Smart Woman

Si noptile femeii indragostite de o naluca au devenit complet albe. Emotiile, framantarile, grijile si gandurile de tot felul au navalit peste ea. Bucuria care ii luase somnul se stingea brusc in fata panicii cumplite ce o izbea asa cum valurile marii se lovesc de zagazuri in zilele cu furtuna.

Trecusera 22 de ani. Nu mai era o copila. Femeia din ea era nesigura in competitia cu timpul. Gandul la iubitul ei de peste mari si tari o facuse sa stea departe de cochetarii. Se privea acum nelinistita in oglinda si se intreba cat de schimbata o va gasi el. Desigur ca era schimbata, insa pasiunea ei ramasese intacta si cu pasiunea asta trebuia sa il intampine, caci ea o facea sclipitoare!

Reintalnirea pe aeroport a fost una fara cuvinte. Bratele li s-au inlantuit intr-o imbratisare aproape dureroasa in timp ce maxilarele inclestate erau pecetluite cu un zambet tamp. Privirile li se incrucisau intr-o foame de imagine pentru ca apoi ochii sa-si coboare iute lumina sub pleoapele care parca voiau sa alunge anii si urmele lor cu o clipire lunga. Categoric insa fericirea ii facea pe amandoi sa fie superbi.

Erau asa de preocupati sa se redescopere incat nici nu au bagat de seama ca lumea din sala de asteptare a aeroportului ii privea intelegand parca de ce erau asa de frumosi si atat de fericiti! Radu descoperea incet, incet femeia deplina ce-i luase locul adolescentei nelinistite. Si se vedea ca ii placea schimbarea. Si el devenise un barbat atragator.
Doar parul amandorura mai amintea tandru de copiii de odinioara; desi tamplele le erau impodobite de cativa ghiocei, aceleasi bucle rebele si viguroase, acelas par care in copilarie ii facea sa semene unul cu celalalt.

Drumul spre casa a fost fara cuvinte. Cu mainile inclestate si ochi umezi au stabatut Bucurestiul in taxi cu o emotie aiuritoare. Privirile lui alunecau uneori spre spectacolul strazii... pentru ca apoi sa se piarda in parul ei, in ochii ei in care se regasea pe sine.

Au intrat in apartamentul umil de bloc - pe care ea reusise sa si-l cumpere dupa eforturi incredibile - si in tacere si-au spus totul. In varful picioarelor, de parca acolo dormea un copil, Tina l-a condus in camera in care nu pasise pana atunci nimeni, doar ea si amintirea lui! Ajunsi in pragul usii, ochii lui s-au umplut de lacrimi si au plans amandoi inlantuiti aidoma celor doua jumatati ce-si doresc intregul, devorandu-se intr-o sarutare fara sfarsit.

Nimic nu mai era intre ei: nici timp, nici spatiu, nici juraminte incalcate, nici indoiala. Era doar pasiune, acea pasiune tinuta captiva care acum tasnea prin toti porii, o pasiune ce purta pecetea puritatii si care sacraliza micuta camera facand-o altar!

Si atunci ea a fost a lui pentru intaia oara

Cat au ramas acolo? Timpul nu mai avea coordonate. In sanctuarul iubirii pe care Tina il cladise pentru el, unde harta, fotografiile, scrisorile, pretioase comori tainuite, icoana rugaciunilor ei, erau singurul decor, au uitat de zi, de noapte, de tot, hranindu-se cu iubire si pierzandu-se in ea. Ea era mandra de el, ajuns acum un arhitect cunoscut. El era uimit de cum reusise ea, de una singura, sa faca fata unei epoci in care a gandi era un delict, iar a fi liber o crima, si mai ales era surprins de cum reusise sa ramana EA, sa cresca atat de frumos.

In incaperea aceea, saraca in mobilier, dar plina de simboluri, unde aranjase totul cu gandul la clipa intalnirii, unde arsese ca o torta la gandul pasiunii adunate, acum, printre lacrimi si sarutari, un sentiment straniu ii tulbura gandul femeii din ea, femeia care nu se multumeste niciodata... care intreaba, se intreaba, vrea confirmari si spera la exclusivitate convinsa ca macar atat merita!

Ce o facea insa sa se simta ca in copilarie cand stia ca a facut o prostie pentru care urma sa fie pedepsita? Intr-un tarziu, trezita din amortela pasiunii, s-a desprins brusc din imbratisarea lui ca din inclestarea unor lanturi. O intelepciune instantanee a pus stapanire pe ea si ce fusese neanteles devenea acum clar ca lumina zilei. Femeia ce intrase in camera aceea nu avea cum sa mai fie aceeasi cu cea care avea sa iasa...

Betia iubirii parea sa treaca, lasand locul unei claritati perfecte.

Dupa ce sentimentul acela straniu de lucru interzis s-a risipit, gandul ca el nu putea fi al ei nu ii dadea pace. Viata, increngaturile si complicatiile, istoria trecuta si cea prezenta, totul le statea in cale. Abia acum vedea clar, abia acum intelegea. Cel mai important capitol al vietii ei... se incheia acolo, in sanctuarul iubirii.

