumul prevazatoare, tinandu-ma de sale si scrutand necrutator fiecare bolovan. Incep sa imi revin. Incepem sa urcam spre a doua colina, unde se afla sanctuarul Atenei, "ochi de azur", prima nascuta a lui Zeus. Se vad frumos Acopolele de acolo. Inca sunt in picioare. E bine. La fel de bine se vad orasul, marea si... steagul Greciei. Flutura destul de aproape de noi acum. Doar ca pe a treia colina.

Urcam iar. Pe al treilea deal se afla o pestera artificiala (gaura mai bine zis). Era dedicata zeului Pan cel cu trup ciudat, incopitat – jumatate om, jumatate tap, care canta la syrinx - stramos al naiului. Isi trage numele de la Syrinx, nimfa iubita de dansu' dar care nu ii impartasea sentimentele. Cand a incercat sa se apropie mai mult de ea aceasta s-a speriat si s-a transformat in trestie. Iar Pan a inceput sa isi cante durerea.

Ajungem sus langa steag, de baza caruia ma tin bine. Privelistea e ametitoare. Vedem scari ce coboara, am putea sa ne intoarcem pe acolo. Treptele, pe langa faptul ca sunt din marmura alba, alunecoasa, sunt si abrupte. Amandoi avem o mica problema cu inaltimile asa ca ne intoarcem pe unde am urcat.

Suntem obositi, transpirati si eu bine zguduita. Asteptam ultimul autobuz. Pe drum, in satul Potamia, vad indicatorul spre muzeul Vagi pe care nu il vizitasem.

- Sa il vedem si pe asta, ca tot e deschis.

- Eu zic ca e suficient ca am crapat marmura astora, vrei sa le distrugem si muzeele? La cum mirosim, pica sculpturile din soclu.

Realizez ca are dreptate.

Foto: 1-3.Acropole; 4. Templul lui Dionis; 5. Teatrul Antic; 6. Marea vazuta de pe a doua colina; 7. Steagul Greciei; 8-13. Agora; 14. Miniatura a Agorei; 15. Alexandru cel Mare; 16. Dionisios si o muza; 17. Nemesis, zeita razbunarii; 18. Afrodita pe delfin; 19. Hadrian.

Cititi si: Thassos ziua 1 Serpentinele din Bulgaria resimtite de la etajul unu al autocarului condus in stilul lui Vin Diesel

            Thassos ziua 2 Cand nu eram in apa, ascultam pe plaja dulcele grai romanesc. Parca eram la Costinesti in vremurile lui bune