Smart Woman

Am ajuns exact de unde am plecat acum şapte ani. Acum şapte ani, prin iunie, m-am tuns de nervi. Mă doreau o grămadă de tipi, mai puţin cel pe care îl doream eu. Aşa că am tras linie, am refuzat toţi bărbaţii care mă curtau şi am luat-o de la capăt. Un an mai târziu, eram gravidă cu viitorul meu fost soţ.

Povestea e la final, în jurul meu e linişte din nou, i-am alungat pe toţi. După raţionamentul ăsta, anul viitor pe vremea asta sunt din nou gravidă :)) Mai bine nu... Şi nici nu mă tund, e păcat să cedez unei toane de moment.

E bine să tragi linie şi să o iei de la capăt. Cel puţin aşa pare. În gaşca mea de prieteni, se despart zilele astea trei cupluri. Urmează al patrulea. Unii cu copii, alţii fără. Boală a modernităţii? N-aş zice musai asta. Oamenii încetează să iubească şi încep să înşele de când lumea şi pământul. Se întâmpla până şi în epoca victoriană, doar că mai ferit, aşa.

Sigur, atunci divorţul era o ruşine rar întâlnită. Scăpai doar prin moarte – a ta sau a jumătăţii cu care erai legat de glie. Azi, oamenii încep să aibă curaj şi rup lanţurile, sperând să nu li se adeverească teama că "altul/alta mai bună nu găsesc". Unii au noroc, alţii se întorc de unde au plecat.

Unde începe şi unde se termină dragostea? Începe cu nevoia, cu chimia, cu momentul propice. Se termină într-un lung şir de compromisuri – pentru copii, pentru bani, pentru rata la casă, pentru ochii lumii, pentru convenţii sociale care de care mai ciudate. Se prăbuşeşte de miliarde de ori în conflicte, certuri, ochi vineţi şi coaste rupte, vizite nocturne la spital, discuţii cu poliţia chemată de vecinii sătui sau, în cele mai violente cazuri, în detenţie pentru omor. Şi toate astea pentru că oamenii se tem să renunţe.

Pentru cuplul urban există alternativă: conceptul de "relaţie deschisă" – doar un alt soi de compromis. El şi ea sunt un cuplu din punct de vedere social, deschis către promiscuitate. Cred că poţi să fii promiscuu şi fără să tragi un fraier după tine. Sau o fraieră. Sau copiii, care se vor prinde la un moment dat în evoluţia lor, că părinţii lor nu sunt tocmai un exemplu de moralitate.

Nu de alta, dar n-o să-ţi convină când fiul de 15 ani te va anunţa că şi-a lăsat gravidă aventura de o noapte şi nici când fiică-ta se întoarce joi dimineaţă de la o petrecere de swingeri.

Sunt din nou singură, după şapte ani. Mă simt bine, am renunţat la compromisuri, sunt liberă să fac orice am chef – cât timp nu deranjez pe nimeni. Viitorul meu fost soţ va fi şi el bine, singur sau nu. E fix treaba lui. În fond, nimeni nu datorează nimic nimănui. Îndrăzniţi să mă contraziceţi.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.