Radu, simtindu-i schimbarea, a incercat sa vada ce anume o tulburase, dar Tina l-a impiedicat sa vorbeasca apasandu-i tandru buzele cu degetele ei frumoase, alungandu-i banuielile cu un zambet fericit. La ce bun sa il faca sa minta, sa compuna iar vise. Nu mai aveau varsta idealurilor mirobolante. El fusese un vis, visul care ii hranise viata, dar viata nu poate ramane aninata de iluzii si ea intelegea ca visul adolescentei nu va va deveni realitatea femeii mature.

El avea nevoie de lume. Ea avea nevoie de el, dar cum sa-l aibe cand privirile lui scrutau mereu zarea, departarea? Cum sa ii schimbe viata cand el inca nu reusise sa treaca dincolo de confortul construit langa sotia pe care o avea inca - desi isi spunea ca e doar o relatie de conjunctura... In fond, asa au fost intotdeauna: el barbatul cautator, plin de idealuri, ea o Penelopa, femeia care asteapta, pregateste si tine cuibul cald!

Fara vorbe - intre ei nu mai era nevoie de cuvinte - el a inteles.

Au mai ratacit prin strazile vechi ale Bucurestiului in cautarea amintirilor, si-au cautat banca din Cismigiu, nucul din strada verilor ei... Au mers de mana ca odinioara, insa vraja se rupsese. L-a condus la aeroport mai repede decat si-ar fi inchipuit. Ea era radioasa ca si cand traia o mare fericire. El, stanjenit de zambetul ei, afisa o nedumerire dureroasa.

Nu-si vorbeau nici acum, dar nu mai era aceeasi tacere ca la sosirea lui. Tina nu era deloc tulburata. O pace ingereasca ii stapanea sufletul. Iubirea in sine nu tine fara credinta in vesnicia ei. Si femeia matura de acum a inteles ca iubirea lor poate fi vesnica doar in interiorul lor si numai daca o vor lasa acolo unde au crescut-o si au ingrijit-o, in inima! Era prea mult intre ei. Prea mult timp si prea mult spatiu.

Ce traisera acum, in acea camera incarcata de simboluri, era doar umbra unui vis. Femeia si barbatul contopiti intr-o singura fiinta. Ea ramanea inradacinata, in timp ce el... Visul avea sa se risipeasca odata cu venirea zorilor!

Si si-au luat ramas bun imbratisadu-se ca pentru ultima data, asa cum nu o facusera in urma cu 22 de ani. Si el a plecat. A plecat trist. Desi nu avusese nicio clipa gandul sa ramana cu ea sau sa ii propuna un plan de viitor impreuna, ii era greu sa renunte la mobilul care il animase atatia ani. Si pentru el iubirea asta a fost un catalizator! Atitudinea Tinei il descumpanea acum. Viata de aici in colo trebuia luata de la zero. Nimic nu va mai fi la fel, nu mai putea fi la fel.

Ea insa era libera, abia acum devenise libera. Nu ii cerea nimic, nu ii reprosa nimic. Era recunoscatoare omului care o iubise intr-un fel unic si pe care il idolatrizase refuzand sa se maturizeze si acest sentiment o facea sa asume esecul. In fond, fara aceasta dragoste, ea ar fi fost azi altcineva, cineva acrit si imbatranit, cineva trist si... cate alte fatete ale acelui cineva nu se vor fi gasit...

Gresise ca visase? Nu, caci visele ne ajuta sa ne conturam perspectivele. Pusese in locul lui Dumnezeu un om, construise un altar pentru el si uitase sa se roage cui trebuie.
Insa iubirea a tinut-o departe de ispite, de tradari, de neimplinire. Iubirea a aparat-o. Iubirea a impins-o inainte si prin iubire si-a conservat intacta demnitatea! Dincolo de orice, merita sa iubesti cu adevarat din tot sufletul tau caci iubirea curata este mereu binecuvanata!

Post scriptum

Tina nu s-a casatorit niciodata, dar viata nu i-a fost searbada deloc. A trait fiecare clipa cu bucurie si intensitate maxima ca si cand ar fi anuntat-o cineva ca este ultima. In incercarea de a recupera timpul pierdut, a deschis ochii larg si a imbratisat lumea pe care nu o vazuse inainte decat imaginar, pe harta. A dat lectii de engleza si chiar de vioara si asa a fost alaturi de tineri si copii. Mereu avea pe fata un zambet misterios care ii dadea un farmec aparte.

A ramas recunoscatoare tot restul vietii ei acelei iubiri speciale. Nu a mai facut insa icoana din chip omenesc. L-a pus pe Dumnezeu acolo unde ii era locul iar pe oameni i-a indragit... omeneste. A fosta fericita ca a apucat Revolutia din 1989, ca a venit Regele Mihai, ca a fost in Piata Universitatii si ca libertatea nu mai poate fi inlantuita - desi pensia ii era mica si in casa era la fel de frig ca inainte, caci nu si-a putut permite "termopane"...!

A iubit viata, oamenii, munca, cinstea si libertatea. A urat minciuna, tradarea si comunismul care i-a rapit parintii. Si, daca a fost un om atat de frumos cu toate suferintele pe care le-a cunoscut, daca i-a ramas mereu o tinerete si o prospetime in spirit, asta a fost doar pentru ca a trait frumos o iubire care i-a conservat sufletul. 

Citeste din urma:

Vise si radacini. Partea I - "Acolo" sau nicaieri

Vise si radacini. Partea II - Traind "aici" dar visand... "acolo"

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.