Smart Woman

Povestea de mai sus pare ceva de cosmar, totusi este una dintre multele povesti adunate din centrele de plasament ale statului. Din fericire, aceasta are o finalitate pozitiva. Mircea este unul dintre copiii care au fost scosi din institutie si mutat intr-o casa de tip familial. Progresele facute acolo au sfidat asteptarile: "[...] la un an de la mutarea in casa, Mircea e un alt om. Vorbeste cu mine. Se uita in ochii mei. Ma ia de mana si imi arata camera lui, patul lui. Intr-o pusculita isi strange banii pentru masina rosie la care viseaza", povesteste din experienta proprie Stefan Darabus, director national Hope&Homes for Children (HHC) Romania. Cati alti copii isi petrec primii ani din viata intr-o institutie a statului si cati altii vor fi nevoiti sa treaca prin momente asemanatoare inainte ca sistemul sa fie "reconditionat"?

Cu ocazia unui interviu realizat in studioul SmartWoman.ro, Stefan Darabus ne-a povestit despre ce se intampla in sistemul actual de protectie a copilului si despre eforturile comune facute de HHC Romania, ARK Romania (Absolute Return for Kids) si autoritatile statului roman in directia reformarii sistemului. Punctul de plecare este auditul serviciilor sociale romanesti, prima initiativa de acest tip,  prin care se urmareste realizarea unei analize transparente a sistemului de protectie a copilului.

• Urmareste mai jos interviul video pentru a afla mai multe informatii despre starea actuala a serviciilor sociale romanesti, despre auditul inceput saptamana aceasta si despre impactul pe care se preconizeaza ca acesta il va avea asupra copiilor ce risca sa intre in grija statului. 
  
• Intra aici pentru a citi raspunsurile date de invitat intrebarilor puse de cititorii SmartWoman.ro
  

Secvente din interviul video:

-  auditul national al serviciilor sociale a inceput saptamana aceasta in patru regiuni pilot: Maramures, Alba, Bacau si Sectorul 6 al Capitalei. Ceea ce urmarim noi impreuna cu Ministerul Muncii este sa avem o privire de ansamblu asupra sistemului de protectie a copilului:

• sa facem un asa-zis recensamant al copiilor din sistemul de protectie a copilului;
• sa vedem cate institutii de tip clasic mai sunt;
• cate institutii asa-zis modulate avem in sistem;
• ce alte tipuri de servicii de protectie a copilului sunt in fiecare judet in parte;
• cam care e structura directiilor de protectie a copilului (DGASPC) in fiecare judet in parte;
• cati membri de personal are fiecare DGASPC;
• cam cati membri se regasesc pe diversele tipuri de servicii sociale;
• ce fel de tipuri de servicii sociale au;
• cati bani cheltuie si pe ce: cum anume sunt chetuiti, de unde vin, ce diferente sunt in felul de cheltuire.

- sunt trei chestionare mari ce vor fi aplicate in cadrul auditului:

• un chestionar legat de capacitatea institutionala in care vedem radiografierea Directiilor de Protectie a Copilului ca Institutii;
• un chestionar focalizat pe institutiile de tip clasic si institutiile modulate care inca exista in Romania. Vrem sa stim exact cate sunt si cati copii sunt in acestea;
• un chestionar bazat pe informatii financiare - felul in care sunt cheltuiti banii.

- fiecare dintre aceste chestionare are la final si o parte explorativa in care, pe langa sutele de intrebari care iti dau o imagine cantitativa, statistica asupra sistemului, vrem sa vedem cu ce pot sa vina colegii nostri din directiile de protectie a copilului. De foarte multe ori au idei bune, ei sunt pe teren, ei lucreaza cu copiii, ei se lovesc de probleme si pot sa vina si cu sugestii legislative, si cu sugestii pentru imbunatatirea modului de lucru cu copiii.

- vrem sa facem o politica publica de prevenire a abandonului tot impreuna cu cei din Ministerul Muncii si cei din Departamentul pentru Politici Publice din cadrul Guvernului. E un plan pe urmatorii trei ani de zile. Ce credem ca aduce esential aceasta initiativa este o metodologie limpede si niste instrumente de lucru clare pe baza carora asistentii sociali si lucratorii din directiile de protectie a copilului sa poata interveni inainte ca acei copii sa ajunga in sistem.

- costul unui copil in sistem, la ora actuala, se invarte in jurul cifrei de 2000 ron pe luna. Costurile difera si de la un judet la altul. E o suma foarte mare care merge pe membri de personal, administrare, cheltuieli curente de care are nevoie intretinerea unui copil in sistem, dar ar fi mult mai ieftin ca acel copil sa fie sprijinit sa ramana in familie si contributia din partea statului ar fi mai redusa.

- instiitutiile de tip vechi sunt extrem de abuzive pentru dezvoltarea copilului. In primul rand nu ofera dragostea de care are nevoie un copil pentru a se dezvolta normal. Intr-o institutie ai un mediu apropiat de cel dintr-o cazarma, un mediu militar, institutional, in care totul se intampla dupa anumite reguli, in care, de fapt, nimanui nu-i prea pasa de tine. Sunt niste membri de personal platiti sa-ti dea de mancare, sa te ingrijeasca. De multe ori membrii de personal nu gresesc cu nimic. Fac atat de bine pe cat pot ei sa faca: pot sa fie 2 membri de personal la 20-30 de copii, asadar abia apuci sa furi cateva secunde sau un minut, doua in care sa stai sa povestesti cu un copil. Ce fel de relatie personala sa poti avea cu el? Nu mai vorbesc de iubire si afectiune.

- am lucrat la inceput in cateva judete in care am vrut sa creem niste termeni de referinta: Maramures, Bacau, Alba, Bihor, Hunedoara, locuri in care am facut destul de mult in sensul ca am inchis multe institutii de tip vechi, in unele locuri chiar pe toate din acele judete si am dezvoltat servicii de tip familial, o retea de servicii de tip familial: am intors pe cat am putut copiii in familii, am prevenit intrarea altor copiii in sistem prin programul nostru de prevenire a separarii copilului de familie, am sprijit plasamentele copiilor in asistenta maternala sau adoptia lor, iar acolo unde nu s-a putut face acest lucru am creat o infrastructura de case de tip familial sau aparatamente de tip familial.

- conditia noastra intotdeauna a fost ca vechile institutii sa nu mai fie folosite ca servicii pentru protectia copilui iar noile servicii rezidentiale sa aiba un maxim de 12 copii. Diferenta este enorma pentru ca felul in care copiii se adapteaza la traiul in comunitate odata ce traiesc intr-un mediu de tip familial e cu totul si cu totul altul decat cel pe care il experimenteaza intr-un mediu institutional, motivatia lor interioara e alta, increderea pe care o au in ei e cu totul alta. Simplul fapt ca se pot duce la frigider sa isi ia ei o bucata de branza, sau ca isi pot lua un pahar de apa din bucatarie, sa isi taie o felie de paine, sa isi puna dulceata pe ea, inseamna foarte mult. Sunt niste abilitati de trai independent care tin de viata cotidiana si pe care, intr-o instutie, un copil nu le poate capata.

- avem niste obiective generale pe care le-am fixat intr-un memorandum cu Ministerul Muncii, cu Directia Generala pentru Protectia Copilului si acestea sunt in numar de 9. Cele mai importante dintre ele sunt:

• inchiderea tuturor institutiilor de tip vechi pana in 2020 prin dezvoltarea de servicii de tip familial;
• crearea acestei politici publice de prevenire a abandionului astfel incat chiar sa se poata interveni in familii inainte ca acesti copii sa ajunga in sistemul de protectie al statului;
• crearea unei linii de finantare pe fonduri structurale pe urmatoarul exercitiu financiar 2014-2020, o linie de finantare care sa fie pentru finalizarea inchiderii institutiilor de tip vechi din Romania prin dezvoltarea de servicii de tip familial.